Este important să faci greșeli mai devreme ca să te asiguri că pornești la drum cu cine trebuie, în echipa cea mai bună posibilă, decât să o iei la drum și să-ți dai seama că, de fapt, un membru sau mai mulți membri ai echipei vor să se dea jos cât mai repede.
În anul în care Timișoara este Capitală Culturală, am vorbit cu Valentin Mureșan despre experiența lui în a aduce la un loc oameni pentru a crea schimbare. Vali are două decenii de experiență ca antreprenor și, în anii din urmă, și-a folosit resursele și cunoașterea pentru a cofonda organizații care coagulează la rândul lor oameni și resurse în proiecte de comunitate în Timișoara: fondul de investiții Growceanu, hub-ul cultural Faber, BanatIT, Fundația Comunitară Timișoara, Grădinescu sau Timotion.
Teoria lui vine din experiența în tehnologie: ce ai de făcut, spune, e să construiești o platformă care să devină infrastructura pentru implicarea celorlalți. Crede în puterea oamenilor bine intenționați și în a folosi diversitatea ca motor de progres.
Valentin este cofondator al Movidius, o companie de tehnologie specializată în dezvoltarea de platforme software pentru drone. Movidius a dezvoltat un procesor capabil să vadă și să proceseze imagine și a fost cumpărată în 2016 de Intel. Până în 2020, Valentin a fost country manager pentru Intel în România. Din 2021 este consilier personal al primarului Timișoarei pentru probleme de digitalizare și smart city și este coordonatorul strategiei de transformare a orașului într-un ”oraș inteligent”.
Am vorbit cu el despre cum lucrează cu ceilalți, cum își alege partenerii și mizele, care sunt principiile importante pentru a construi platforme de colaborare și schimbare, de ce avem nevoie de orașe inteligente și cum își vede rolul în tot acest angrenaj de organizații și inițiative. Am vorbit, de asemenea, despre grădinărit și de ce își investește banii și timpul în a crea focare de schimbare.
Idei principale
- Este foarte important cu cine te înconjori și cu cine pleci la drum. O bună parte din succesul unui proiect stă în echipa care îl dezvoltă și îl duce mai departe. Valorile comune, viziunea comună și skill-urile complementare ale membrilor săi sunt trei dintre criteriile cele mai importante care stau la baza formării unei echipe de încredere.
- Momentele de criză sunt indicatori relevanți pentru rezistența și reziliența echipei. Când e bine, e foarte ușor ca toată lumea să adere la idei și la proiecte. De aceea, este ideal să testăm lucrurile cât mai devreme ca să ne asigurăm că am pornit la drum cu cine trebuie, în echipa cea mai bună posibil. Dacă apar surprize pe parcurs, devierea va fi cu mult mai mare, tot proiectul fiind în mișcare deja.
- Platformele sunt un instrument foarte bun și facil pentru a promova și scala idei. Pornind de la o nevoie pe care n-a mai rezolvat-o nimeni, găsind o soluție și dându-i o structură, avem șansa creării unei platforme la care să adere cât mai multă lume. Oamenii vor începe apoi să contribuie la această platformă, să o îmbunătățească, să o aducă mai aproape de ceea ce își doresc. Astfel o vor ajuta să o treacă la nivelul următor. Vom ști că e un succes când audiențele pe această platformă vor crește destul de ușor și de repede.
- Miza unui smart city este să putem rezolva cât mai multe probleme din oraș, cât mai transparent, eficient și rapid. Un smart city este un set de senzori puși în oraș care măsoară în timp real și furnizează detalii despre problemele acestuia. Platforma colectează informații nu numai de la senzori, ci și de la oameni. În spatele platformei, trebuie să fie un creier – AI sau Big Data – care să ofere soluții în timp real sau cât mai repede pentru problemele identificate, soluții care să poată fi puse rapid în practică.
- Orașul nostru este casa noastră. Trebuie să-l îngrjim la fel cum ne-am îngriji propria casă. Multe din problemele din oraș, precum mizeria, de exemplu, ni le cauzăm singuri, din ignoranță și rea-voință, câteodată.
Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare. Dedeman susține ideile noi, inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partener strategic al The Vast&The Curious. Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne fac mai buni, ca oameni și ca organizații.
****
Podcastul Vast&Curious este susținut de AROBS, cea mai mare companie de tehnologie listată la bursă. AROBS este o companie românească fondată acum 25 de ani la Cluj, cu birouri în opt țări și parteneri și clienți în Europa, America și Asia. AROBS crede într-o cultură a implicării, a evoluției continue și a parteneriatului pe termen lung. Este una dintre puținele companii românești care oferă fiecărui angajat acțiuni gratuite în pachetul obișnuit de beneficii.
****
Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify O dată la două săptămâni, punem la un loc câteva texte, idei, cărți atent selectate despre antreprenoriat, leadership, business și natura umană. Abonați-vă la newsletter pentru a le primi, aici.
Transcriere
Andreea Roșca: Vali Mureșan, bine te-am găsit! Îți mulțumesc!
Vali Mureșan: Mulțumesc și eu de invitație! Mă bucur că discut cu tine astăzi.
Andreea Roșca: Și eu, pentru că discuția noastră o să fie și despre business, dar mult despre mentalitatea ta de a construi platforme. Mi s-a părut foarte interesant. Am să încep prin a spune câteva cuvinte despre tine. Tu ai terminat facultatea în ‘96. Ai fost în Irlanda, te-ai întors în țară după câteva luni, apoi te-ai întors în Irlanda pentru 10 ani – ai făcut un doctorat. Tot acolo ți-ai cunoscut viitorii parteneri de business pentru Movidius. Ai revenit la Timișoara, ai fondat biroul din Timișoara al Movidius, care a făcut Myriad 2, o platformă folosită astăzi pentru analiza informației vizuale, ceva revoluționar în tehnologie la momentul acela. Ați vândut către Intel în 2016. Tu ai rămas Country Manager pentru Intel în România. Ai plecat în 2020, cred.
