Radu Hanga. Viitorul Bursei, de ce e mai rezilientă decât alte piețe, drumul către 1 milion de investitori

Ce vedem noi e reziliență. Nu vedem piața locală reacționând mai grav decât alte piețe. Față de începutul anului, cred că suntem undeva la -5, -6%. Polonia, Ungaria sunt în zona de -15, -20%. Avem o piață care a evoluat mult mai bine decât piețe pe care le considerăm mult mai dezvoltate decât noi.

Radu Hanga este președintele Bursei de Valori București. Într-unul dintre cele mai instabile momente ale piețelor de capital, am vorbit cu Radu despre bursa de la București și cum este ea așezată în acest peisaj.

În general, spune Radu, piața noastră s-a dovedit a fi mai stabilă decât altele din regiune. Am vorbit cu el despre motivele pentru care se comportă mai bine, dar și despre de ce dimensiunea ei e mai mică, ca procent din PIB, decât cea din Bulgaria, de exemplu.

Piața AERO, cea destinată antreprenorilor, a primit mai dur impactul când exuberanța de investiții și de capital din 2021 s-a sfârșit, dar, spune Radu, e mai mult o stare de așteptare, nu de retragere. Iar companiile vor în continuare să se listeze.

Am vorbit despre listarea Hidroelectrica și ce ar fi nevoie ca Bursa să aibă nu 100.000 de investitori, ci un milion. Despre când va deveni realitate contrapartea centrală, o instituție obligatorie pentru ca piața de capital să treacă la următorul nivel de produse de investiție. Despre ce înseamnă României în categoria de piață emergentă și cât e de important ca acțiunile companiilor românești să fie incluse între cele urmărite de indecșii globali.

Dar și despre pasiunea lui Radu Hanga pentru psihologie și motociclete și felul în care investește el însuși.

Idei principale

Apropierea și comunicarea între diversele niveluri dintr-o organizație duce lucrurile înainte. Niciodată ideile nu vin doar de sus în jos. Nu e ca și cum șeful are toate ideile bune și organizația este construită pentru a pune în aplicare ideile șefului. Ca să optimizezi lucrurile, ca să obții cât mai mult din ceea ce poate da o echipă, e foarte important ca membrii echipei să contribuie, pentru că fiecare poate să adauge valoare. Și asta e cu atât mai valid cu cât organizația crește.
Dacă ar fi să facem o comparație cu sportul, bursa este cea care administrează un teren de joc. Prin intermediul bursei, intră în legătură companiile locale cu investitorii – locali și străini. E foarte important ca bursa să fie un spațiu prietenos. Atunci când mergi la fotbal, terenul sau stadionul nu ți se par ceva intangibil, ci e ceva care te atrage, ceva care te face să vrei să mergi acolo. Același lucru ar trebui sa se întâmple și atunci când oamenii interacționează cu bursa: să fie percepută ca un spațiu prietenos.
De ce e piața de capital mai mică în România, comparativ cu regiunea. Un motiv ar fi că sunt prea puține companii locale globale, care să se extindă în afara țării și să aibă nevoie de finanțare pentru a se extinde. Un al doilea motiv este ponderea mare în economia locală a companiilor cu capital străin. E foarte puțin probabil ca o companie cu capital străin, ce face parte dintr-un grup european sau global, să vină să utilizeze Bursa de Valori București ca sursă de finanțare.
Ce înseamnă intrarea în categoria piețelor emergente. Când România a fost ”promovată” de la nivelul de piață de frontieră la cel de piață emergentă de către FTSE Russell, acest lucru ne-a pus pe lista unei alte categorii de investitori – mai mari, cu resurse mai consistente. Pasul următor este ca al doilea mare reper global, MSCI, să reclasifice România ca piață emergentă.
Pentru BVB e important ca antreprenorii și companiile să știe unde suntem, să știe ce facem, să știe cu ce putem să îi ajutăm. E important să știe că nu există distanță între noi, că ușa noastră este deschisă, că atunci când caută o soluție în zona aceasta de creștere, de finanțare, de comunicare, noi suntem aici și s-ar putea ca noi să fim soluția pe care o caută.
Simplificarea accesului la piață e primul pas către mai mulți investitori. Asta înseamnă deschiderea de cont simplificată la brokeri – lucru care se întâmplă deja, vedem tot mai mulți brokeri având platforme online și oferind posibilitatea de a investi simplu. Al doilea pas este realizarea unei interacțiuni cât mai simple cu statul român, cu Ministerul de Finanțe, în ceea ce privește fiscalitatea. Și aici lucrurile se întâmplă. Tocmai a fost modificată legea și, începând cu anul viitor, investițiile la bursă vor fi taxate ca depozitele bancare, prin reținerea impozitului la sursă.
Indiferent ce produs realizezi, este foarte important ca clienții tăi să știe să folosească produsul tău. Dacă nu este un produs care e no-brainer – toată lumea știe despre ce e vorba și nu trebuie să-l explici –, trebuie să incluzi și o componentă de educație. A-ți crește piața, a aduce clienți noi înseamnă a-i învăța, a-i educa să folosească produsele tale. Când vorbim despre dezvoltare pentru bursă, vorbim despre clienți mai mulți. Clienți mai mulți înseamnă companii mai multe care să vină să se listeze la bursă și înseamnă investitori mai mulți. Pentru ca aceste companii și acești investitori să vină să investească la bursă, ei trebuie să înțeleagă ce face Bursa.

