Să ajungi la profitabilitate e o matematică simplă – cât faci minus cât cheltuiești. Dar, de fapt, e și multă artă, și multă știință. E artă pentru că e foarte mult parte din cultura companiei, din cum gândești tu ca fondator, dar și multă știință – să fii foarte pe numerele tale, să te uiți la ele des, să poți să duci să fii frugal, să poți să duci aceste limitări de resurse – multă lume nu le poate duce. Să fii confortabil în strâmtorarea financiară și a resurselor pe care le ai. Să poți să te gândești ce poți să faci cu puțin, să-ți vină natural.
Xenia este fondatorul Planable, o companie globală de tehnologie fondată în 2016 la Chișinău, care a reușit performanța de a crește și a deveni profitabilă cu o singură rundă de finanțare externă.
În 2024, Xenia împlinește 30 de ani. Este parte din galeria Forbes „30 sub 30”, absolventă a Draper University din Silicon Valley și se numără printre alumni Techstars, unul dintre cele mai mari acceleratoare globale.
În contextul de astăzi, în care fondatorii sunt mai degrabă evaluați după cât de bine reușesc să creeze modele de business și produse capabilă să genereze în scurt timp venituri și profit, experiența Xeniei este relevantă. Planable e una dintre acele companii cărora investitorii ar vrea să-i dea bani, dar care nu dorește finanțare externă.
Am vorbit cu ea despre cum a dus un start-up din Chișinău în unul dintre cele mai puternice acceleratoare globale și despre ce l-a convins pe Tim Draper – unul dintre cei mai cunoscuți investitori – să o primească la Draper University. Am vorbit despre cât de mult contează educația și comunitatea în care crește o companie, despre cum să îți împingi și depășești limitele, despre mentalitatea de a face mult când nu ai nimic, despre cum să pui la cale micile experimente care construiesc un succes, despre scalare, construcția unei echipe, alegerea atentă a mizelor și propria ei filozofie de business și de viață.
Planable e o soluție de planificare de conținut digital cu mii de clienți în toată lumea, folosită de zeci de mii de creativi în organizații de la mari agenții de marketing, la Națiunile Unite.
Idei principale
- „Antreprenorii trebuie să poarte întotdeauna ochelarii roz.” E nevoie foarte mult de entuziasm și de o atitudine pozitivă ca să putem construi o companie. Trebuie să avem rezerve bune în acest sens, care să ne țină un timp mai îndelungat. E greu să trecem prin perioadele dificile dacă nu avem optimismul acesta în noi, care să ne ajute să credem că o să ne reușească lucrurile, indiferent cât de neagră pare situația.
- Un accelerator de business poate fi o sursă de optimism și entuziasm pentru un antreprenor la început de drum. Îți oferă șansa de a lucra alături de antreprenori cu experiență, care îți sunt alături, te sfătuiesc și te încurajează. Validarea externă și susținerea te ajută să-ți păstrezi energia și entuziasmul, mai ales dacă vin din partea cuiva care a fost acolo unde ești tu și a reușit.
- Mentalitatea de „10x”. În cultura de business americană, ca antreprenor, ești încurajat să gândești de „10x” – de 10 ori mai mare decât orice poți să-ți imaginezi. Chiar dacă ți se pare că gândești deja prea mare, merge și mai mare. Asta ajută, dar nu de puține ori, o cale mai sigură către dezvoltare este să îmbini aspirația către mai mare cu o abordare mai pragmatică, mai așezată, fără să arunci cu banii în stânga și-n dreapta. Să folosești bani mai puțini, concentrându-te foarte mult pe ideea de eficiență și profitabilitate, care nu e comună deloc în Silicon Valley.
- Experimentele ne ajută să obținem răspunsuri repede, pe bani puțini. Filosofia de experimentare ajută foarte mult pe zona de creștere. De multe ori renunțăm să facem anumite lucruri fiindcă ne gândim că poate nu o să meargă. Ar trebui să facem o încercare, să vedem ce o să iasă. În cel mai rău caz, ne luăm o învățătură din asta. Până nu încercăm, e ca Schrodinger’s cat – poate să meargă și să nu meargă. Făcute pe o perioadă scurtă de timp, cu resurse mici, pentru ca pierderea să fie suportabilă dacă nu funcționează, experimentele sunt o cale bună pentru a elimina dubiile și a avansa pe calea dezvoltării.
- Să nu încerci să ajungi la certitudini. O mentalitate care ne ajută să ne păstrăm deschiși la minte, cu picioarele pe pământ este să ne setăm că nu deținem adevărul universal pe niciun subiect, că nu putem fi aproape niciodată 100% siguri de ceva și e important să lăsăm o mică portiță, un 1% că poate nu avem dreptate. Poate e ceva ce ne scapă, ceva ce nu putem „vedea” din poziția în care suntem.
- Confortul în frugalitate. La început de drum antreprenorial, de cele mai multe ori trebuie să facem lucrurile să funcționeze cu resurse limitate. A avea puține resurse necesită o tenacitate și un confort în a trăi în constrângeri sau în niște limitări. Trebuie să învățăm să cheltuim doar pe ce contează ca să ne dezvoltăm. Să ne gândim întotdeauna care o să fie impactul cheltuielii respective, ce o să obținem din această investiție. Să nu vedem banii ca pe o comoditate sau ca pe ceva care e disponibil oricând. Să vedem satisfacția în a face ceva mare pornind de la foarte puțin.
- Menținerea concentrării e foarte importantă pe tot parcursul businessului. Se vorbește foarte mult despre menținerea acesteia la început, când avem resurse limitate, dar e la fel de important să facem asta și după ce creștem. Mai ales atunci, nu putem face lucrurile alandala, în toate direcțiile, pentru că vorbim de ceva ce are un volum deja – un număr de oameni, o bază de clienți –, o anumită inerție. Lucrurile nu se mai mișcă chiar de pe o zi pe alta și atunci trebuie gândite foarte bine și reevaluate periodic.
Acest podcast este susținut de Dedeman, cea mai mare companie antreprenorială, 100% românească, ce crede în puterea de a schimba lumea prin perseverență și implicare, dar și în puterea de a o construi prin fiecare proiect – personal sau profesional, mai mic sau mai mare. Dedeman promovează inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partenerul de încredere al The Vast&The Curious aproape de la început.
Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne ajută să evoluăm și să devenim mai buni, ca oameni și ca organizații.
****
Podcastul Vast&Curious este susținut de AROBS, cea mai mare companie de tehnologie listată la Bursă. E o companie românească, fondată acum 25 de ani la Cluj de antreprenorul Voicu Oprean. AROBS este astăzi o companie internațională, cu birouri în nouă țări și mai mult de 1.200 de oameni și parteneri în Europa, Asia și America.
AROBS crede într-o cultură a implicării, a evoluției continue și a parteneriatului pe termen lung.
Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify
O dată la două săptămâni, punem la un loc câteva texte, idei, cărți atent selectate despre antreprenoriat, leadership, business și natura umană. Abonați-vă la newsletter pentru a le primi, aici.
Această conversație a fost transcrisă folosind platforma Vatis Tech
Podcast editat
Andreea Roșca: Bine te-am întâlnit, Xenia! Mulțumesc tare mult că ai venit!
Xenia Muntean: Mulțumesc și eu pentru invitație!
Andreea Roșca: Cu drag! O să vorbim mult despre parcursul tău antreprenorial și despre Planable, dar vreau să începem de la ceva ce ai spus într-un interviu anterior, și anume că ai învățat de la mama ta cum să rezolvi probleme și să nu te lași. Ce înțelegi prin asta?
Xenia Muntean: Da. Chiar povesteam acum, înainte să dăm start acestui podcast, despre mama mea și despre cât de multe lucruri face și cât de implicată e în tot felul de activități. Nu cred că mama a avut vreodată un job de tipul „nine-to-five” și atât, nu cred că am văzut-o vreodată în formatul acesta. Întotdeauna mai avea ceva activități creative, ceva pe lângă, în care să fie implicată. Cred că a cultivat asta foarte mult și în noi. Când eram la școală, întotdeauna ne încuraja să ne implicăm în proiecte, să participăm la tot felul de concursuri, activități extracurriculare, întotdeauna trebuia să fie ceva. Și eu, și fratele meu am participat la olimpiade. Fratele meu chiar a ajuns să reprezinte țara la olimpiade internaționale.
Andreea Roșca: La ce materii?
Xenia Muntean: Biologie, el. Eu, română și matematică. Am participat și la concursuri de pictură sau programe în cadrul cărora învățam să facem radio. Au fost o grămadă de lucruri.
Andreea Roșca: Vi le alegeați voi?
Xenia Muntean: Le alegeam noi, dar mama ne încuraja întotdeauna să participăm. Era ideea asta foarte des. Îmi aduc aminte că îi ziceam că n-o să câștigăm oricum, că participă toată țara, dar mama spunea că asta contează, să participi, să încerci să faci întotdeauna lucruri noi, să fii perseverent, să nu stai locului. Nu cred că am văzut-o pe ea stând locului vreodată. Nevoia ei de a nu sta locului venea și din contextul socio-economic din Moldova de pe vremea aceea. Crescând într-o familie în care resursele sunt limitate, trebuie să înveți să te descurci. Am văzut-o pe mama trăgând în dreapta și în stânga ca să facă să fie totul bine pentru familie.
Andreea Roșca: Dacă ar fi să te uiți în urmă, de unde ești astăzi, la momentele și la încercările acelea, la toate lucrurile în care ați fost implicați, ce ai zice că te-a învățat experiența respectivă?
Xenia Muntean: Work ethics, foarte mult. Să fii muncitor, chiar în pofida unor dificultăți, a unor condiții adverse.
Andreea Roșca: Să-ți faci treaba.
Xenia Muntean: Da. Să muncești mult, dar să muncești și deștept, să reușești să fii ingenios și creativ, ca să obții diferite surse de venit. Eu asta am văzut la mama, surse de venit adiționale pe lângă job-ul ei principal. În final, a reușit să-și pună și pasiunile în valoare, decorul și pictura. A reușit să facă din ele niște surse de venit. Mă bucur foarte mult pentru ea și mi se pare foarte impresionant că a ajuns să transforme ce-i plăcea în ceva foarte pragmatic și lucrativ. Avea foarte multe interese și foarte multe pasiuni. Cred că din asta am învățat și să îmi țin mintea deschisă, curiozitatea pentru lume și afinitatea pentru design, pentru ce e frumos. Le-am învățat de la mama, cu toate că nu am talentele pe care le are ea. Au fost multe lucruri din care mi-am luat multă valoare.
Andreea Roșca: Un alt capitol interesant în viața ta e legat de serialul Mad Men. Știu mulți oameni care s-au uitat la el, dar nu știu mulți cărora să le fi determinat cariera. Ce te-a atras atât de tare la serialul acela despre advertising?
Xenia Muntean: Cred că eram deja pasionată de subiectul acesta. Mi-aduc aminte, când eram în liceu, că mi-a fost foarte greu să îmi aleg profesia, facultatea. Fratele meu era mult mai pasionat de o direcție. Cu biologia era ușor – medicină. ☺ Trebuia doar să aleagă care parte din medicină. Pentru mine erau mai multe opțiuni. Mă gândeam că aș putea face design, poate arhitectură, poate jurnalism, poate marketing. Eram mai asemănătoare cu mama într-un anumit fel, aveam foarte multe interese și pasiuni. Până la urmă, mi s-a părut că zona de marketing și advertising înglobează mai multe dintre interesele care le aveam pentru frumos, pentru creativitate, dar în același timp are și partea analitică pe care eu o foloseam foarte mult la matematică.
Simțeam oricum că levitez spre zona aceasta de marketing și advertising. Dacă mergeam prin oraș și vedeam un billboard, mi se părea groaznic. Sau vedeam unul foarte bun, care-mi trezea curiozitatea, îmi făcea mintea să alerge. Așadar, eram deja pasionată de direcția asta. Eram abonată și citeam toate newsletterele IQads. Cu toate că eram în Chișinău și urma să fac o universitate în Moldova, eu citeam tot ce puteam de la IQads, până și chestii care nu erau relevante – ce agenție a mai angajat pe nu știu cine. Citeam tot, să consum, să-mi dau seama cum arată lumea asta, ce-o să însemne. Cred că Mad Men mi-a satisfăcut nevoia de a înțelege cum e viața în spațiul acesta, cum arată.
Andreea Roșca: Dar Mad Men – a cărui acțiune cred că se petrecea în anii ’60 – este un film foarte dur și masculin, cu multă inegalitate și cu o cultură foarte nesănătoasă, apropo de organizații și de felul în care făceau ei lucrurile.
Xenia Muntean: Serialul e conștient de inegalitățile respective, le portretizează într-un mod în care e clar că e conștient de aceste inegalități. Le povestește din cauza contextului de atunci, din anii ‘60, dar e clar că nu e fericit cu acele inegalități. Am simțit asta când mă uitam la el. Am simțit că așa erau timpurile. Dar oricum, crescând în contextul în care am crescut – cu mama și cu literatura pe care am citit-o –, cred că mi-ar fi fost foarte greu să fiu influențată de ceea ce am văzut în serial, din punctul acesta de vedere.
Andreea Roșca: Mi se pare foarte interesant drumul pe care ai ajuns astăzi aici, la Planable, și cât de interesant ați construit organizația. Sunt două locuri destul de exclusiviste în care ai ajuns – Draper University și Tech Stars. Acesta din urmă cred că este cel mai de succes accelerator pre-seed din lume.
Xenia Muntean: Era în top 3, pe atunci, 100%, alături de Y Combinator și 500 Startups. Acum 500 Startups nu știu dacă mai are programe, dar pe vremea aceea, acestea erau cele trei.
Andreea Roșca: Nu toată lumea care aplica, ajungea acolo.
Xenia Muntean: Nu. Cei de la Tech Stars au o rată de acceptare ca la Harvard, dacă nu mă înșel.
Andreea Roșca: Vorbește un pic despre Draper University. Cum ai ajuns să te gândești la asta și să aplici? Cine e Tim Draper?
Xenia Muntean: Tim Draper face parte dintr-o familie de investitori care au pus practic bazele Silicon Valley. E un investitor legendar în spațiul acesta de start-up-uri. L-am cunoscut la Techsylvania, o conferință pe tech, din Cluj, unde am prezentat Planable pentru prima dată public, în cadrul competiției lor de start-up-uri, pe care am și câștigat-o. Tim Draper era în juriu. După competiție a fost o petrecere cu câteva start-up-uri, cu VCs și mentori din comunitatea Techsylvania, în timpul căreia am stat cu el la masă și am povestit. Eram mai mulți oameni la masă, dar am stat chiar lângă el și am avut această oportunitate să-i povestesc. Cred că ne-am înțeles foarte bine și m-a invitat la programul lui.
Nu știam despre Draper University înainte de Techsylvania. E un program destul de exclusivist și are și o taxă de participare destul de măricică. Cred că 15.000 dolari era pe atunci, pentru un program de 7 săptămâni. Nu e puțin, e mult, cu toate că include să stai în campusul lor, dar cazarea în Silicon Valley e foarte scumpă și atunci se merită. Dincolo de asta, astfel ajungi să fii expus spațiului de acolo. Ei cheamă tot felul de speakeri și mentori în program, precum și alți investitori. Reușești să absorbi într-un timp foarte scurt spațiul de acolo și ce înseamnă să construiești un start-up în Silicon Valley.
Andreea Roșca: Cum ai finanțat participarea în program?
Xenia Muntean: Bună întrebare. ☺ Jumătate a fost o bursă de la ei, de la Draper University, iar cealaltă jumătate de la Banca Transilvania care cred că aveau o colaborare cu cei de la Spherik Accelerator. Noi trecusem prin programul de preaccelerare al celor de la Spherik, iar aceștia ne-au ajutat să obținem această bursă de la Banca Transilvania, ca să putem să plătim participarea la programul Draper University.
Andreea Roșca: Dacă ar fi să sfătuiești pe cineva, ce anume crezi că a făcut să te înțelegi atât de bine cu Tim Draper și să te invite în programul lor?
Xenia Muntean: Cred că a fost foarte mult despre energie, despre dinamismul conversației pe care am avut-o. Cred că Tim Draper e fascinat de antreprenorii care sunt foarte dinamici, foarte perseverenți, foarte înfipți și entuziasmați de ceea ce fac. Cred că acesta este profilul celor pe care îi atrage el la Draper University. Oameni care sunt, nu doar ambițioși, ci și foarte energici.
Andreea Roșca: Și entuziaști despre ce vor să construiască.
Xenia Muntean: Da. Ai nevoie foarte mult de entuziasm ca să ajungi să construiești o companie, trebuie să ai o rezervă bună în acest sens.
Andreea Roșca: Poți să detaliezi un pic de ce spui asta? Ce înțelegi prin asta?
Xenia Muntean: E greu să construiești un start-up. De aceea, trebuie să ai bateriile pline cu entuziasm, ca să te țină pentru o perioadă mai lungă. E și o expresie cum că „antreprenorii trebuie să poarte întotdeauna ochelarii roz”. Dacă nu ai optimismul acesta în tine, e greu să treci prin perioadele mai grele. Trebuie să ai un optimism care să te ajute să crezi că o să-ți reușească lucrurile. Să manifești cumva în lume viziunea pe care o ai și să fii optimist și energic în legătură cu ea.
Andreea Roșca: Cum ți-ai susținut atunci nivelul de entuziasm? Că bănuiesc că acum e mai ușor. Și cum faci să-ți păstrezi totuși picioarele pe pământ, să înțelegi ce funcționează și ce nu, purtând „ochelarii roz”?
Xenia Muntean: Sincer, pentru mine cred că a fost mai dificil să-mi țin ochelarii roz cât mai mult timp, pentru că am tendințe pesimiste. Cred că noi toți de aici, din estul Europei, avem un pic de tendințe pesimiste sau mai cinice.
Andreea Roșca: Vedem ce nu e, mai degrabă – jumătatea goală.
Xenia Muntean: Da. Și atunci, a trebuit mai degrabă să lucrez să-mi țin „ochelarii roz” cât mai mult cu mine.
Andreea Roșca: De unde îți alimentezi nivelul acesta de entuziasm?
Xenia Muntean: Foarte mult și din optimism, și din entuziasm am reușit să mi le alimentez de la oamenii cu care m-am înconjurat atunci, în perioada aceea, fiind parte dintr-un accelerator și având niște mentori cu care lucram foarte strâns aproape, mentori care ne încurajau tot timpul, și pe care puteam să mă bazez pentru că construiseră și ei la rândul lor, fuseseră și ei înainte printr-un start-up, aveau experiența asta – puteam să-i cred. Mi-e greu să-i cred pe cei care n-au mai fost în locul meu înainte. E ușor să încurajezi pe cineva în neștiință. E altceva când știi cât de greu e, vezi pe cineva care se descurcă și-l încurajezi. Atunci e mult mai autentic.
Eu am simțit asta. Pe mine m-a ajutat foarte mult validarea externă la început. Construind pentru prima dată un start-up, neștiind dacă fac bine, nu fac bine, a contat foarte mult să obțin această validare de la mentorii cu care lucram pe atunci, care poate vedeau și niște lucruri pe care eu nu le vedeam în faza aceea incipientă, vedeau ce material bun de fondatori suntem, cum produsul poate să funcționeze pentru piață. Toate încurajările respective și validarea asta au intrat, s-au așezat în mine și m-au ajutat să-mi păstrez energia și entuziasmul, după care s-au autoalimentat pe parcurs.
Andreea Roșca: Am avut o discuție lungă cu un prieten antreprenor care a lucrat în Statele Unite – în California, nu știu dacă în Silicon Valley –, și care îmi spunea: „Dacă ar fi după mine, aș lua toți fondatorii de start-up-uri din zona asta a Europei și i-aș trimite să stea trei luni de zile în State. Dacă vrei să înveți, acela e locul în care înveți etosul”. Crezi că ți-a fost de ajutor expunerea la cultura, la oamenii de acolo?
Xenia Muntean: Absolut. În primul rând, eu și cofondatorul meu eram deja pasionați de cultura respectivă, prin intermediul filmelor și serialelor pe care le văzusem, ce citeam, companiile de care eram fascinați – Apple, companiile de software, Steve Jobs –, eram deja expuși la toată cultura asta când am început. De aceea, nici nu ne-am gândit să lansăm Planable în România. A fost un produs global din prima zi. Apoi a fost acceleratorul în sine – toți mentorii și oamenii principali de acolo, din staff-ul acceleratorului erau toți fie cu facultate, cu MBA, fie cu start-up-uri pe care le-au construit în America. Directorul acceleratorului era american. Totul era foarte US focused. Astfel că a fost foarte organic pentru noi – mai ales că și noi tindeam în direcția respectivă – să construim un start-up de calibrul start-up-urilor construite în Silicon Valley.
Andreea Roșca: Dar crezi că expunerea la cultura aceea și faptul că ați ajuns să trăiți și să respirați cultura aceea pentru cât timp ați fost în Statele Unite v-a schimbat felul în care vedeți lucrurile?
Xenia Muntean: Cred că da. În primul rând ne-a ajutat să vedem ce este posibil, cât de mare e lumea, mentalitatea aceasta de a construi ceva „10x”. Asta ni se zicea tot timpul la Draper University – să gândești „10x”, de 10 ori mai mare decât orice poți să-ți imaginezi. Și la Tech Stars la fel. Când făceam un model financiar, ni se spunea: „Sunt prea mici numerele, trebuie să fie mai mari, trebuie să gândești mai mare”. Era această idee de a gândi mai mare. Chiar dacă ți se pare că gândești deja prea mare, merge și mai mare. Lucrurile acestea ne-au ajutat. Dar cred că e o combinație bună să păstrezi totuși contextul cu care venim de aici. Este combinația pe care am avut-o noi, faptul că am construit o companie cu o cultură inspirată din cele ale start-up-urilor din Silicon Valley, dar în același timp am făcut-o eficient, un pic mai pragmatic, mai așezat, n-am aruncat bani în dreapta și în stânga, cum se face foarte des în Silicon Valley, cu runde de sute de milioane care sunt cheltuite în 2 ani. Noi am făcut-o eficient.
Andreea Roșca: Voi ați luat o singură rundă.
Andreea Roșca: Am luat o singură rundă și ne-am concentrat foarte mult pe ideea de eficiență și profitabilitate, care nu e comună deloc în Silicon Valley. Nu trebuie să arunci la gunoi lucrurile care sunt punctele tale forte doar din dorința de a construi un start-up fix la fel cum se face în Silicon Valley.
Andreea Roșca: Voi cum ați gândit strategia? Având în vedere modul aceasta de a gândi mare, dar în același timp ancorat în realitatea unui produs care funcționează de la început – că înțeleg că la asta v-ați gândit, financiar vorbind. Care au fost principiile sau criteriile pe care ați construit Planable la început? Pentru că nu e un model foarte întâlnit. Cum spuneam, voi ați luat o singură rundă de finanțare, compania e profitabilă în momentul acesta, e globală, cum v-ați dorit.
Xenia Muntean: Da, partea asta de global, clar e inspirată din companiile pe care le-am văzut. La fel și cu tipul de cultură pe care o creăm aici, felul în care tratăm oamenii din echipă. Sunt foarte inspirate din felul în care se construiesc start-up-urile acolo. Transparență, multă autonomie, foarte mult fun la muncă. Partea de profitabilitate vine poate și dintr-un context personal al meu, din dorința de a face ceva din nimic și de a face cât mai mult cu resurse limitate. Mi-era natural și cred că-mi și place, parcă e un pic mai satisfăcător să faci ceva mare pornind de la foarte puțin. Delta-ul acesta pe care îl obții e atrăgător pentru mine. Partea de profitabilitate a venit și dintr-o nevoie, sincer, pentru că a fost greu să strângem runda aceea și nu ne-am mai dorit să mai ajungem în punctul în care să avem nevoie, să fie vital pentru supraviețuirea companiei să strângem o rundă. Nu mi-am mai dorit să ajung niciodată acolo. A fost dificil să strângem runda pentru că e greu să înțelegi problema pe care o rezolvăm noi la Planable, dacă nu ești foarte familiar cu zona marketing-ului – chiar zilele acestea vorbeam cu alți investitori despre asta. Noi rezolvăm o problemă de work-flow pentru oamenii din marketing. Dacă nu ești foarte familiar cu marketing-ul…,
Andreea Roșca: Dacă nu știi cum lucrează oamenii care lucrează cu social media și cu restul echipei de marketing, nu înțelegi ce faceți.
Xenia Muntean: Absolut. Ți-e greu să înțelegi, pentru că e un produs care e pe productivitate și atunci trebuie să înțelegi foarte mult cum arată echipele.
Andreea Roșca: Și trebuie să înțelegi cum îl poziționezi în universul de alte produse.
Xenia Muntean: Plus că marketing tech e un spațiu foarte aglomerat, ceea ce nu e un lucru foarte atractiv pentru investitori. Așadar, sunt multe aspecte care au făcut ca runda de atunci să fie una greuță pentru mine și nu mi-am mai dorit să ajung iar în poziția în care să fie nevoie să mai fac vreodată fundraising cu disperarea pe care o aveam la începuturi, când venea vorba de fundraising.
Andreea Roșca: Când ați început, ați lansat produsul pe Product Hunt.
Xenia Muntean: Da, după Tech Stars.
Andreea Roșca: Există vreun motiv anume? Nu-mi dau seama de ce ați ales această cale de lansare.
Xenia Muntean: Pentru noi era evident că Product Hunt e locul unde te duci să lansezi produse – e locul cu inovații, locul unde apar chestii mișto, unde se întâmplă lucruri noi. Era o decizie evidentă, naturală că, scoțând produsul, când o să fie gata să-l scoatem din Beta, acolo îl punem. Unde se duc toate produsele inovatoare, acolo trebuie să fim și noi, normal. ☺ Plus că e și o rapiditate de validare în Product Hunt , e interesantă treaba asta. Într-o zi trebuie să obții cât mai multă expunere și interes. Ai doar o zi. Ai o validare foarte rapidă și primești foarte mult feedback de la oameni, într-un timp foarte scurt, lucru de care ai foarte multă nevoie când ești la început – să te miști rapid, să știi mai repede dacă ai construit ceva care le place oamenilor sau nu. Să eșuezi rapid.
Andreea Roșca: Și a fost o alegere bună?
Xenia Muntean: A fost o alegere foarte bună, da. Nu e o piață potrivită pentru noi, pentru că pe Product Hunt sunt foarte mulți entuziaști de produse, foarte mulți ingineri, nu sunt atât de mulți marketeri. Nu e o piață extrem de relevantă pentru noi, dar tot se mai găsesc și pe acolo niște early adopters din spațiul acesta de marketing. Am primit feedback bun de la ei, ceea ce ne-a încurajat să mergem mai departe.
Andreea Roșca: Apropo și de experimente, și de felurile în care încerci diverse lucruri, voi ați făcut o grămadă de lucruri – podcast, o carte, tot felul de lucruri pe care le-ați încercat. Eu te-am întrebat la fiecare dintre ele dacă a funcționat sau nu, dacă ai investit timp, dacă continui sau nu. Tu ai spus despre toate că, într-un fel sau altul, niciunul n-a funcționat așa cum te aștepți.
Xenia Muntean: De-aia le-am și oprit și n-am mai făcut altele. ☺
Andreea Roșca: Dar că de fapt, voi asta ați făcut tot timpul, și anume mici experimente pe baza cărora ați crescut. Aș vrea să vorbești un pic despre filosofia aceasta a voastră de experimente, cum vă gândiți la ele, cum alocați resursele pentru ele?
Xenia Muntean: La început, când am pornit Planable, nu știam cine e cumpărătorul – să fie oameni din companii foarte mari, enterprises, să fie small businesses? Care e profilul cumpărătorului? Nu știam. Și nu știam exact cum o să creștem. Aveam opinii pe toate subiectele acestea, dar, până la urmă, până nu-i dai drumul în piață și nu vezi cine ți-l cumpără, dacă e de acord piața cu produsul pe care l-ai construit, dacă funcționează canalele prin care încerci să faci achiziție de useri, până nu faci lucrurile acestea, n-ai de unde să știi. Poți să ai opinii informate, mai puțin informate, să ghicești, să primești sfaturi de la alții care au trecut prin asta, dar niciodată nu o să știi până nu îi dai drumul. Ai o plajă foarte largă de canale și tactici pe care le poți încerca. Până nu le încerci, e ca Schrodinger’s cat – poate să meargă și să nu meargă. Până nu încerci, n-ai de unde să știi dacă o să funcționeze. Cam asta am făcut și noi pe zona de marketing, am tot făcut experimente. E legat și de optimismul acela de care vorbeam mai devreme. Te gândești că poate nu o să meargă, dar că trebuie să facem o încercare, să vedem ce o să iasă. În cel mai rău caz, ne luăm o învățătură din asta, învățăm ceva despre piață, despre clienți, despre ce funcționează în marketing, ce funcționează în produs.
Filosofia asta de experimentare ne-a ajutat foarte mult pe zona de creștere, de marketing, dar și pe zona de product. Acolo e un pic mai dificil să experimentezi, fiindcă depui foarte mult efort și foarte mult timp într-o funcționalitate a produsului. Și nu ai nevoie chiar atât de mult, pentru că îți zic clienții ce vor. Userii îți zic: „Vrem asta” sau „Vrem celălalt feature”. Mai ales când ești în BtoB. În consumer nu e chiar la fel, dar în BtoB, îți spun oamenii exact ce vor să construiești. Tu ai viziunea ta despre produs, poți să oiei un pic în altă direcție, dar ai mult mai multă validare și mult mai multă certitudine că un feature sau alt feature o să funcționeze sau nu. Asta spre deosebire de marketing, unde doar ghicești pe baza a ceea ce ai mai văzut în piață, a ceea ce ai mai văzut la alții, dar până n-o pui în practică, nu știi dacă o să funcționeze sau nu.
Andreea Roșca: Cum vă gândiți la experimentele acestea? Aveți un fel de fișă de experiment. Mie mi-a plăcut întotdeauna să învăț pe experimente, am încercat multe lucruri, dar îmi dau seama că poate încă n-am găsit structura care să mă ajute cel mai bine – sunt mai poetă când experimentez. ☺ Cum faceți voi? Vă propuneți o anumită durată de timp? Sunt anumite ipoteze? Spuneți: „Dacă asta, asta și asta nu se verifică, înseamnă că a eșuat”? Sau cum concepeți un experiment?
Xenia Muntean: Pot să vorbesc mai specific, fiindcă e un experiment prin care trecem chiar acum. Depinde foarte mult de experiment. Nu avem o metodologie, nici nu ne place să construim prea multe limitări pentru noi înșine. Referitor la exeperimentul care se derulează acum, un alt lucru pe care îl facem noi este că ne tot provocăm uneori propriile asumpții și convingeri despre piață, sau spațiu, sau produs. Foarte mult timp am fost împotriva discounturilor sau ideii de black friday în software. Anul acesta ne-am zis să provocăm din nou ce credeam noi, respectiv că nu trebuie să dăm discount-uri, că nu trebuie să dăm bonusuri sau cupoane clienților. Plus că e un an greu, toată lumea are nevoie și noi avem nevoie să ne extindem target-urile. Oamenii au nevoie, bugetele sunt mici, am văzut că tot mai multe companii software au făcut treaba asta. Am zis să facem o încercare.
Ne-am gândit să dăm un cupon de o anumită valoare celor care sunt în free trial și fac upgrade acum. La sfârșit o să fie destul de ușor să ne uităm să vedem câți au făcut upgrade. A fost foarte mult interes pentru cuponul acesta sau nu? O să putem face tot felul de evaluări calitative, dar și cantitative. Să ne gândim: în mod normal, în luna decembrie am fi adus atâția clienți; pare că am adus un pic mai mulți – ce s-a schimbat? S-a schimbat cuponul acesta, ne-a crescut rata de conversie; încurajați de acest cupon, mai mulți au decis să-și ia un cont plătit. Astfel poți să-ți dai seama. De obicei, o facem pe o perioadă scurtă de timp și sunt destul de mici experimentele, din câte vezi și cu acest cupon – sunt 100 de dolari ca să faci upgrade la un cont, să-ți iei niște useri, să-ți iei niște workspaces în Planable. E mic, ca să putem să ne dăm seama dacă a funcționat.
Andreea Roșca: Și ca pierderea să nu fie suportabilă dacă nu funcționează.
Xenia Muntean: Exact. Cu experimentele unde avem multe dubii, de obicei începem la un nivel mai mic și ne luăm niște învățături, iar data viitoare le facem mai bine, mai mari. Și mergem pe o perioadă scurtă de timp, ca să putem să avem velocitatea asta, să experimentăm mai des.
Andreea Roșca: Foarte interesant. Așadar, experimentele sunt o chestie de viteză și de miză. Să afli repede lucruri pe bani puțini.
Xenia Muntean: Da. Sunt niște pariuri. Trebuie să faci multe pariuri pentru ca unele să fie de succes.
Andreea Roșca: Crezi că felul acesta de a gândi v-a ferit de greșeli mari? Sau ați făcut greșeli mari?
Xenia Muntean: Asta e o întrebare foarte dificilă pe care am mai primit-o. Inclusiv dacă am regrete sau greșeli. Nu știu, poate nu îmi fac eu suficientă introspecție, dar n-am un răspuns la întrebarea asta. Nu simt că am făcut sau poate că n-am făcut nicio greșeală ☺. Sau n-am niciun regret. Sau poate o să-mi fie mult mai ușor să conectez punctele după ce o să treacă timp, mai mulți ani, și o să pot să mă uit în urmă și să zic: „Uite, aia a fost o greșeală”. De exemplu, acum noi lucrăm la Analytics – lansăm Analytics după câțiva ani în care clienții ne-au cerut Analytics și noi am decis să ne focalizăm atenția pe alte lucruri. N-avem de unde să știm dacă a fost sau nu o greșeală să amânăm Analytics. Nu mă pot duce în trecut să retrăiesc aceeași viață cu Analytics construit mai devreme. Sau poate trebuia să facem discounturi și anul trecut. Nu mă pot duce în trecut. Nu-mi dau seama, nu știu. N-am de unde să știu. Mi se pare că foarte multe lucruri în antreprenoriat nu poți să pui degetul pe ele și să zici cu certitudine: „Uite, a fost o greșeală”. Putem să spunem că unele lucruri ne-au împiedicat să ne mișcăm. De exemplu, faptul că avem două birouri creează o dificultate în colaborare. Suntem o echipă mică.
Andreea Roșca: Partea de dezvoltare e în Chișinău, și partea comercială este în București.
Xenia Muntean: Exact. Iar asta creează dificultăți. Nu aș mai repeta structura aceasta de companie în viitor. Dar, din nou, n-aveam de unde să știm. Atunci puteam să facem niște presupuneri. Oricum, pentru momentul acela și pentru contextul acela, a fost decizia potrivită, altfel n-aveam cum s-o facem. Dar asta creează niște dificultăți în colaborare. Pierdem niște oportunități când echipa de engineering, echipa de marketing și echipa de vânzări nu sunt în același loc. Sunt niște lucruri care se întâmplă din dinamica oamenilor – sparks of ideas, serendipity. N-ai cum s-o faci pe Zoom sau pe Slack, dar nu are niciun sens să te gândești la asta.
Pot să mă gândesc că, pe viitor, dacă ar fi să construiesc, într-un viitor îndepărtat, o altă companie, n-aș mai replica asta, dar nici nu pot să zic că e o greșeală, pentru că poate la momentul acela a fost felul în care am putut s-o facem. Și, în plus, nu știu ce pierd. Poate e ceva care îmi scapă. Cred că mentalitatea asta de 99% certitudine e o altă filosofie pe care o am – să las un procent acolo pentru: „nu știu ce-mi scapă”, „nu știu ce blind spots am”.
Andreea Roșca: Poți să explici un pic?
Xenia Muntean: Eu nu pot să fiu niciodată 100% convinsă pe ceva. Mi se pare că întotdeauna trebuie să las o mică portiță, un 1% acolo undeva, că poate nu am dreptate. Mă sperie oamenii care sunt 100% convinși că au dreptate.
Andreea Roșca: Și ce-ți aduce asta? Acest 10%?
Xenia Muntean: 1%. Dar, depinde. Poate fi și 10%, depinde cât de convinsă sunt pe un subiect. Uneori pot să fiu 70% convinsă, dar chiar și când sunt foarte convinsă pe ceva, tot îmi las 1%, pentru că nu pot să am adevărul universal. ☺
Andreea Roșca: Dar mă întreb ce beneficiu îți aduce asta? Îți dă posibilitatea să te răzgândești? Crezi că îți lasă mintea un pic mai deschisă?
Xenia Muntean: Mă ține foarte deschisă la minte, „down to earth”, cu picioarele pe pământ. Nu mi-e frică să port o anume conversație și pot să fiu foarte calibrată în conversația respectivă pentru că nu simt că dețin adevărul universal pe subiectul respectiv. Pot să ascult toate opiniile fără să simt că e chestie atât de puternică.
Andreea Roșca: Ca să fiu sinceră, mie îmi provoacă frică, așa cum spuneai și tu, oamenii care cred că au ajuns la vreun adevăr absolut, 100%. Sunt foarte puține lucruri, în afară de gravitație, despre care putem spune 100% că așa sunt.
Xenia Muntean: Și acolo se schimbă. Știința evoluează, descoperim atât de multe lucruri. Singurele adevăruri absolute mi se pare că sunt sentimentele, emoțiile. Eu mă simt în felul acesta sau altcineva se simte în felul acesta, asta pot s-o iau de bună.
Andreea Roșca: Cred că e o discuție lungă și cu emoțiile. Pentru că eu simt ce simt, dar sub emoții sunt o grămadă de lucruri. Experiența anterioară, fricile noastre…
Xenia Muntean: Absolut, multe triggere, clar, atât de mult context. Dar, până la urmă, faptul că cineva simte o anumită emoție, acela e un adevăr. Cine altcineva poate să-l conteste? Nu poți să-l contești. Dacă are dreptate, dacă e ok, dacă e potrivit – acelea deja sunt alte întrebări. Dar dacă simte sau nu, acela e adevărul.
Andreea Roșca: Mi se pare foarte interesant, pentru că pe partea asta, legat de ce simțim, de multe ori în antreprenoriat se întâmplă să spunem: „Eu cred că acesta e drumul”, în absența evidențelor. E vorba de un viitor, n-ai cum să ai evidențe despre viitor.
Mă întorc la 2019, când voi ați fost în zona de breakeven. Acela era un moment în care banii erau gratis – era o abundență de surse de finanțare pentru start-up-uri, mai ales pe zona de tehnologie –, deci era ușor să ridici bani. Nimeni nu se gândea să ridice bani ca să facă compania profitabilă, toată lumea se gândea să ridice bani în ideea de a pregăti următoarea rundă de finanțare. Voi ați fost pe breakeven în 2019.
Xenia Muntean: 2020.
Andreea Roșca: Când încă era un fel de bonanza în zona de finanțare. De ce ați luat decizia asta? Cum ați gândit-o? Într-o piață unde aproape nimeni nu se gândea la profitabilitate.
Xenia Muntean: Noi n-am strâns runda ca să facem compania profitabilă. Nu acesta a fost planul neapărat. Planul era să creștem – produsul, compania. Lucrurile acestea le-am atins. Am început runda prin 2018, am închis-o în 2019, iar în 2020, în mijlocul pandemiei, am văzut că putem fi pe la breakeven. Am decis să continuăm pe direcția aceasta pentru că apele erau instabile, iar în contextul acela simțeam că ne ajută să ne simțim mai cu picioarele pe pământ, să simțim că orice s-ar întâmpla, noi putem să supraviețuim. În 2021, când banii erau „cel mai gratis” și foarte mulți – se aruncau în dreapta și în stânga, în tot felul de start-up-uri noi –, în punctul acela eram profitabili, dar încă încercam să înțelegem cum putem să scalăm și să creștem în așa fel încât să nu strângem o rundă și să stăm cu banii aceia în bancă, pur și simplu. Să nu dăm equity, să ne diluăm degeaba și să nu știm cum să-i punem la lucru pe bune. Deja creșteam, ne dublam de la an la an cu resursele pe care le aveam, autofinanțați. Trebuia să vedem cum putem să strângem o rundă de 3-4-5-7 milioane și să triplăm creșterea sau să facem ceva mai mult.
Andreea Roșca: S-o puneți la lucru în ceva ce voi n-ați fi putut face altfel.
Xenia Muntean: Eficiență, return on investment. Dacă faci o chestie din asta, ce impact o să aibă? Nu doar să stai cu banii, nu doar să apari în presă cum că ce rundă mare ai strâns și ce minunat ești, ci să aibă un impact asupra companiei tale. Chiar să ai nevoie de asta. În momentul acela, în 2021-sfârșit de 2020, noi încă încercam să înțelegem cum putem să scalăm canalele noastre principale. Nu aveam un răspuns foarte exact. Nu ni se părea că e momentul potrivit să o facem. Și n-am făcut-o. Apoi a venit 2022, 2023, cu toate dificultățile economice, și, din fericire, suntem profitabili și nu avem nevoie să o facem. Putem să trecem prin furtuna sau încetineala asta economică pe care o simțim. Să trecem peste ea și apoi să evaluăm din nou nevoile de finanțare.
Andreea Roșca: Ce ai sfătui pe cineva care ar fi astăzi în situația în care ați fost voi, apropo de „am niște bani”, „am ridicat o rundă de finanțare”? Cum ai sfătui oamenii să se gândească la profitabilitate și la deciziile pe care le iau pentru a ajunge acolo? Ce ai sfătui pe cineva care ar vrea să ajungă mai repede profitabil?
Xenia Muntean: Asta a fost toată prezentarea mea de la How to web, am avut un keynote pe acest subiect despre capital efficiency și cum să îți ții bugetele. Mi se pare că e o chestie de ADN pentru tine ca fondator de companie. Revenind la acel 99% certitudine, 1% ușă deschisă pentru alte opinii, eu nu zic că asta este cea mai bună metodă de a construi o companie, de a o face profitabilă. E una care funcționează pentru noi, ca fondatori. E tipul de companie pe care îmi place mie s-o construiesc și care mă face fericită. Pentru alți fondatori poate să funcționeze alt stil – să strângă o rundă dintr-un an în altul, cum se mai practica pe vremuri, la fiecare 18 luni strângeau o rundă nouă. Multe companii foarte de succes au fost construite în felul acesta și s-a ajuns la profitabilitate mult mai târziu.
Cine știe, poate dacă mai construiesc în viitor o altă companie, o să încerc și stilul acesta. Până la urmă e ce știi să faci tu ca fondator, cum funcționează pentru tine, pentru compania ta. Să ajungi la profitabilitate e o matematică simplă – cât faci minus cât cheltuiești. Dar, de fapt, e și multă artă, și multă știință. E artă pentru că e foarte mult parte din cultura companiei, din cum gândești tu ca fondator, dar și multă știință – să fii foarte pe numerele tale, să te uiți la ele des, să poți să duci să fii frugal, să poți să duci aceste limitări de resurse – multă lume nu le poate duce.
Andreea Roșca: Ce înseamnă să poți să duci să fii frugal?
Andreea Roșca: Să fii confortabil în strâmtorarea financiară și a resurselor pe care le ai. Să poți să te gândești ce poți să faci cu puțin, să-ți vină natural.
Andreea Roșca: Sunt exemple din istoria voastră pe care le-ai da ca să ilustrezi povestea asta cu confortul în frugalitate sau ideea de frugalitate?
Xenia Muntean: Sunt multe. De exemplu, avem un birou foarte mișto acum, dar n-am început cu el, am lucrat din coworking space la început. Când călătorim acum pentru evenimente sau conferințe, nu e niciun fel de limitare acolo. Înainte, îmi aduc aminte, scriam și căutam dacă e cineva în orașul acela în care călătoream, dacă mă putea găzdui cineva să stau la el acasă. Și nu-mi era jenă. Simțeam că e o perioadă prin care trebuie să trec și în care trebuie să fac orice ca să avem mai multe resurse – să nu cheltuim pe călătorii, să nu cheltuim pe birou, ci să cheltuim pe ce contează, care la început înseamnă, printre altele, salariile pentru oameni, ca să dezvoltăm, să vindem. Trebuie să fii confortabil în stilul acesta de a lucra și în stilul acesta de viață, să nu vezi banii ca pe o comoditate sau ca pe ceva care e disponibil oricând. Să te gândești întotdeauna care o să fie impactul, ce o să obții din această investiție. De fiecare dată când ne ducem la o conferință, ne uităm la cât am cheltuit pe toată conferința respectivă și câți clienți am semnat după – ne-am întors banii înapoi sau nu. E ceva care curge prin cultura noastră în mod foarte natural. Nu simt că am depus efort s-o construiesc pentru că ne-a venit foarte organic.
Andreea Roșca: Să te gândești tot timpul care e rezultatul unei investiții, indiferent care este aceasta – de exemplu, un bilet de avion, cazare etc.
Xenia Muntean: Da, exact. La început trebuia să ne gândim, pentru că atunci investițiile erau mai mici. Un bilet de avion era un efort considerabil pentru cheltuielile noastre, mai ales dacă trebuia să mergem la o conferință în State. Reprezenta un procent semnificativ. Trebuia să ne gândim ce o să obținem din asta.
Andreea Roșca: Mi se pare interesant aici că e un fel de tensiune – nu știu dacă tu o simți așa, vreau să verific cu tine asta. Voi v-ați dus la Tech Stars, care e un club foarte exclusivist. Și ați aplicat de trei ori. Ați aplicat la toate acceleratoarele de top din lume. V-ați dus la Draper University. Au fost locuri de top, cei mai buni din lume. În același timp, ați avut chestia asta de frugalitate.
Xenia Muntean: Da, dar știi cum trăiam cât eram la Draper University? ☺ Viața nu era de top atunci. Dar ne puteam permite pentru că eram foarte tineri. Lifestyle-ul nostru era foarte permisiv.
Andreea Roșca: Mi se pare foarte interesantă tensiunea dintre ambițiile voastre, dintre lumea căreia ați vrut să-i aparțineți – o lume de top în lumea asta de tehnologie – și a fi foarte atenți cu fiecare ban. Nu zic că e rău sau bine, zic că mi se pare foarte interesant să menții împreună aceste două lucruri aflate în tensiune.
Xenia Muntean: Care e alternativa când ești un start-up în România, acum 8 ani, când nu existau fonduri, nu existau VCs în România – existau angeles și alți câțiva investitori –, așadar banii nu erau atât de accesibili? În plus, ești un start-up într-un domeniu greu de înțeles pentru investitori. Ce alternativă ai? Trebuie să faci lucrurile să funcționeze. Cu atât mai mult e nevoie de perseverență, să ai aceste ambiții, să-ți dorești să ajungi acolo. Să ai puține resurse necesită o tenacitate și un confort în a trăi în constrângeri sau în niște limitări.
Andreea Roșca: Vreau să întreb ceva despre tine. Am citit, nu mai țin minte unde ai spus, că tu ești de fapt o introvertită. Mi s-a părut foarte interesantă chestia asta despre tine, pentru că te-am văzut într-o grămadă de situații publice, filmate. Am văzut că ești destul de prezentă în viața asta de evenimente de start-up. Mă întreb cum de te-ai antrenat dacă zici că ești o introvertită? Cum ai făcut?
Xenia Muntean: Foarte mult exercițiu. E și natura rolului de CEO, care te forțează să o faci. Fiind atât de motivată să fac Planable să funcționeze, am avut foarte multă dedicare, și motivație, și foarte mult interes să mai trag balanța spre extrovertism ca să pot să fiu în toate situațiile respective – să pot să vorbesc în public, să fac pitching, să fiu pe scenă, să fac networking. Pur și simplu, a fost nevoie de foarte mult exercițiu. Cofondatorii mei sunt extrovertiți amândoi și m-au ajutat și ei. N-aveau nicio problemă să se ducă la evenimente de networking. Eu mă forțam, dar în același timp mă și bucuram când vedeam că-mi reușește. E nevoie de acest ciclu. Te pui acolo, te pui în zone în care ești inconfortabil, și după aceea vezi – am vorbit la evenimentul acesta, a ieșit bine, primesc validare din partea audienței. S-o iei, s-o primești, să te alimentezi din ea în continuare! Așadar, foarte mult exercițiu și să te bucuri când îți iese bine.
Andreea Roșca: Ai vreun dialog interior despre povestea asta cu vorbitul în public, ceva ce îți spui înainte să începi?
Xenia Muntean: Vorbitul în public, pe scenă nu-mi consumă atât de mult din bateria mea socială de persoană introvertită, pentru că nu e unu la unu, nu e un grup. Mă stresez ca tot omul, dar am avut mult exercițiu în școală, am fost mult pe scenă – concursuri de poezie și tot felul de festivități. Mai mult îmi termină bateria socială vorbitul unu la unu sau cu un grup, situații care sunt parcă mai conectate direct cu oamenii. Când ești pe scenă, când ești cu o entitate – o audiență –, e o situație mai puțin consumatoare de energie. E consumatoare de energie, dar de alte feluri, nu socială. E consumatoare de energie fiindcă e presiunea mare să-ți iasă bine, e live, nu se mai poate edita după.
Andreea Roșca: Vreau să vorbim un pic, pe final, despre ambițiile voastre și cum vă alegeți următoarele frontiere în care să investiți. Poblema cu succesul este că sunt prea multe oportunități și prea multe posibile direcții în care să te duci. Asta se întâmplă când ai succes, apar o tonă de oportunități. Și mă întreb cum alegeți. Care e următorul orizont pentru tine?
Xenia Muntean: Să-ți menții concentrarea e foarte important pe tot parcursul tău ca start-up. Se vorbește foarte mult despre menținerea focalizării la început, când ai resurse limitate, dar mi se pare că să fii foarte focalizat e la fel de important și când ai deja resurse, când ai echipe mari. Ți-ai construit acest mic-mare vapor pe care trebuie să-l miști, sunt 40 de oameni pe care trebuie să-i ghidezi într-o direcție. Când iei o decizie, trebuie să fie focalizată, să aibă multă claritate. Nu poți să faci lucrurile alandala, în toate direcțiile, pentru că vorbim de o chestie care are un volum deja, are un număr de oameni, are o bază de clienți, o anumită inerție, lucrurile nu se mai mișcă chiar de pe o zi pe alta și atunci trebuie gândite foarte bine.
