În culisele The Vast&The Curious: cum s-a născut ideea și cum creăm un episod

La final de octombrie 2017 anunțam proiectul The Vast&The Curious și primul invitat ce urca pe scenă: Dragoș Petrescu, fondator al City Grill. Un an mai târziu, proiectul are deja o istorie de lecții, povești, experiențe umane frumoase sau dificile, strategii și principii de business și de viață de la antreprenori români care au clădit companii inovative, ce au trecut proba timpului.

Aici se află partea nevăzută a proiectului, răspunsul la întrebările pe care le-am primit pe parcurs, despre cum s-a născut The Vast&The Curious și ce se întâmplă între episoade.

1. O IDEE VENITĂ DE NICĂIERI

(una dintre primele notițe, despre intenția inițială)

Felul în care s-a născut The Vast&The Curious și felul în care se naște fiecare episod nu e chiar ce v-ați imagina. Ideea inițială mi-a trecut prin cap toamna trecută, cât timp stăteam la o coadă interminabilă la semafor. Mi-am dat seama cât de mult am învățat eu din interviuri și mi-am spus ”De ce n-am deschide lumea asta pentru mult mai mulți oameni? Cum ar fi să fim toți împreună în explorarea asta, ca într-o sufragerie?”.

2. DE UNDE VINE NUMELE

(această prezentare despre platforma de brand împlinește azi un an)

Al doilea lucru care mi-a venit in cap a fost ideea de teatru. Până să ajung să trec de semafor, am sunat-o pe Oana Igrișan, unul dintre fondatorii Teatrului Apollo111. Una dintre lecțiile importante pe care le-am învățat de-a lungul timpului este că singurul fel în care îți poți verifica ideile este să le pui în practică. Adică să acționezi. Ce se putea întâmpla cel mai rău? Să mă refuze. Dar Oana a zis DA. Al treilea lucru mai puțin obișnuit a fost numele. Când bunul meu prieten Axu (Sorin Axinte) ne-a propus The Vast&The Curious, am ridicat sprâncenele. Dar se potrivea de minune: ”vii curios și pleci inspirat” a scris Axu în prezentare. Ca slogan, ”Aer proaspăt pentru mine” n-a mai avut nevoie de argumente.

3. AM ÎNCEPUT DE LA CEL MAI PROST SCENARIU

(am început acest proiect prin a imagina cel mai prost scenariu)

Frică? Normal că mi-a fost frică. Nu făcusem niciodată așa ceva. O mie de lucruri se puteau întâmpla, alte o mie puteau să nu meargă. A doua lecție care mi-a fost de mare folos: în loc să-mi imaginez un mare succes, mi-am imaginat cel mai prost scenariu: sală goală, invitați care mă refuză, cheltuieli fără venituri, eșec financiar, eu făcând gafe pe scenă, oameni care pleacă dezamăgiți. Le-am așezat frumos pe-o foaie (o am încă) și m-am gândit ce fac în fiecare situație: pot evita? pot compensa? pot trăi cu ea? La finalul exercițiului (să-l numim pre-mortem) s-au întâmplat câteva lucruri: nu-mi mai era așa frică, știam că unele lucruri nu pot fi controlate, știam ce anume trebuie să fac extraordinar de bine și ce puteam lăsa mai la urma priorităților. Știu azi că nu m-aș fi putut urni fără acest gen de claritate.

4. CURIOZITATEA E INSTRUMENT DE BAZĂ

(două dintre cărțile care m-au învățat ce întrebări să pun)

M-ați întrebat cum găsesc invitații. Cred foarte sincer că dacă nu am eu însămi interes și curiozitate față de oamenii împreună cu care stau pe scenă, e puțin probabil să fie interesant pentru oricine altcineva. Trebuie să fie ceva în poveste care să mă facă să spun ”Doamne!!! Cum o fi făcut asta?” Sau ”De ce oare a luat decizia asta???”. Pentru mine, invitații mei sunt profesori și mentori și surse de idei. Admirația pe care o am pentru ei ca oameni și pentru ceea ce au construit e un criteriu important. La fel de important este să existe o latură de inovație sau pionierat, să existe experiențe transformatoare (eșecuri, clipe grele, răspântii), care să-i fi pus la încercare. Să aibă deschiderea și onestitatea de a fi puțin vulnerabili, de a vorbi despre ei înșiși fără să dea lecții. Caut oameni care învață continuu și care au istorii interesante. Până la urmă, însă, cel mai important este să pot fi eu curioasă. Am învățat că orice om are ceva extraordinar de interesant de spus, dacă punem întrebări și ascultăm cu atenție.