Acest podcast este prezentat de eMAG, o companie care crede în educație și în puterea oamenilor de a folosi tehnologia pentru a crea un viitor mai bun.

Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare. Dedeman susține ideile noi, inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partener strategic al The Vast&The Curious. Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne fac mai buni, ca oameni și ca organizații.

Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify

O dată la două săptămâni, punem la un loc câteva texte, idei, cărți atent selectate despre antreprenoriat, leadership, business și natura umană. Abonați-vă la newsletter pentru a le primi, aici.

Transcrierea conversației

Andreea Roșca: Radu, bine te-am găsit! Îți mulțumesc pentru timpul acordat și că ai acceptat să stăm de vorbă! Aș vrea să încep cu o întrebare mai degrabă personală – te rog să vorbești un pic despre interesul tău legat de psihologie.

Radu Hanga: Pornesc de la ideea că toate lucrurile le fac oamenii. Și pentru a putea să facem lucruri împreună cu oamenii, trebuie să înțelegem, trebuie să înțeleg eu, modul în care gândesc, în care reacționează, în care poți să-i faci să contribuie, să te ajute, să lucreze împreună. Și atunci da, ăsta e un trigger. Și al doilea trigger, la fel de important, este și despre mine. Încerc, într-un fel, să mă înțeleg și eu pe mine. Și, pentru a mă înțelege pe mine, încerc să citesc cât mai mult, încerc să înțeleg care sunt resorturile care ne mișcă, care sunt resorturile care ne fac pe noi să facem lucruri.

Andreea Roșca: E vreun domeniu anume, o zonă pe care o cercetezi mai în detaliu decât altele?

Radu Hanga: A nu, chiar foarte, foarte larg.

Andreea Roșca: Vreo recomandare de carte care a fost pentru tine interesantă sau care ți-a dat răspunsul la întrebări importante?

Radu Hanga: David Eagleman, care a scris niște cărți foarte bune cu privire la funcționarea creierului. Una dintre ele, „Creierul, povestea noastră”, e tradusă și în limba română. De asemenea, un austriac – nu e scriitor, cred că e psiholog –, Rutger Bregman, care a scris mai multe cărți. Una dintre ele – îmi scapă acum numele – este despre gândirea pozitivă, despre faptul că noi ca specie avem un fond practic pozitiv și că, de fapt, noi suntem constructivi de felul nostru, facem lucrurile bine. Intră în contradicție cu discursul pe care îl auzi uneori, care pornește de la ideea că oamenii sunt răi, oamenii sunt self-interesed, că sunt mânați doar de interesul personal. După aceea, mă interesează foarte mult partea de cultură și am constatat că există foarte mari diferențe între culturi la nivel global, între felul în care grupuri de oameni, țări, de exemplu, populații gândesc și acționează. Și aici este iarăși o literatură destul de vastă. Mie mi-a plăcut foarte mult Erin Meyer, „The Culture Map”. Deci da, în domenii vaste. Și, de regulă, merg din aproape în aproape. Adică: găsesc o carte bună, care îmi place, și totdeauna găsești în orice carte referințe la alte cărți. Și atunci nu mergi într-o direcție anume. Pur și simplu, te uiți la subiecte care îți plac, la oameni care îți plac cum scriu și după aceea urmezi indicațiile pe care ți le dau ei.

Andreea Roșca: E interesant că ai vorbit despre aceste diferențe culturale. În România, noi avem ceea ce tu ai amintit și ceea ce se numește distanță față de putere – power distance –, adică predispoziția noastră, tentația noastră de a fi cu mare reverență față de autoritate, de a ceda cumva din responsabilitate și putere oamenilor care sunt într-o situație de autoritate. Ceea ce nu-i neapărat întotdeauna un lucru bun. Și îmi pare interesant cum lucrul ăsta se vede – și aici mă refer strict la Bursa de Valori și la instituția investiției în Bursa de Valori – prin felul în care ne uităm la instituții, care le face uneori să pară departe și inaccesibile. Nu cumva asta ne îndepărtează cumva de bursă? Cultul distanței față de autoritate?

Radu Hanga: Da, interesant, nu m-am gândit la asta. În primul rând, legat de conceptul acesta de power distance, de fapt de distanța pe care o punem noi între noi atunci când ne aflăm pe niveluri diferite de putere și de autoritate, cred că e un factor care poate să afecteze performanța. Adică, totdeauna apropierea și comunicarea între diversele niveluri într-o organizație duc lucrurile înainte. Niciodată ideile nu vin doar de sus în jos. Nu e ca și cum șeful are toate ideile bune și organizația este construită pentru a pune în aplicare ideile șefului. Nu, nu e despre asta. Până la urmă, ca să optimizezi lucrurile, ca să scoți cât mai mult din ceea ce poate da o echipă, e foarte important ca membrii echipei să contribuie, pentru că fiecare adaugă valoare, fiecare poate să adauge valoare. Nu știm aceleași lucruri. Fiecare dintre noi are experiență în domenii diferite. Și asta e cu atât mai valid, cu cât organizația crește. Adică, cu cât o organizație crește, cu cât o organizație devine mai complexă, cu atât e mai dificil pentru o persoană să acopere tot terenul. E, până la urmă, paradoxul antreprenoriatului, nu? Adică orice companie antreprenorială e începută de un om care are o idee, care o aplică, care, pentru că nu are resurse multe la îndemână, face el de toate, acoperă tot terenul. Dacă ideea e bună, compania crește. Și ajunge la un moment dat în care exact felul în care – ca să citez tot dintr-o carte – „ce te-a dus până aici nu te va duce mai departe”. Exact elementele care te-au ajutat să ajungi până într-un punct, exact elementele acelea devin frâna în a merge mai departe. Adică vine un moment în care începe tranziția dinspre decizia personală a omului care acoperă tot terenul către o muncă în echipă. Și atunci, revenind, că am luat-o puțin pe lângă, vorbind despre bursă, până la urmă este despre companii locale. Când vorbești despre bursă, ea este platforma de finanțare pentru companiile locale. Când spun platformă de finanțare, mă gândesc – dacă ar fi să facem comparația cu sportul – că noi suntem cei care administrăm un teren de joc. Prin intermediul nostru, intră în legătură companiile locale cu investitorii – investitori locali, investitori străini. Și, sigur, uitându-ne la și la companii și la investitori, e foarte important ca noi să fim un spațiu prietenos. Adică, atunci când mergi la fotbal, terenul de fotbal sau stadionul nu-ți trezește o reacție de distanță, nu ți se pare ceva intangibil, e ceva care te atrage, ceva care te face să vrei să mergi acolo. Același lucru mi-ar plăcea să se întâmple, și îmi place să cred că facem să se-ntâmple și aici. Adică mă bucur să văd, uitându-ne la tendințele din ultimul timp, că sunt tot mai multe companii locale care vin către bursă și vor să ne utilizeze. Vedem cum companiile încep să se uite nu doar la componenta de finanțare, ci și la componenta de imagine. Cum ne place să spunem, bursa este o scenă. În momentul în care vii la bursă, te-ai urcat pe o scenă și scena asta te ajută să comunici – te ajută să comunici cu investitorii tăi, dar te ajută să comunici și cu consumatorii produselor.

Andreea Roșca: Dar îți și cere o grămadă de efort, pentru că dacă ești pe scenă trebuie să produci în continuu știri.

Radu Hanga: Corect, dar nu asta e problema bursei. Avem 83 de companii listate pe piața principală; avem aproape 300 de companii listate pe piața Aero. Până la urmă, companiile acestea produc știri pentru ele și produc știri pentru bursă. Pentru că o companie care e listată la bursă, în momentul în care produce o știre, o informație o produce și pentru Bursa de Valori București. Deci, problema nu e faptul că ești pe o scenă și trebuie să produci știri.

Andreea Roșca: Mă gândeam la companiile emitente: trebuie să comunici în continuu cu acționarii. Lucruri de natură să păstreze interesul acționarilor în compania respectivă. Cred că la asta mă refeream, mai degrabă. Să produci evenimente notabile.

Radu Hanga: Sigur, și cred că asta fac companiile. Adică, cred că orice companie care vrea să crească vrea să producă imagine, vrea să producă comunicare cu piața.

Andreea Roșca: Vreau să te întreb un lucru, apropo de acest spațiu, acest teren și ce se întâmplă pe acest teren. Noi, de exemplu, în 2013 aveam la Bursa de Valori din București 83 de companii cotate și o capitalizare de 30 de miliarde de euro. Astăzi avem 83 de companii cotate și o capitalizare de 41 de miliarde de euro. Ca procent din PIB, este cam 10%. În Ungaria e 18, în Bulgaria vreo 25, dacă nu mă înșel foarte tare. Dacă ar fi să te gândești la forțele mari care fac ca piața să fie totuși mică în România, comparativ cu regiunea, poate comparativ și cu ea însăși acum 10 ani, care ar fi trei lucruri la care te gândești?

Radu Hanga: În primul rând, piața de capital este legată cumva de companiile locale. Adică raportarea aceasta la PIB nu e neapărat relevantă, în sensul că o economie ca economia germană, de exemplu, care are companii care sunt jucători la nivel european și global, companii care acoperă nu doar economia Germaniei ci s-au întins în străinătate și au nevoie de finanțare pentru a acoperi piețe mult mai mari, atunci e normal ca acolo să ai o capitalizare a companiilor în PIB mai mare decât în economii în care companiile sunt jucători mai naționali. Și ăsta e cumva un specific al nostru.

Andreea Roșca: Deci un motiv ar fi că sunt prea puține companii globale, care să se extindă în afara țării și să aibă nevoie de finanțare pentru a se extinde. Mă gândeam la Bulgaria, nu neapărat la Germania.

Radu Hanga: La Bulgaria n-aș vrea să comentez, că nu am pregătite acum cifrele. Nu pot să mă gândesc decât la faptul că noi discutăm acum de listarea Hidroelectrica. În cazul în care Hidroelectrica se listează cu o capitalizare de 20 de miliarde de euro, de exemplu, asta înseamnă 10% din PIB-ul României. Adică, dintr-o dată, dintr-o singură companie listată, ponderea capitalizării pieței locale în PIB se dublează, crește de la 10% la 20%. Revenind la întrebarea ta, o a doua componentă este ponderea în economia locală a companiilor cu capital străin. Pentru că, de regulă, o companie are o structură de grup și, chiar dacă ai subsidiare în alte țări, componenta de finanțare e cumva centralizată la nivel de firmă-mamă, la nivel de grup. Și mai sunt și alte elemente. Dacă-ți listezi toate subsidiarele, încep să apară probleme din punctul de vedere al prețurilor de transfer, din punctul de vedere al tranzacțiilor intragroup. Atunci sigur că da, preferința, în general, este să ai listată doar compania-mamă, nu toate subsidiarele. Și într-o economie ca economia României, unde, dacă nu greșesc – țin minte din niște prezentări venite de la Banca Națională –, cam 50% din produsul intern brut este generat de companii cu capital străin. Genul acesta de companii nu sunt clienți pentru Bursa de Valori București. Adică e foarte puțin probabil ca o companie cu capital străin, ce face parte dintr-un grup european sau global să vină să utilizeze Bursa de Valori București ca sursă de finanțare. Și atunci, practic, a te raporta la întreg PIB-ul României nu îți dă neapărat o imagine corectă. Cu siguranță și în Polonia și în Ungaria, o anumită componentă din PIB este generată de companii cu capital strain. Însă cifrele diferă de la țară la țară.

Andreea Roșca: Adică e capitalul local mai dezvoltat?

Radu Hanga: De exemplu, Polonia e o țară mai orientată către interior, mai naționalistă, mai orientată către a promova companiile locale. Și atunci te aștepți ca într-un mediu de genul acesta, ponderea companiilor locale să fie mai mare în PIB-ul local decât în altă parte.

Andreea Roșca: Și mai vreun motiv?

Radu Hanga: Da, sigur că da. E vorba și de, cred, de percepția pe care o avem asupra pieței. Ne uităm la Bursa de Valori București. A fost văzută, și a și fost la un moment dat, ca o platformă care a fost utilizată de către statul român pentru transferarea în proprietatea privată a companiilor care fuseseră înainte de stat. Ideea e că, dacă în anii ‘90 privatizarea părea singura direcție, între timp contextul s-a schimbat. Dacă ne uităm la nivel european, vedem că apar fonduri suverane, vedem că statul devine mai intervenționist în economie, vedem că legătura statului cu economia devine bidirecțională – statul nu doar vinde din companiile care sunt în proprietatea lui. Vedem cazuri cum au fost, de exemplu, în Statele Unite. După criza din sectorul financiar, în 2008-2009, am văzut statul american preluând companii, intrând în acționariatul companiilor, pentru că întotdeauna la nivel național există companii care sunt de interes strategic. Sunt companii sistemice pe care nu-ți permiți să le lași să eșueze.