Vali Mureșan: La începutul lui 2021.
Andreea Roșca: Când te-am întrebat ce ai făcut cu banii din exit, care a fost filozofia ta de investiții, mi-ai spus că ai investit în întreprinderi care aduc la un loc și construiesc ceva în comunitatea din Timișoara. Ai fondat Faber, un hub cultural, și ați renovat complet o fostă fabrică de săpun din Timișoara. Ești unul dintre fondatorii de la Growceanu, un fond mai special de investiții. Și mi s-a părut foarte interesantă ideea asta, că ai investit în platforme care să schimbe ceva în comunitatea din Timișoara. Cum ți-a venit ideea de a crea platforme, și cum se leagă de experiența ta în tehnologie? Cum ai gândit?
Vali Mureșan: Am gândit mai degrabă intuitiv, decât în termeni de business. Bineînțeles că trebuie întotdeauna să-ți faci un business plan când pornești la drum într-un proiect nou, dar intuiția mea – și o să vezi în orice material sau în orice afli despre mine de la prieteni – este să lucrez în echipă, sunt adeptul lucrului în echipă. De multe ori, lumea mă întreabă cum pot să fac atât de multe lucruri. Și, oarecum, mă distrez, fiindcă, de fapt, îmi dau seama că fac foarte puțin din ceea ce lumea crede că mă reprezintă, pentru că lucrez în echipe. Și în acele echipe, bineînțeles că fiecare are un rol și o bucățică din muncă, dar lumea, de multe ori, când se uită în portofoliul meu de proiecte, mă asociază cu acele proiecte și are impresia că sunt un superman, că sunt peste tot și fac multe lucruri. Esența este că lucrez în echipă. Iar asta vine din intuiție. Nu-mi dau seama în ce capitol al vieții am fost programat așa de bine, dar sunt mândru de faptul că nu pornesc la drum solo și că întotdeauna când o fac, este pentru că eu cred în echipa cu care pornesc la drum. Aș zice că asta, extrapolat oarecum, ne duce în lumea platformelor. Pentru că o platformă se uită la o problemă, la o necesitate, îi găsește o structură – cum să o abordeze, cum să îi dea o soluție. Sunt două componente pe care le realizează o platformă: audiența – care e esențială (câți oameni, câte entități beneficiază de platforma respectivă într-un mod mult mai eficient, mai structurat și mai eficace) – și, bineînțeles, de multe ori platformele acestea necesită colaborare. Evident că e o discuție mai lungă. Sunt platforme virtuale unde, poate, colaborarea este făcută într-o formă anume. La Faber, centrul nostru cultural independent, colaborarea este face-to-face.
Andreea Roșca: Mă întreb dacă ideea de platformă se leagă de ce ai făcut anterior în tehnologie – dacă te-a învățat ceva experiența în Movidius și faptul că tehnologia pe care se dezvoltă Myriad 2 era o platformă.
Vali Mureșan: Da, m-a învățat din două perspective. O dată – în IT, o soluție este scalabilă dacă o prezinți ca pe o platformă, adică o democratizezi, o deschizi și cât mai multă lume poate să vină să o acceseze. Din această comunitate pe care o construiești în jurul platformei, practic începi să obții dividende, pentru că lumea începe să contribuie la platformă, să o îmbunătățească, să o aducă mai aproape de ceea ce își dorește. Și din aproape în aproape, comunitatea te ajută să o aduci la următorul nivel. Un al doilea lucru care poate m-a programat să simt că platformele sunt un instrument foarte bun și facil să îți promovezi sau să scalezi idei este faptul că, de exemplu, tehnologia pe care am construit-o – care a pornit de la doi colegi din Irlanda, David Moloney și Sean Mitchell – era imposibil să o realizez cu doi-trei oameni, cu câți am început. Dar ăsta este specificul unui start-up: vii cu o idee, faci un concept, îl promovezi, mergi mai departe și începe să prindă contur. E ca un bulgăre de zăpadă – vin investitorii, investesc, extinzi echipa, extinzi soluția, platforma și tot așa, din aproape în aproape, ajungi efectiv la o comunitate largă, moment în care, practic, e preluată, adoptată de comunitate și începi să primești înapoi aceste beneficii, dividende din contribuția fiecăruia.
Andreea Roșca: Cum ți-ai ales mizele? Tu ai investit nu ca un filantrop, ci ca un investitor în proiectele acestea, de la Fundația Comunitară până la Faber și Growceanu. Cum ai gândit atunci când ai ales aceste obiecte ale investiției?
Vali Mureșan: Cele trei exemple sunt foarte diferite ca natură. Asta arată că, până la urmă, putem structura orice lucru, orice abordare și găsi o formă cât mai eficientă de a lucra împreună și de a colabora. În primul rând, Fundația Comunitară nu știu dacă este neapărat o platformă în sine, cum e definită aceasta. Fundația Comunitară este un grup de oameni care și-au dorit să contribuie la binele orașului. Au format un grup de inițiativă și au început cu un proiect numit Timotion, care este un eveniment de alergare cu donații ce merg către alte proiecte din comunitate. Practic, am reușit ca în Timișoara – că sunt mai multe fundații comunitare în țară –, să creăm această infrastructură în care oamenii care își doreau să contribuie la proiectele orașului aveau un loc și o echipă cu care să interacționeze și să își doneze din timp, din experiență, ca să schimbăm lucruri. Aș zice că ăsta e un tip de platformă care se bazează foarte mult pe bunăvoință și pe colaborare. Faber este o platformă similară, dar mai nișată, pentru că încearcă, tot așa, să contribuie la dezvoltarea orașului, dar într-un mod mult mai sustenabil sau mai business-oriented – se uită după proiecte care pot să se transforme în mici business-uri, și apoi vedem cum le putem scala în contextul orașului.
