Alice râse. “N-are niciun sens să încerci” spuse ea. “Cineva nu poate crede lucruri imposibile”.

“Îndrăznesc să spun că nu ai practicat destul” spuse Regina. “Când eram de vârsta ta, făceam asta cam jumătate de oră în fiecare zi.

Câteodată, am crezut chiar și șase lucruri imposibile înainte de micul dejun.”

Alice în Țara Minunilor

 

Cu mulți ani în urmă, Simona Baciu a avut o idee. Nu că ar fi fost singura. “Eu sunt” spune Simona “un producător de idei”. Dar atunci visa la o grădiniță cum nu era niciuna prin jur, o grădiniță unde copiii să fie liberi și fericiți. S-a sfătuit imediat cu familia, ceea ce, spune acum, n-a fost deloc înțelept. “Au invalidat-o rapid. Le-a fost frică, dar nu pentru că n-ar fi fost bună, ci pentru că voiau să mă protejeze. Cei care te iubesc vor să te ferească de risc și suferință”. Avea, la vremea aceea, un job sigur, dar în care nu era fericită. “A trebuit să îmi asum ideea de una singură. Atunci nu era nimeni priceput în jur, dar azi aș ști să mă consult cu oameni de specialitate.” Restul, cum se spune, e istorie: Simona e co-fondatorul și președintele Transylvania College, cea mai bună școală privată din România.

Ideile noi sunt entități fragile, se rup și se destramă imediat dacă nu știm ce să facem cu ele. Și, când le vedem puse cumva în practică de altcineva, privim cu un imens regret și cu ceva enervare către reușitele celorlalți spunând “Am avut și eu ideea asta…”.

După ani de experiență în a lucra cu ideile mele sau ale altora și după multe conversații cu oameni care lucrează zi de zi cu ele, aici se află câteva lucruri importante la care să reflectați ori de câte ori vă mănâncă palmele și vă împinge dorința către o idee nouă.

Frica de a întreba

E umană, e de înțeles, e legată de nevoia de a ne valida și, în egală măsură, de certitudinea că cineva va fura sclipirea noastră de geniu. “Am trăit cu asta” spune Simona Baciu “și nu mi-a făcut bine”. Când ideea iese din mintea noastră și ajunge în lume, ea nu mai este a noastră. Devine a celui care o aplică. Poți gândi șase lucruri extraordinare înainte de micul dejun, dar nu valorează nimic dacă nu sunt puse în practică. Dacă e a ta, fă-o să fie a ta. Dacă nu ți-o asumi, las-o. De îndată ce s-a eliberat de nevoia de a-și proteja cu orice preț creațiile mentale, Simona a putut pune pe masă idei care au crescut programe care au schimbat educația. “Săptămâna Altfel” vă spune ceva?

Ce vrem să auzim când întrebăm

“Se spune că frumusețea se află în ochiul privitorului” spune Cosmin Alexandru, partener al companiei de consultanță Wanted Transformation și decan al The Entrepreneurship Academy. E mult mai puțin important ce feedback primim la întrebări și la idee, și mult mai important ce auzim noi din el. Suntem în căutare de validare, sau de informație? Vrem să fim lăudați, sau să învățăm?

Relația cu feedbackul este, spune Cosmin, doar partea de deasupra a aisbergului. Dar cea de dedesubt, cea care contează cel mai mult, e relația cu riscul de a greși. “Dacă te antrenezi la asta, orice feedback e bun, pentru că-l poți folosi ca instrument de experimentare și învățare”.

Ceea ce ne duce la un alt capitol important:

Puțină transpirație n-a ucis pe nimeni

Simona ar ruga pe oricine crede că are o idee să se întrebe pe sine câteva lucruri, înainte de a întreba pe alții: “Care este proiecția în viitor a acestei idei? Unde vrei să ajungi, de fapt?” Are ea sens? Nu doar pentru noi înșine, dar și pentru comunitate, pentru un cerc mai larg? Contribuie la rezolvarea unui lucru important? Schimbă ceva? “Dacă stai un timp cu ea, începi să înveți despre ideea ta. Vezi dacă are sens și ce anume vrei să faci, de fapt” crede Simona.

“Nu cere sfaturi înainte să îți faci tu însuți o opinie fundamentată despre respectiva idee” spune Radu Atanasiu. Radu predă gândire critică la Maastricht School of Management și este el însuși investitor în idei noi. Fără puțină muncă de gândire, “primul sfat te va ancora”. Cu alte cuvinte, devine punct de referință în propria noastră judecată. Dacă nu ne-am făcut temele și cineva ne spune “ai nevoie de 100.000 ca să faci asta”, în loc să ne concentrăm la cum să începem, ne vom concentra la suta de mii.

Nu-ți întreba mama

Am stabilit deja că familia e un sfătuitor care trebuie tratat cu precauție. Sunt prea aproape, prea atașați emoțional, ceea ce produce două feluri posibile de răspuns: fie cele mult prea optimiste (care să nu ne supere), fie cele mult prea precaute (ca să ne ferească de dezamăgire și eșec). Radu Savopol, fondatorul rețelei 5 To Go, adaugă încă o categorie: prietenii. “nu trebuie să conteze mai mult de 30% în luarea unei decizii”. Și, în general, orice feedback prea entuziast sau prea puțin entuziast trebuie tratat cu un gram de sare: mulți pot spune DA doar pentru că suntem noi înșine foarte entuziasmați sau pentru că ne pricepem din cale afară de bine să prezentăm. Sau NU pentru că sunt pesimiști.