5. ”CUM SPUNEM NOI ASTA VIZUAL?”

(propunerea inițială de font și registru de simboluri)

M-ați întrebat de unde toate acele elemente grafice. Când am început să lucrăm cu numele The Vast&The Curious, ne-am întrebat cum o să arate povestea asta vizual: ideea de explorare, valorile exploratorilor, ne-au venit imediat în minte. Pentru că asta facem: explorăm o lume și aducem ”acasă” experiența și idei care să ne apropie și să ne facă mai deștepți. Teodora Jors, unul dintre cei mai talentați oameni pe care îi știu, a creat culorile, a ales fontul, a propus registrul de imagini. Le veți recunoaște la fiecare eveniment și în tot ceea ce facem.

6. PREGĂTIREA ESTE TOTUL

(procesul meu de lucru e o nebunie. O mică parte din cum mă pregătesc)

M-ați întrebat cum pregătesc un interviu. Uneori, invitații mei sunt oameni pe care îi cunosc; alteori, nu. Indiferent de asta, citesc tot ceea ce pot găsi despre invitatul meu. Câteodată, sute de pagini. Petrecem câteva ore înainte, în cel puțin una sau două întâlniri. Întreb lucruri despre copilărie (momentul în care se formează multe dintre convingerile noastre și felul de a fi), despre puncte esențiale, despre ”de ce”, ”cum” și ”ce te-a învățat asta”. Încerc să înțeleg psihologia din spatele deciziilor, lecțiile de viață, strategia, mecanismele de gândire și de unde vin ele. De multe ori, le găsim împreună, în acele conversații. Râdem foarte mult și caut să ajung la o relație cu invitatul meu: acel gen de încredere care îmi permite să întreb orice. Pentru că știu că, pe scenă fiind, nu va ști întrebările. Și încă ceva: încerc să nu uit niciodată că, în condiții de stres, nu ne ridicăm la înălțimea oportunității, ci cădem la nivelul pregătirii.

7. SĂ LĂSĂM CIFRELE LA O PARTE

(calendarul interviului cu Iulian Stanciu merge pe cateva luni în urmă)

O altă lecție importantă este că nu e nimic interesant în cifre. Singurele lucruri interesante sunt în experiența umană cu care ne putem conecta. Ca să ajung acolo, trebuie să fiu cu adevărat interesată, să-mi placă oamenii, să-i respect și să-mi pese mai puțin de cât de deșteaptă sunt eu și mai mult de povestea pe care o spunem pentru toți oamenii din sală. Și trebuie să fie o poveste bună. Uneori, pregătim interviurile cu câteva luni în avans.

8. DE CE EXISTĂ ACEST PROIECT?

(răspunsurile importante pe care le-am găsit, acum un an, la întrebarea ”de ce există acest proiect?”)

M-ați întrebat de ce fac eu proiectul acesta. Pentru că eu cred sincer în câteva lucruri: că avem nevoie de un context în care să învățăm unii de la ceilalți și din poveștile fiecăruia, că experiența umană e mai valoroasă decât cifrele și teoriile, că ne găsim curajul doar descoperind și acceptând vulnerabilitatea. Că schimbăm lumea din jur schimbându-ne noi pe noi și apoi pe oamenii din jur.

9. ”CU CE PLECĂM NOI ACASĂ?”

(cel mai important este ca fiecare din voi să plece cu ceva valoros)

M-ați întrebat ce e important la fiecare interviu. Cel mai important lucru, și cel care îmi ia cel mai mult timp, este să găsesc răspunsul la întrebarea ”cu ce vom pleca acasă de la acest interviu”. Nu e ca și cum aș ști răspunsul, dar întrebarea îmi conturează întrebările. Știu că trebuie să vorbim despre ”momentul x” când ceva s-a schimbat, despre ”decizia y” care a fost un punct de cotitură, despre ”principiile a și b și c” pe care se bazează un fel de a acționa. Și așa mai departe.

10. CE E SUCCESUL?

M-ați întrebat cum măsor ceea ce fac, cum știu că a fost bine. Am primit mesaje cu pagini pline cu notițe. Am primit înapoi citate din interviuri și mărturii ale unor oameni care au aplicat ceva concret. Așa măsor succesul. După cât de multă valoare rămâne la fiecare dintre voi, după fiecare episod.

____________________

Dacă vreți să citiți mai departe despre idei, cum se nasc, cum pot fi testate, aici sunt câteva posibile lucrui de explorat: