Teama de greșeală ne face fragili. Cum am putea greși inteligent?

”Faptul că evităm greșelile mici le face pe cele mari mult mai severe”                                                   Nassim Taleb, Antifragile

“Când copiii greșesc, îi privim cu indulgență, nu le dăm în cap și nu îi pedepsim. De ce uităm asta când construim un business?” Greșeala, îmi spune Dan Isai, fondatorul Salad Box, în conversația noastră despre erori și eșec, flexibilizează axa rigidă din noi. Ne ajută să supraviețuim.

Oricine a stat în preajma unui bebeluș în momentele când încearcă să meargă știe bine ce înseamnă acest lucru – e o experiență lungă și dureroasă care include căderi, repetarea din nou și din nou a aceleiași mișcări, aplauze pentru doi pași și dezamăgire pentru următoarele cinci eșecuri. Tot ceea ce putem face este să îl protejăm de colțurile mobilei, să blocăm scările și să punem perne prin jur; cu alte cuvinte, ca părinți, să creăm un spațiu prietenos cu toate greșelile și erorile, știind că, într-o zi, exact acest proces dureros le va permite să alerge. De ce nu facem același lucru cu oamenii mari? De ce, din momentul în care copiii ajung suficient de mari ca să ne putem înțelege cu ei, să nu greșească devine principala preocupare? Nu știm noi mai bine cum trebuie să învețe să meargă și să vorbească, dar știm mai bine aproape totul mai târziu.

Evident că acesta nu este un text despre copii. Ci despre fragilitatea tuturor acelor lucruri al căror design blamează și pedepsește eroarea și greșeala și eșecul. “Noi, oamenii” scrie Nassim Taleb în minunata carte Antifragile, “facem, în mod naiv, toate sistemele mult mai fragile, protejându-le. Cu alte cuvinte, faptul că evităm greșelile mici le face pe cele mari mult mai severe.” Oamenii care fac o mulțime de greșeli, scrie Taleb, sunt mult mai de încredere decât cei care n-au făcut vreodată una.

Să ne gândim puțin la acest lucru: de multe ori, diferența între un antreprenor pe care îl admirăm, care a reușit lucruri extraordinare, și un altul, nu stă în idee. Ci în cât de multe erori ne-fatale a comis sau a permis în compania sa. E foarte simplu să le trecem cu vederea, pentru că nu apar în presă și nici la știri. “În spatele oricărei performanțe” scrie Angela Duckworth în Grit, o foarte interesantă lectură despre legătura între succes și perseverență, “sunt ore de muncă și un proces presărat cu o mulțime de erori”.

Dacă astăzi vă plac rețetele de la Salad Box, e bine să știți că Dan a greșit grav în primele încercări. “Testam, la început, eu însumi toate produsele. Ziceam <ăsta e bun, ăsta nu>. Când mă uitam în piață, cele mai populare erau cu totul altele. Azi cer feedback de la diferite categorii de oameni”.

Dacă sunteți clienți ai eMag, poate e interesant că Iulian Stanciu, co-acționar și CEO, e un mare fan al greșelilor. “Avem o cultură a erorilor, care duce către inovație. Le spun oamenilor că e ok să greșească, cu condiția să vadă efectul și cauza, să comunicăm și să învățăm ceva din asta”. În spatele fiecărei campanii de Black Friday sunt zeci de erori – poate nu la fel de mari precum cea din prima, când eMag a pierdut un milion de euro, dar tot erori se numesc. “[Eroarea] este un proces de învățare mult mai rapid. Mă duc eu însumi, dau cu capul, am văzut, am înțeles, am simțit direct, dar am învățat” spune Iulian. Și încă ceva: prima versiune a Marketplace eMag nu a mers. Echipa lui Iulian a înțeles că nu merge doar după ce l-a lansat (“am dat cu capul”). Eroare (lui Iulian nu-I place cuvântul greșeală, preferă eroare) care le-a permis să studieze ce fac alții și să îmbunătățească propria platformă. Ar fi putut face asta pe planșetă? Probabil că nu. Ce nu merge când pui un produs nou în piață devine evident doar după lansare.

Ori de câte ori punem în practică sisteme sofisticate și birocratice care să elimine riscul și posibilitatea de a greși, ne expunem unor posibile catastrofe în viitor (ceea ce Taleb numește o Lebădă Neagră, situația în care un singur eveniment neprevăzut prăbușește un întreg sistem).

Proceduri detaliate, un an de pregătire în birou și cercetare abstractă pentru a începe ceva pe cont propriu, contracte sofisticate de muncă… “Fragile sunt acele sisteme cărora nu le place volatilitatea, întâmplarea, incertitudinea, dezordinea, erorile” scrie Taleb. Merită spus că, pentru el, antrepenorul e mult mai puțin fragil decât angajatul: pentru primul, riscurile sunt mereu prezente și la vedere, pentru al doilea, sunt ascunse, dar mult mai mari.

Așadar, cum construim un context care să permită acest gen de robustețele, viteză și inovație și să permită greșeli ne-fatale? Câteva posibile teme de gândire:

O cultură a erorii.

Nu e destul să spunem “greșeala e binevenită”. “Nu poți țipa la oameni și să le ordoni să eșueze, dar să o facă repede” spune Astro Teller, șeful X – laboratorul secret unde Google inventează viitorul – într-un foarte interesant speech TED. Singurul fel în care poți domoli frica naturală de a greși este să faci eșecul acceptabil. La X, echipele încearcă și omoară idei exact pentru că sunt recompensați pentru asta. Sunt îmbrățisați și aplaudați pe scenă.

Redefinești greșeala, spune Monica Cadogan, co-fondator al Vivre. „Îi spui experiment nereușit și o aliniezi unde îi este locul, în linia încercărilor.” În felul acesta, devine parte dintr-un proces de învățare, nu un eveniment singular pentru care cineva e pus la colț. Există puțini oameni de știință care umblă cuprinși de depresie pe străzi pentru că nu le-a ieșit un experiment. Se așteaptă să nu iasă, tocmai pentru că se numește experiemnt și pentru că e parte dintr-un proces de descoperire.

Dacă vă bate gândul să începeți un business sau un proiect, aveți milă de propria natură umană, care se teme de necunoscut și greșeală, și încorporați greșeala în plan, asa cum ați încorpora un ingredient obligatoriu într-o rețetă.

Greșelile au nevoie de un sistem.

“Dacă n-ai o țintă, orice drum e bun”, îi spune Pisica din Cheshire lui Alice, în Alice în Țara Minunilor. Pentru a extrage maximum de înțelepciune din ele, greșelile trebuie puse într-un proces care are un obiectiv, niște măsurători, un mecanism de învățare.

Cum creezi un sistem? O cale este cea despre care am vorbit cu Bogdan Georgescu, fondatorul Bookster. Unul dintre obiectivele lui este să crească implicarea echipei, iar una dintre căi este să dea mai multă putere de decizie oamenilor. Așa că a creat un sistem simplu: poți lua orice decizie consideri necesară, cu condiția să nu cheltuiești mai mult de 1.000 de lei, să ai doi colegi “sponsori” cu care să o discuți și să nu-ți testezi ideile pe mai mult de 100 de abonați, la început. Dacă merge, extinzi. Și încă ceva: trebuie să documentezi întregul proces, pentru ca toată lumea să învețe.

Scopul principal – și aici devine interesant sistemul – nu este să produci o mare inovație, ci să creezi acea cultură care permite învățarea din greșeli.

Pentru oricine aspiră să înceapă ceva pe cont propriu, un mic sfat: nu stați cu ideile în “documentare” prea mult timp. Gândiți-vă ce problemă vreți să rezolvați și testați cât se poate de repede ideea în lumea reală, în pași mici și preciși, o ipoteză pe rând.

Greșelile au nevoie de plase de siguranță.

Nimeni nu vrea să pună sub semnul întrebării însăși existența organizației, făcând greșeli cu mize imposibile. E nevoie de o infrastructură care permite erorile, dincolo de sistemul care le ține sub control. Gândiți-vă la următoarea provocare: ce faci atunci când ești fondatorul unui mare lanț de retail și vrei ca oamenii care îți fac achizițiile să fie mai curajoși în colecții? Pentru oricine intră în Mobexpert, compania construită de Dan Șucu, rezultatul e vizibil: sunt mereu produse noi, e tot timpul ceva schimbat. “Cel mai tare” spune Dan Șucu, “mă tem de încremenire”. Ceea ce nu vede oricine intră în Mobexpert este infrastructura care a dat libertatea echipei lui să testeze produse, idei și colecții noi: un uriaș depozit construit în spate și un Outlet capabil să absoarbă testele nereușite.

Privită în altfel, problema sună cam așa: care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă acest lucru se dovedește o eroare? Dacă răspunsul este că te trezești cu stocuri care pot umple un stadion, poți decide că nu vrei să încerci, sau poți decide că vrei, dar ai nevoie de o soluție.

La un nivel mai mic, cu toții avem nevoie să știm că vom fi ok dacă ceea ce încercăm nu iese. E nesăbuit să pui casa gaj la bancă pentru o idee de business netestată, la fel cum este să îți dai demisia mâine pentru același motiv și fără nicio plasă de siguranță.

Dan și Iulian, mulțumiri pentru timp și toate discuțiile.

Photo by Daniel Tafjord on Unsplash

________________________

Dacă sunteți curioși cum puteți gândi asemenea antreprenorilor, crea mici experimente care vă dau curaj să greșiți și lucra cu greșeli și pierderi din care să învățați, programul Effectuation e o opțiune. E al meu, deci îl recomand :).

Ce să explorați mai departe:

Acest interviu în care Florin Talpeș vorbește despre sistemul care permite Bitdefender să inoveze.

Podcastul în care Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, explică felul în care a creat infrastructura de inovație din spatele platformei și de ce, dcă nu ești puțin rușinat de produsul tău, înseamnă că ai lansat prea târziu (episodul 4).

Canalul youtube unde veți găsi secvențe video, lecții și povești utile, din discuțiile mele cu antreprenori interesanți.

avatar