Andreea Roșca: Cum ai luat decizia? Cum ai spus: „asta e ceva interesant/asta nu-i ceva interesant”? Ce întrebări ți-ai pus când ai hotărât să-ți investești timpul și banii în aceste proiecte și nu în altele. La ce te-ai gândit? Cum ai raționat? Dacă cineva ar vrea să învețe din asta, ce întrebări ar trebui să-și pună ca să poată alege?
Vali Mureșan: Intuiția mea cred că vine de la faptul că chiar îmi doresc să am un impact în orașul care m-a format și care m-a crescut. De aceea m-am și întors în oraș după 10 ani de Irlanda. A fost întotdeauna dorința mea. Am plecat în Irlanda la studii, am crezut că stau numai 3 ani și am stat 10, dar până la urmă m-am întors cu prima oportunitate. Este dorința de a-mi ajuta orașul, comunitatea, și de a avea un impact cât mai mare în acest oraș în care trăim cu toții. Miza este impactul pe care îl pot avea în Timișoara, împreună cu prietenii și cu cei cu care fac echipă.
Andreea Roșca: Vorbește puțin despre impact. Aici cred că e ceva care ne încurcă pe mulți dintre noi, în sensul în care poți să definești impactul într-o mie de feluri. Poate fi un număr de oameni, poate fi schimbarea – dar cum măsor schimbarea –, pot fi bani, pot fi foarte multe lucruri. Tu când te gândești la impact, ce anume urmărești?
Vali Mureșan: Sau cum măsurăm rezultatul impactului? Eu îl măsor prin felul în care reușim să colaborăm în oraș pentru scopuri comune. Și cred în acest rol pe care trebuie să ni-l asumăm ca cetățeni ai aceluiași oraș. Apropo, îmi doresc să se întâmple lucrul ăsta și în alt oraș, nu este ceva competitiv. De multe ori ceea ce facem, ceea ce propunem ca proiect, dacă e un model de succes, ne dorim să promovăm și în alte orașe din România și din regiune, în primă fază. Deci modul nostru de a colabora și de a ne bucura de reușitele noastre în oraș mi se pare o formă de a măsura impactul.
Andreea Roșca: Ce interesant! E foarte soft. Adică dacă ne-am gândi la indicatori, nu cred că am putea să punem un indicator pe asta, nu?
Vali Mureșan: E foarte greu. Bineînțeles că îți găsești indicatori mult mai cuantificabili de la proiect la proiect. Dar dacă este un indicator suprem, acela ar fi: cum putem să ne schimbăm orașul fiind cât mai conectați și cu rezultate dorite de toată lumea.
Andreea Roșca: În timp ce ne simțim bine.
Vali Mureșan: Da, să vedem un ascendent. Asta este, cred, cel mai important. Pentru că asta este percepția noastră, măsoară plusuri sau minusuri. Și atunci, într-adevăr, dacă reușim să urnim lucrurile înspre mai bine, este un ascendent, un plus, și ne bucurăm.
Andreea Roșca: Practic gândirea ta – ai vorbit de infrastructură și mi-a venit această imagine în cap – este să construiți un fel de fibră socială pe care după aceea să se așeze diverse proiecte, diverse idei. Fibră socială, țesătură, de fapt, care duce la impact și apoi la diverse idei, proiecte pe care oamenii să le facă.
Vali Mureșan: Exact. Cu modestie zic că nu noi am inventat lucrurile acestea, dar credem că și noi putem contribui în orașul nostru să aducem această țesătură.
Andreea Roșca: Spune-mi, te rog frumos, câteva cuvinte despre Growceanu și cum se aplică ideea asta de platformă și de țesătură, de ecosistem, care poate să scaleze.
Vali Mureșan: Growceanu e de fapt un joc de cuvinte care pornește de la basmul „Greuceanu”. În acea poveste e vorba de o călătorie cu tot felul de lucruri bune, dar și cu piedici. Noi ne-am jucat cu acest cuvânt și l-am combinat cu cuvântul „grow” – a crește, a dezvolta ceva. Growceanu este o platformă prin care îi ajutăm, îi educăm, pe cei care au strâns fonduri personale – și care, bineînțeles, au mai multe opțiuni de a investi –, să investească și în start-upuri. Start-upurile sunt, de obicei, entități care la început prezintă risc, dar și potențial ridicat, și care au nevoie de niște bani de start – bani sămânță, seed capital. Cu know how-ul nostru, cu știința noastră de oameni care au fost în business-uri de succes anterior și au făcut acel exit, noi facilităm democratizarea acestei piețe a start-upurilor și vrem să dăm ocazia mai multor oameni, prieteni care nu înțeleg neapărat ce înseamnă un start-up, să-i ajutăm să înțeleagă și să le dăm încredere să investească.
Andreea Roșca: Cum e diferită Growceanu de alte inițiative de genul angel investing?
Vali Mureșan: Este chiar și o platformă virtuală software care facilitează aceste lucruri. Plimbă, informațiile esențiale de la start-up la investitori și înapoi, se fac sesiuni de interacțiune online cu toți investitorii și cu echipa start-upurilor, în care se schimbă întrebări, răspunsuri. Practic cizelăm cumva acest proces, astfel încât, dacă există o masă critică de oameni interesați în acel start-up, facilităm apoi partea de due diligence, tot ce ține de a verifica că toate lucrurile sunt în regulă și că este o entitate sănătoasă.
Andreea Roșca: Ai spus că vreți să și replicați proiectele care pot fi replicate – fundațiile sunt deja, deci acolo există un model. Dar dacă ar fi să replicați Faber, de exemplu, care sunt criteriile care fac dintr-un proiect sau altul ceva care are potențial de platformă, de infrastructură care poate să crească la infinit? La ce m-ai sfătui să mă uit? Ce face dintr-un ceva să fie o platformă?
Vali Mureșan: E luat din cărți, să nu crezi că am inventat eu ceva aici.
Andreea Roșca: Da, dar transpus în zona socială, mi se pare foarte interesant.
Vali Mureșan: Pornești de la o nevoie, de la o necesitate, ceva care trebuie rezolvat. Asta este esența lucrurilor. Și dacă n-a mai rezolvat-o nimeni sau n-a mai rezolvat-o nimeni în comunitatea ta, atunci ai o șansă – găsind o soluție și, bineînțeles, dându-i structură și, posibil, o aplicație software care să plimbe informația, să o stocheze, s-o proceseze, analizeze –, ai șansa să vii cu o platformă la care să adere cât mai multă lume. Vei ști că e un succes când vei crește audiențe pe această platformă destul de ușor și de repede.
Andreea Roșca: Deci când oamenii vor adera rapid și în număr mare.
Vali Mureșan: Exact. Dacă te uiți la orice vânzare de succes, acei unicorni, acele start-upuri care au avut o evoluție fulminantă și s-au vândut cu peste un miliard de dolari, vei vedea că practic toate au o bază de clienți, o audiență, imensă – milioane de oameni, de utilizatori. Practic valoarea companiei este dată de numărul de utilizatori ori câte vânzări poți să le faci prin acea platformă. De acolo vine valoarea unui astfel de unicorn. Câți utilizatori ori cât poți să le vinzi pe acea platformă din ceea ce ai promis că le vinzi.
Andreea Roșca: Ce interesant e asta! Deci ceea ce urmăriți voi este număr de oameni și interacțiune.
Vali Mureșan: Mai ales numărul de oameni e baza. Este factorul cel mai important în a evalua o platformă, o companie. Și apoi, bineînțeles, ce le vinzi pe acea platformă. Poate să fie un pix cu 10 euro sau o mașină electrică cu 10.000 euro. Evident că poți să vinzi mai multe pixuri decât mașini electrice, dar e iar o variabilă foarte importantă în a-ți da seama ce volum de vânzări poți crea pe acea platformă.
Andreea Roșca: Și cum se aplică asta? Cum ați așezat această gândire pe Faber, de exemplu?
Vali Mureșan: Cum ți-am spus, Faber este un altfel de platformă. Miza la Faber este să ne autoînvățăm să colaborăm în oraș. Cum am măsura lucrurile astea în Timișoara? Se vor măsura peste ani de zile, când vom vedea cum am evoluat noi, ca oraș, cum colaborăm în proiecte. Când vom vedea mai multe entități din oraș – și poate din regiune – implicate în a crește calitatea vieții, satisfacția de a trăi în orașul nostru, până la urmă.
Andreea Roșca: Și ce ați învățat până acum despre aceste platforme de colaborare socială? Ce funcționează și ce nu? Că presupun că voi încercați în continuu. Nu e ca și cum ați avea o rețetă. Încercați lucruri și vedeți ce se întâmplă. Ce ați învățat despre ce au nevoie genul ăsta de inițiative, ca într-adevăr să funcționeze? Poți să te gândești la exemple – de la Fundația Comunitară, la Faber, la Growceanu.
Vali Mureșan: Ne întoarcem la primul cuvânt cheie cu care am început: echipa. În orice idee nouă de business, de platformă, în orice proiect, este foarte important cu ce echipă pornești la drum. Cred că o bună parte din succesul unui astfel de proiect este echipa care îl duce mai departe, și care, bineînțeles, e conectată și colaborează în timpul dezvoltării acelui proiect.
Andreea Roșca: Ce trebuie să aibă o echipă?
Vali Mureșan: Valori comune, în primul rând. Nu poți să pui în aceeași echipă pe cineva care, să zicem, dă mai multă importanță banilor decât oamenilor și viceversa. Valorile sunt foarte importante pentru ca aceste minți să fie aliniate în ceea ce privește felul în care se ajunge la acea viziune comună. Apoi contează să ai, ca într-o rachetă, și un pilot, și un copilot, și un mecanic, și toți tehnicienii care fac racheta să rămână pe orbită. Deci skill-urile oamenilor să se completeze. Nu cred că mai există echipă în ziua de azi care să nu fie multidisciplinară, să aibă acest element de cross-funcționalitate în toate sertărașele ei. De asemenea, e important să aibă energie și focus ca să livreze împreună acel proiect și acea viziune pe care au pictat-o la început.
Andreea Roșca: Îți poți aminti ce discuții ați avut între voi și ce întrebări v-ați pus unii altora ca să puteți stabili că vreți să lucrați împreună și că aveți aceleași motivații? Ce exemplu e pentru tine interesant și funny?
Vali Mureșan: Variază de la un proiect la altul. Un exemplu funny, oarecum, s-a întâmplat aici, la Faber. Am cumpărat, cu echipa de cofondatori, o bucată dintr-o platformă chimică – Fabrica de săpunuri care, de fapt, făcea și vopseluri și altele. Bineînțeles că a existat întotdeauna un risc să nu primim toate avizele de la mediu. Și a fost un moment de criză când, peste noapte, doamna care ne-a făcut analiza terenului din curte ne-a spus că are o veste foarte proastă, că un anumit parametru – cred că era mercur alb, nici nu auzisem până atunci de această substanță – era de 1.000 de ori mai mare. Practic părea că eram într-o zonă calamitată. Eram în mijlocul orașului și aflam că stăm pe un zăcământ mare de mercur alb. Nu puteam să ne dăm seama cum e posibil așa ceva, cum de n-au dat alții peste această problemă, cum de nu s-a aflat. Ne gândeam că am aruncat niște bani pe apa Sâmbetei. În cel mai funny context, ne gândeam că ne scoatem banii din zăcământul ăla de mercur, dacă îl exploatăm. Dar până la urmă, a doua zi, doamna și-a dat seama că a citit cu trei zerouri mai la dreapta decât trebuia.
Sunt momente de genul ăsta, de criză care vine din extern, dar sunt și momente de criză care vine din intern, din echipă, în care oamenii nu mai rezonează, nu sunt de acord cu aceeași abordare. Sunt acele faze de storming. Se zice că o echipă trece prin fazele de forming, storming, norming and performing. Până se sudează foarte bine o echipă, e multă chimie care trece prin ea. Sunt astfel de momente în orice proiect. Și este foarte important ca echipa să poată să gestioneze aceste momente de criză. Aș putea zice că sunt, poate, cele mai importante momente. Pentru că fiecare din echipă știe ce are de făcut ca să piloteze, să zicem, acea rachetă, dar dacă există conflicte interne, orice rachetă deraiază de la orbita stabilită.
Andreea Roșca: Vorbește-mi despre unul din momentele astea de tensiune și de criză și cum ați navigat prin ele.
Vali Mureșan: Sunt multe, diferite. Să luăm cazuri mai civice, sociale. De exemplu, când am format Fundația Comunitară. Rețeta era că se formează un grup foarte larg de oameni din oraș, care sunt interesați de proiect – cred că am fost vreo 30. Timotion a fost primul proiect făcut împreună – un eveniment care este acum reprezentativ pentru Timișoara, anul ăsta este la a noua ediție. Bineînțeles că au fost foarte multe momente de criză, momente în care trebuia să pui mâna să faci ceva, să ajuți. Și, natural, s-au triat, s-au filtrat oamenii. Am rămas în jur de 10 cofondatori. Deci de la 30 de oameni, cu o lună-două înainte, am rămas în picioare în jur de 10. Au fost momente de criză de tot felul, de țipete ș.a.m.d. Mai ales când ai mulți oameni care participă, un eveniment sportiv este foarte greu de gestionat. Acolo s-au testat oamenii, și cei care nu au făcut față s-au dat la o parte oarecum natural.
Andreea Roșca: Probabil că ar trebui să provocăm mai multe momente de astea foarte grele, doar ca să testăm limitele unui sistem. Fiindcă, până la urmă, când e bine, e foarte ușor ca toată lumea să adere la idei și la proiecte.
Vali Mureșan: Absolut. Ideal e să testezi lucrurile, mai ales cele legate de echipă, la început. Dacă ai surprize pe parcurs, bineînțeles că lucrurile deviază cu mult mai mult, tot proiectul fiind în mișcare deja. Poate să omoare un proiect în care s-a investit mult timp și energie doar pentru că nu s-a testat echipa că poate să lucreze împreună.
Andreea Roșca: Mi se pare foarte interesantă ideea asta de a construi platforme pe care să stea schimbarea. Tu vorbești despre faptul că acestea trebuie să aducă oameni și că trebuie ca oamenii să interacționeze cu povestea respectivă în așa fel încât să creeze valoare. Asta înseamnă că, într-un fel sau altul, trebuie să aveți un fel de azimut, de stea polară, ca să puteți spune: „asta este ce vrem să facem, acolo vrem să ajungem”. Cum ați definit voi lucrurile astea? Sigur că voi, între 5-6 fondatori, e ușor să vorbiți despre lucruri aspiraționale de genul „am vrea să schimbăm comunitatea, am vrea să fie mai bine în oraș”. Dar în momentul în care vorbești despre ele public, trebuie să ai niște lucruri foarte clare în cap despre care-i schimbarea pe care vrei s-o faci. Sunt curioasă cum ați formulat asta și cum poate fi formulată în așa fel încât să aduci acea masă critică. Cum ați formulat mesajele în așa fel încât oamenii să adere la ceea ce vreți voi să adere?
Vali Mureșan: În primul rând, oamenii care construiesc acest mesaj trebuie să aibă o viziune comună, acel loc unde vrem să ajungem împreună, luând după noi, bineînțeles, o grămadă de alți viitori adepți, utilizatori ai platformei. Practic pictezi o viziune comună. La Growceanu, viziunea comună este că vom avea o platformă digitală, o aplicație software care va facilita toată informația esențială despre oportunitățile de investiție în start-upuri, de la A la Z, specializate pe diverse domenii. Problema multor oameni care au strâns niște fonduri personale este că încă sunt angrenați, poate, în propriul business sau în alte proiecte și chiar nu au timp să citească multă informație despre oportunități de finanțare, dar sunt interesați. Și atunci, prin intermediul aceastei platforme, noi le dăm esențialul ca să le atragem atenția. Apoi, la ce li se pare relevant, mai luăm încă o oră-două din timp ca să le prezentăm start-upul în ansamblu, și împreună să luăm o decizie comună. Asta este o viziune – că la un moment dat vom avea o platformă unde găsim suficienți oameni interesați în start-upuri valoroase și vom face aceste tranzacții foarte repede. Deci timpul lor este foarte valoros, ca pentru noi toți, dar facem cu el maximum posibil.
Andreea Roșca: Vorbește un pic mai mult despre ideea de leverage. Așa cum spui, noi toți avem un timp foarte limitat și resurse financiare limitate – oricât de mari ar fi, sunt limitate. Dilema fiecăruia dintre noi este cum să facem să știm că investim în lucruri care au sens și că nu risipim aceste resurse. Spune-mi puțin mai multe lucruri despre cum vezi tu conceptul ăsta de leverage, dacă te gândești la unul dintre exemple: ce înseamnă, cum îl măsori, cum te gândești la multiplicare – dacă pun 100 lei sau oră din timpul meu în povestea asta, cum generează ea rezultat?
Vali Mureșan: Sincer, nu fac multe calcule. Repet, când încep să discut de un proiect nou, contează foarte mult calitatea oamenilor și încrederea pe care o am în cei cu care discut. Dacă sunt oameni pe care îi cunosc, în care am încredere în ceea ce privește capacitatea lor tehnică, dar și umană, și în valorile lor, aceștia îmi atrag cu siguranță atenția. Este timpul pe care îl dau dezinteresat la început, și ascult. Bineînțeles că dacă pare o idee viabilă – contează să fie și scalabilă –, atunci știu că vreau să discut în continuare. Și din aproape în aproape, ne dăm seama dacă vom construi un proiect nou sau nu. Dar asta e important – ca persoana cu care discut să inspire încredere că ceea ce spune este într-adevăr bine-gândit și să fie o persoană cu care rezonez de obicei, în ceea ce facem.
Andreea Roșca: Asta mi-aduce aminte de ceva ce scria Jim Collins, care a scris o grămadă de cărți – printre care „Good to Great” și „Built to Last” – și a analizat sute de companii ca să înțeleagă ce le face pe unele să crească și să reziste și din ce motive mor cele care nu rezistă. Unul din principiile pe care le-a descoperit el era ideea de „a nu te gândi unde merge autobuzul, ci de a pune oamenii potriviți în autobuz și o să se prindă ei unde vor să meargă”. Deci nu te preocupa de direcție, nu te preocupa de rezultat, ocupă-te de oamenii potriviți care să fie în autobuz și o să se prindă ei unde se duc.
Vali Mureșan: Mă bucur că deși n-am citit cărțile alea, am ajuns la aceleași învățăminte și concluzie.
Andreea Roșca: Dacă cineva te-ar întreba în momentul ăsta despre cât de mulțumit ești, sau ar veni și ți-ar zice: „spune-mi care e impactul pe care l-ați produs până acum ca să-mi dau seama dacă vreau sau nu să mă alătur”, ce ai avea de zis? Vorbește un pic despre rezultatele de până acum ale acestor investiții ale tale.
Vali Mureșan: Să le luăm pe rând. Fundația Comunitară Timișoara. Nu mai sunt în echipa respectivă pentru că n-am mai avut timp și, din cauza unui anumit context, a trebuit să ies din fundație. Dar sunt foarte aproape de echipă – oricând m-ar suna să-i ajut cu ceva, aș da maxim posibil să-i ajut. Este o entitate care e de sine stătătoare, funcționează, e ceea ce trebuie și, de ce nu, poate funcționează chiar mai bine fără mine. Ăsta e impact: să poți să creezi o entitate, o echipă de oameni care și când cobori din autobuz, continuă drumul și face lucruri bune pentru oraș. Cred că dacă aș mai putea face încă 1.000 de astfel de entități, cu tot sufletul și dragul mi-aș dedica restul vieții. Nu e simplu și nu cred că mai găsesc încă 1.000 de echipe ca cea de la Fundație, dar este ceea ce ar fi nevoie.
Andreea Roșca: Ce au schimbat ele până acum? Ce există acum datorită lor, apropo de obiectivul vostru de a îmbunătăți viața orașului și de a aduce la un loc oameni care vor să facă lucruri?
Vali Mureșan: Fundația are un portofoliu de proiecte, de programe pe diverse teme care au fost considerate importante pentru oraș și unde, de obicei, autoritățile și mediul de business nu au interes sau capacitate. De exemplu, acest eveniment, Timotion, reușește an de an să colecteze donații și sponsorizări în jurul evenimentului de alergare și să dea bani de start, până la urmă tot un fel de seed capital, pentru alte entități, asociații, ONG-uri, grupuri de inițiativă care vor să rezolve anumite probleme în oraș. Cred că e și o radiografie a orașului. Sunt foarte multe entități care apar în zona de sănătate, în protecția copiilor, în educație sau în protecția animalelor, iar fundația pune sămânța, așa cum și ea a fost la început o sămânță, ca să crească entități care să fie specializate pe anumite domenii, sau anumite nevoi, sau probleme din oraș.
Andreea Roșca: Spune câteva cuvinte despre ce a schimbat Faber.
Vali Mureșan: Aș putea să zic că e la început de drum. S-a deschis în pandemie, în 2020, când încă nu era voie să avem în oraș, evenimente în aer liber mai mari de 200 de participanți. A fost o oază de cultură, pentru că noi avem și o piațetă, o curte în care am putut să facem astfel de evenimente. A fost o supapă pentru mediul cultural că am putut să organizăm astfel de evenimente. Apoi, bineînțeles că a trebuit să devenim sustenabili și a fost un moment destul de greu post-pandemic, dar cred că ce am reușit e chiar să punem temelia la o echipă a unui centru cultural independent. Asta e foarte important. S-au investit o grămadă de bani în acest centru cultural, cred că este printre puținele exemple de acest fel în România. Creștem acum o echipă, avem colaboratori internaționali, și suntem unul dintre actorii din programul cultural „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023”. Cred că ăsta e un lucru foarte important. Creăm o echipă care este multidisciplinară – arhitecți, ingineri, oameni de cultură –care reușește să creeze evenimente și conținut, și prin aceasta să inspire colaborarea în oraș.
Andreea Roșca: Ești consilierul primarului din Timișoara pe digitalizare și smart city. Am să pun o întrebare care poate părea puțin nepotrivită sau naivă. Care e miza unui smart city?
Vali Mureșan: Miza unui smart city este să poți să rezolvi cât mai multe probleme din oraș, cât mai transparent, eficient și rapid. Poate să sune ca o utopie, și nu știu în cât timp omenirea va ajunge la un astfel de prototip. Dar, în esență, un smart city e un set de senzori puși în oraș cu care să poți să măsori în timp real și să îți dai seama despre problemele acestuia – de mobilitate, de poluare, de a folosi energia eficient ș.a.m.d. Noi nu avem așa ceva în România încă, dar partea bună este că, în contextul actual de finanțare europeană cu PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) și POR (Programul Operațional Regional), există o șansă ca fondurile și banii să nu mai fie o problemă. Dacă am avea bani să rezolvăm astfel de lucruri, cum am face-o? Smart city este o platformă de senzori care colectează informații nu numai de la senzori, ci și de la oameni. Iar în spatele platformei, trebuie să fie o soluție, un creier – în ziua de azi, se merge direct în zona de Artificial Intelligence și Big Data – care să dea soluții în timp real sau cât mai repede. Asta este varianta tehnică, răspunsul tehnic, dar varianta umană, de dorit pe viitor, este că vom avea un oraș în care oamenii sunt așa de bine conectați și informația curge așa de ușor și fără a deranja cantititativ, încât ei să fie conectați și să colaboreze în proiecte comune adresate comunității, la care au interes și cred că pot contribui. O fundație comunitară pe fiecare stradă. Exagerez acum, dar ăla este de fapt un smart city adevărat. Tehnologia ar trebui să fie transparentă, doar să ne spună că este spartă o țeavă acolo, că e traficul blocat dincolo. Și cum putem interveni noi cât mai repede ca să rezolvăm problemele astea. Atunci este un smart city eficace, când poți să dai soluții foarte repede, chiar la nivel de stradă. Acum, de exemplu, orice sesizare la primărie durează 30 de zile pentru că așa zice legea. Ar putea să dureze poate o zi dacă am avea soluția dată repede și câțiva oameni de bine ar rezolva problema împreună pe strada respectivă.
Andreea Roșca: Ce interesant! Toată gândirea asta a ta legată de construcția de țesătură socială – care nu e numai socială, este și o țesătură de sisteme – mă face să mă gândesc la imaginea unei încrengături de străzi sau de țevi care să lase lucrurile să circule neîngrădit cumva, în așa fel încât cine are nevoie, cine are posibilitatea, cine are dorința și putința de a contribui la poveste să o poată face neîngrădit. La asta mă duce cu gândul ceea ce spui și ceea ce îți propui tu să construiești – o infrastructură pentru ca oamenii să poată să vină, și să contribuie, și să facă ce-i de făcut fără să fie împiedicați de 1.000 de blocaje și alte stavile.
Vali Mureșan: Da. Și cred că atunci vom avea un smart city adevărat, când fiecare dintre noi, atunci când vom ieși pe ușa casei, nu vom considera că am ieșit din casă, ci că ne-am mutat în altă cameră a aceleiași case, mergând în oraș. Și orașul nostru trebuie să fie casa noastră într-un fel. Chiar dacă nu e în acei 100-200m² în care trăiești cu familia și e în afară, să îngrijești la fel cum ai îngriji dacă ar fi în propria casă. Atunci cred că am rezolva foarte multe probleme. Pentru că multe probleme din oraș ni le cauzăm singuri din ignoranță, rea-voință, câteodată. Mizeria din oraș nu o fac neapărat animalele. De multe ori o facem chiar noi, cetățenii. Dacă ne-am opri din acel obicei de a arunca pe jos, pe stradă, am rezolva problema curățeniei. În plus, dacă ne-am apleca să ridicăm, să punem în coș, cu siguranță primăria n-ar mai avea astfel de probleme. Fiindcă are o grămadă și întrebarea este cu care să înceapă. Din păcate, nu reușește să facă curățenie, cât putem noi să generăm gunoi.
Andreea Roșca: Toate aceste inițiative în care ești implicat – pentru că sunt multe, chiar dacă nu le conduci tu –, de la alergare la proiecte pentru educație, la acest mare hub cultural care se numește Faber, la platforma de investiții, la timpul și knowledge-ul pe care le dai pro bono primăriei, te-ai gândit vreodată că ele funcționează împreună? Te-ai gândit la un fel de impact al fiecăruia asupra fiecăruia? Sau ele sunt pur și simplu niște proiecte separate?
Vali Mureșan: Ele par separate, dar sunt conectate prin oamenii care, de multe ori, sunt aceiași – și în jurul fundației, și în jurul lui Faber. Și nu mă refer aici numai la cofondatori, ci la oamenii care efectiv contribuie, au activități în jurul acestor entități. Da, sunt conectate prin oameni, prin mințile care interacționează în jurul lor. Precum am spus, fiecare dintre noi avem mai multe interese, hobby-uri ș.a.m.d., iar încrengătura despre care vorbim este la nivel uman, doar că nu realizăm lucrurile astea și, într-adevăr, poate nu avem o metodă eficientă de a tria volumul mare de informații de care suntem înconjurați. Asta e într-adevăr o problemă pe care poate o să o rezolve tehnologia, dar și noi trebuie să fim receptivi.
Andreea Roșca: Și la nivel de impact concret asupra vieții oamenilor și a orașului, le vezi ca fiind bucăți dintr-un puzzle sau nu?
Vali Mureșan: Cel puțin în momentul de față sunt bucăți ale unui puzzle. Din păcate, deocamdată, e greu să găsim fiecare piesă și s-o punem la locul ei, pentru că este mai la început acest puzzle. Dar cu cât vom realiza că acest puzzle există și că e important să găsim fiecare piesă din el și s-o punem la locul ei, cred că în momentul ăla locurile vor accelera în direcția dorită.
Andreea Roșca: Ați făcut vreo greșeală care crezi că merită împărtășită? O greșeală care v-a învățat ceva foarte important. O greșeală care v-a scutit de alte 20 de greșeli.
Vali Mureșan: Da. Până când găsești echipa cu care te urci în autobuz sau în rachetă, inevitabil vei face greșeli. Precum am spus, este important să faci greșeli mai devreme ca să te asiguri că pornești la drum cu cine trebuie, în echipa cea mai bună posibil, decât să o iei la drum și să-ți dai seama că, de fapt, un membru sau mai mulți membri ai echipei vor să se dea jos cât mai repede. Cred că ăsta este un lucru foarte important. Începi de la valori și încredere comună. Și dacă există acest lucru, și, bineînțeles, mai există și știință în mințile acelor oameni, nu te mai gândi care este traseul lor – lasă-i să conducă singuri!
Andreea Roșca: Am vorbit puțin mai devreme, înainte să înregistrăm, despre lucruri care ne țin echilibrați – despre a citi, despre a face alte lucruri, despre pasiuni. Și mi-ai spus că pentru tine grădinăritul este ceva care te păstrează în echilibru și care-ți place. Ce fel de grădinărit faci?
Vali Mureșan: Aici, în Timișoara, avem o grădină comunitară, Grădinescu GreenFeel.
Andreea Roșca: Tot una din investițiile tale.
Vali Mureșan: Nu-i chiar o investiție. E un loc pe care îl împărțim, îl împărtășim cu mai mulți prieteni care sunt atrași de grădinărit și de natură. Acolo ne întâlnim, cel puțin o dată, în weekend – pe timpul verii, chiar mai des. Fiecare avem o bucățică de pământ și o întreținem cum știm noi de cuviință. E distractiv că dintr-un ochi îți dai seama de profilul grădinarului. Dacă arată mai aproape de cum făceau bunicii noștri grădinărit, cam știi vârsta grădinarului. Dacă arată mai aproape cu ce se întâmplă pe youtube și nu produce mare lucru dar e verde, atunci îți dai seama că este probabil o persoană mai tânără. Ce e frumos acolo este că pe toți ne atrage întoarcerea la natură măcar o dată pe săptămână. Este un loc de descărcare emoțională, până la urmă. Pentru că e acea liniște presărată cu tril de păsărele, sunete de animăluțe. Fiind fără telefon, mai auzi și ce zice un alt grădinarl la câteva sute de metri distanță. Și atunci, este liniștitor. Îți dai seama că toate problemele pe care le-ai avut în timpul săptămânii le poți parca și lăsa câteva minute deoparte. Eu nu sunt chiar grădinar, îmi ajut socrii care au o grădină tradițională. Dar sunt cel care ajută grădinarii dacă au o problemă tehnică – n-au un par, n-au un gard ș.a.m.d. Să zicem că sunt de la mentenanță. ☺
Andreea Roșca: Nu știu de ce, dar nu mă miră lucrul ăsta.
Vali Mureșan: Este modul meu de a uita de diverse probleme din timpul săptămânii. Efectiv fac altceva. Acel altceva este o întreținere a grădinilor altor prieteni.
Andreea Roșca: Un singur lucru vreau să te mai întreb pe final. Dacă din toată experiența ta, din tot ce ai trăit, din tot ce ai învățat, ai putea să extragi un singur sfat, o singură învățătură valoroasă, ce ai spune?
Vali Mureșan: Cred că este foarte important să te uiți cu cine te înconjori și cu cine pleci la drum. Dacă ți-ai făcut temele bine acolo, restul e o plăcere.
Andreea Roșca: Îți mulțumesc foarte mult pentru conversație!
Vali Mureșan: Și eu! Și mă bucur și că am avut această discuție plăcută.
Resurse:
Află mai multe informații despre Vali Mureșan:
De pe pagina sa de LinkedIn, din acest articol de pe adevărul.ro ori vizionând acest interviu video realizat de TeleUniversitatea Timișoara.
Companii/organizații (co)fondate de Vali Mureșan
Movidius – Myriad 2, Intel® Movidius™
Fundația Comunitară Timișoara – Timotion
Alte proiecte în care e implicat
Strategia de Smart City și Transformare Digitală Timișoara 2022-2027
Mențiuni în conversație
Jim Collins – Good to Great, Built to Last