“Analizează bine și la rece ce răspuns ai primit după ce expui orice idee” spune Radu. Pentru el, cea mai bună formă de învățare este un test real, fizic, al conceptului: când s-a gândit prima oară la 5 To Go, a transpirat puțin pe concept, a pus întrebările esențiale și a deschis fără întârziere prima cafenea, într-un spațiu mic de tot: “o pierdere pe care o puteam suporta”.

Întreabă experți, mai bine

Cine sunt experții când vine vorba despe idei noi?

• “Întreabă oamenii care au greșit mult și pot recunoaște asta” spune Cosmin. Sunt, de regulă, mult mai rezervați în a spune “asta merge și asta nu, fă așa sau pe dincolo”. Îi vei auzi zicând “ai putea încerca așa și așa, fii atent la asta; și mai cercetează aici, pentru că despre asta nu știu nimic”. Cu alte cuvinte, e mai inteligent să primim ghidaj decât judecăți definitive.
• Oameni cu experiență în domeniul lor, care au construit de-a lungul unor ani și au trecut prin bune și rele și sunt dispuși să fie onești. “Antreprenorii a-tot-știutori sunt de evitat”, spune Rdu Savopol. Și încă ceva: “Aș evita pitch-urile în diverse HUB-uri. Sunt de luat în seamă în proporție de cam 50%. Oamenii sunt relaxați și nu foarte concentrați pe idee, iar timpul este extrem de limitat”.
• Vorbește cu cei care sunt cu ani lumină înainte în domeniul respectiv. “Faptul că am mers în străinătate, la școli mari, și am vorbit cu directorii de acolo, m-a învățat enorm despre ideea mea. Am văzut un produs final, unde vreau să ajung, și așa am pornit să gândesc începutul” spune Simona.
• Caută specialiști în tema ta, sfătuiește Radu Atanasiu. “Dacă vreau să deschid un restaurant, îl voi sun pe prietenul meu care are mai multe restaurante și stă acolo zi și noapte”. De multe ori, luăm decizii greșite la început, nu pentru că am evaluat greșit factorii de care știm, ci pentru că nu am luat în considerare factori despre care habar nu aveam. Afli că, de exemplu, poziția, meniul și prețurile sunt importante la un restaurant. Dar mult mai important este să angajezi oameni buni și, oricum, trebuie să stai cu ei non-stop în primul an.
• Ferește-te de câteva categorii, spune Radu Atanasiu: oameni prea concentrați pe ei înșiși, oameni cu complexe de orice fel (de superioritate, de inferioritate, perfecționiști sau fricoși). Și încă ceva: nu întreba oameni care s-ar putea împotrivi pentru că ideea ta îi afectează direct. Dacă tu ții în cârcă tot departamentul, cu tot cu șef, nu-ți întreba șeful dacă ar fi inteligent să intri în antreprenoriat :).

Pledoarie pentru întrebări inteligente

În fine, poate că acesta este, de fapt, cel mai important capitol: ce întrebăm ca să ne ferim de capcanele unor răspunsuri nefolositoare?

• “Nu cere confirmări”, spune Radu Savopol. Cere exemple practice, din experiența oamenilor cu care vorbești: cum au făcut, de ce anume s-au lovit, la ce nu s-au așteptat.
• Întrebările bune sunt cele care scot la iveală mai degrabă un drum, niște pași sau etape practice, decât judecăți de valoare. “Unui om care are o idee i-ar putea prinde bine feedback despre idee, dar mult mai bine îi prinde un ghidaj despre cum să abordeze drumul de după idee” crede Cosmin Alexandru.
• Acesta este cel mai neplăcut punct. De aceea e și ultimul: orice idee, orice început, orice întreprindere are potențial și riscuri. De multe ori, întrebăm pentru a valida potențialul, pentru a afla dacă și cum “o să meargă”. E cel puțin la fel de important – și aici vine valoarea sfătuitorilor care au eșuat – să înțelegem ce s-ar putea să nu meargă, unde și cât am putea pierde. “Caută să afli și scenariul negativ. În acest fel, îți poți calcula tu singur pierderile potențiale și vezi dacă le-ai putea suporta sau nu” spune Radu Savopol.

Poate că, dacă avem instrumente mai bune pentru a trata propriile idei, mai multe dintre ele devin realitate. Ceea ce nu e puțin lucru: cu cât suntem mai mulți cei cu curajul de a încerca – dar inteligent – cu atât vom putea schimba mai mult și mai repede lumea din jur.

Mulțumiri pentru timp și inspirație prietenilor mei Simona, Cosmin, Radu și Radu.

Cand nu folosesc propriile imagini, folosesc acest minunat site: https://unsplash.com

Photo by Paolo Nicolello on Unsplash

____________________

Dacă vreți să începeți ceva nou și nu știți de unde, sau dacă vreți să învățați mai multe despre gândirea antreprenorială și să experimentați “pe viu” cum să luați decizii folosind-o, va aștept la Programul Effectuation.

Pentru o perspectivă diferită despre idei și ce să facem cu ele, vă recomand acest post.

Am pus în acest speech de la Tedx Cluj ceea ce am învățat despre cum se naște un succes. 

Mai multe despre Simona Baciu și Radu Savopol și cum au construit două întreprinderi remarcabile, în interviurile de aici și aici.

O carte întreagă despre cum să vorbiți cu clienții și să înțelegeți dacă aveți sau nu o idee bună: The Mom Test.