Investițiile sunt mult mai mari, sunt bani mult mai mulți pe care îi pui în diferite direcții când iei o anumită decizie. Noi facem asta la nivel anual. Ne întâlnim cu toată echipa de executives – suntem patru – și ne vedem trimestrial. Facem planul și pe an, și apoi pe trimestre. Reevaluăm ce s-a întâmplat în piață, ce ne zic clienții noștri, ce se întâmplă cu echipa. Ne uităm la toate lucrurile acestea, le evaluăm și facem planul de bătaie pentru următoarele trei luni, și tot așa. Cadența aceasta ne ajută să ne ținem întotdeauna informați, să fim întotdeauna conectați la piață, la clienții noștri, la echipa noastră și să nu ne scape oportunități. E greu cu focalizarea, într-adevăr, fiindcă întotdeauna avem dorința să facem toate lucrurile – nu toate lucrurile care sunt posibile, dar avem o listă mare de lucruri pe care ne dorim să le facem. Vrem să le facem pe toate și să le facem rapid.
Am avut un experiment trimestrul acesta, în care am ales un proiect la care să lucreze echipa de engineering și product. Doar unul, am scos restul lucrurilor/proiectelor care ar fi putut să-i distragă, să-i deconcentreze. Am lăsat un proiect mare. Am pus multă forță în el și a fost extraordinar. Ne-a plăcut foarte mult. Chiar ne gândim cum putem să facem să avem un star-project mare pe fiecare trimestru și toate resursele să le adunăm în jurul lui. Poate cu unul-două mai micuțe, pe lângă, dar unul să fie mare. Mi s-a părut că a fost fain, cel puțin pe zona de engineering și product a funcționat bine. Dar e o iterare continuă și în felul în care luăm deciziile. Ne provocăm propriile noastre asumpții și convingeri în continuu. Și pe zona aceasta de planificare, întotdeauna ne gândim dacă am putea să facem mai bine. Deocamdată acesta e flow-ul.
Andreea Roșca: Care e ambiția voastră pentru viitor, pentru Planable și pentru voi ca echipă? Față de unde vă aflați acum.
Xenia Muntean: Evident să continuăm să creștem, să extindem produsul dincolo de social media. E ceva la care visăm de ceva timp încoace. Anul acesta am și făcut o extensie în produs, am intrat în alte formate de conținut, dincolo de social media și vrem să reușim să aducem mai multă tracțiune pe zona aceasta, pentru ca Planable să devină un sistem de operare pentru echipele de content marketing, nu doar pentru social media, ci pentru tot ceea ce lucrează o echipă de content marketing. Să poți să colaborezi, să aprobi, să ai un întreg work flow, articole, newslettere, comunicate de presă. Poți să ai calendarul tău de content marketing în Planable, și toți stakeholderii care sunt implicați în procesul acesta să fie în același loc. Vedem Planable pe viitor ca fiind o sursă de adevăr pentru ce se întâmplă într-o echipă de content marketing la nivel de conținut și output-ul acestuia. Aceasta este ambiția pe care o avem și vedem că nu există nimic de genul acesta în piață. Credem că e o nișă foarte bună, o categorie de fapt, pe care o putem crea noi. Totul la un loc pe zona de content. Pentru cei care cunosc zona de design, un fel de Figma pentru content marketing.
Andreea Roșca: Cum te păstrezi tu pe tine cu picioarele pe pământ pe măsură ce organizația aceasta crește și aveți succes?
Xenia Muntean: Nu simt că lucrez foarte mult la asta, n-am avut o problemă cu acest aspect. Simt că mi-e ușor să mă țin humble, pentru că întotdeauna mai e ceva mai mare, mai bine, care se poate face. Mai degrabă trebuie să mă concentrez să mă bucur de ce am obținut deja, de realizările care le avem. Să-mi iau un moment de pauză, să mă bucur și să apreciez mărimea și importanța lucrurilor pe care le-am făcut. Eu sunt foarte concentrată pe ce se poate face mai departe, mai bine, mai mare, mai mult. De aceea nu mi-e dificil să mă țin cu picioarele pe pământ, pentru că apreciez ce am construit, dar îmi zic și că putem mai bine, mai multe, mai repede. Trebuie să stau un pic cu lucrurile care le-am făcut și să mă bucur de ele. Acolo trebuie să lucrez.
Andreea Roșca: Dacă-ai recomanda o carte-două care ți-au folosit ție, la care te întorci sau pe care crezi că ar fi bine să le citească oamenii care poate că sunt unde ați fost voi, ce ai recomanda? Sau orice alte cărți ai recomanda.
Xenia Muntean: Toate cărțile de la Stripe Press. Urmează să le citesc și eu, sunt foarte entuziasmată de cărțile acestea, chiar îmi stau acum pe birou. Stripe, platforma de plăți, are o editură. Au autori destul de cunoscuți. Am participat la niște evenimente de-ale lor, la un meet-up pe care l-au avut, și mi-au trimis un set de cărți, care mi se pare că sunt foarte bine făcute. Și propriu-zis, fizic, sunt niște cărți frumoase, dar, în același timp, le-am răsfoit și mi s-au părut foarte interesante. Una pe care am stat un pic mai mult este „High Growth Handbook”, de Elad Gil. O altă este „Scaling People”, de Claire Hughes Johnson, despre scaling teams sau building cultures, pe zona de people experience. Mi s-au părut superbe. Îmi place că sunt foarte tactice și îmi place cum le poziționează ei. Sunt niște cărți pe care le răsfoiești când ai nevoie de un anumit subiect.
Andreea Roșca: Ca niște manuale.
Xenia Muntean: Da. Dacă ai o problemă cu recrutarea, intri la capitolul de recrutare, citești tot capitolul acela de recrutare și vezi dacă e ceva ce poți să înveți. Aceasta este de fapt metoda prin care eu învăț. Am mai primit întrebarea aceasta, cu ce cărți recomand, și întotdeauna nu știu să dau un răspuns, pentru că eu citesc foarte multă beletristică. Nu citesc atât de multe cărți de business.
Andreea Roșca: Și de ce să nu recomanzi o carte de beletristică?
Xenia Muntean: Pentru că sunt interviuri de business. ☺
Andreea Roșca: Nu, sunt interviuri de om. ☺
Xenia Muntean: Așa e. Ce frumos spus! Una mai „de om” ☺, care mi s-a parut interesantă este „Stumbling on happiness”.
Andreea Roșca: Daniel Gilbert.
Xenia Muntean: Nu mai știu, nu țin minte autorii. Dar e o carte despre ce ne imaginăm noi că o să ne facă fericiți și ce ne face de fapt fericiți. Iar cele de la Stripe Press par foarte mișto pe zona de start-up și business, și le recomand cu încredere.
Andreea Roșca: Xenia, a fost o bucurie să vorbim. Îți mulțumesc și vă doresc tot ce vă doriți voi!
Xenia Muntean: Mulțumim mult!
Resurse
Află mai multe informații despre Xenia Muntean:
De pe paginile sale de LinkedIn și Facebook sau din acest articol realizat de start-up.ro.
Planable este compania cofondată de Xenia Muntean.
Urmărește și intervenția sa din cadrul conferințelor Techsylvania: The Underdog Story: How to Build a Successful Startup Against All Odds
Cărți semnate de Xenia Muntean
„The Manifesto on Content Marketing Teams”
Cărți recomandate de Xenia Muntean
Cărțile editate de Stripe Press, printre care:
High Growth HandBook – Elad Gil
Scaling People – Claire Hughes Johnson
Stumbling on happiness – Daniel Gilbert
Alte mențiuni în conversație