Andreea Roșca: Cum influențează asta dimensiunea pieței?

Radu Hanga: Relația cu statul începe să devină bidirecțională. Adică statul, uneori, poate să intre să investească în companii în momentul în care acelea au nevoie de suport, dacă sunt companii de importanță strategică. Alte momente sunt cele în care companiile încep să revină la o funcționare normală, în care statul face un pas înapoi și își extrage banii pe care i-a investit acolo. Și atunci piața de capital poate fi un instrument foarte bun de ieșire.

Andreea Roșca: Și noi acum în ce fază suntem?

Radu Hanga: Eu mă uit la relația cu statul român ca fiind o relație extrem de importantă. Adică Bursa de Valori București este aici pentru a asigura accesul la capital pentru companiile locale. De ce? Care e rezultatul a ceea ce facem noi? Companii locale mai bine capitalizate, companii locale care pot să se dezvolte. Iar consecința e o creștere a economiei, o creștere a produsului intern brut. Pe de altă parte, statul român ce își dorește? O creștere a produsului intern brut. Și statul își dorește ca economia locală să crească pentru ca noi să trăim mai bine. Pentru că dacă noi o să trăim mai bine, o să apreciem.

Andreea Roșca: Și atunci, ar face bine să sprijine Bursa listând ce are de listat?

Radu Hanga: Nu neapărat. Iar te corectez pentru că nu îmi place să folosesc termenul ăsta. Adică eu nu vreau ca statul să sprijine bursa, eu vreau, mi-ar plăcea ca statul să se sprijine pe el. Mi-ar plăcea ca statul să sprijine componente ale economiei locale care îl ajută și pe el să crească. Și aici, în ecuația asta, introduc bursa. Dacă bursa funcționează mai bine, dacă bursa face mai bine legătura între investitori și companiile locale, companiile locale au condiții mai bune ca să se dezvolte și capacitatea statului de a colecta taxe de la companiile acestea crește. Adică, suntem într-o zonă în care chiar avem același interes. Și, reîntorcându-mă la discuția noastră legată de privatizare și de faptul că am ieșit din zona în care toată discuția era legată de privatizare și de vânzarea activelor statului, ce zic eu este că bursa nu este despre privatizare. Adică faptul că statul este acționar într-o companie listată sau faptul că statul a listat o companie din portofoliul lui nu înseamnă că a privatizat-o. Statul poate să rămână acționar acolo, statul poate să rămână chiar acționar majoritar acolo. Nu întâmplător, dacă ne uităm în literatura de specialitate, se folosește același termen pentru companiile de stat – se numesc companii publice, cum se numesc și companiile listate. Și beneficiile pentru toată lumea – inclusiv pentru stat –sunt: un plus de transparență, un plus de comunicare. Eu dacă aș fi în postura statului, ar fi foarte important să creez o percepție pozitivă cu privire la ceea ce fac eu. Și atunci transparența și asocierea cu ceea ce înseamnă o bursă de valori, o piață deschisă în care e pus accentul pe buna guvernanță mă ajută și pe mine.

Andreea Roșca: Care e pasul următor, necesar pentru listarea Hidroelectrica?

Radu Hanga: Aici e vorba de decizia acționarilor, care a fost luată de Adunarea Generală a Acționarilor. Și sigur, când vorbim despre listarea Hidroelectrica, în cazul acesta particular, nu statul este cel care vinde din pachetul de acțiuni pe care îl deține, ci Fondul Proprietatea. Așadar, mai departe este despre procesul de vânzare pe care îl derulează Fondul Proprietatea. Adică selectarea intermediarilor.

Andreea Roșca: Din totalul capitalizării bursiere de astăzi, care e undeva în jur de patruzeci de miliarde de euro, aproximativ douăzeci și șase de miliarde sunt deținute de cinci companii. Voi cum priviți această situație, în care majoritatea capitalizării bursiere este dominată de cinci, probabil șase companii? Adică ce puncte forte aduce asta? Dar și ce vulnerabilitate?

Radu Hanga: Nu cred că e vorba nici de puncte forte, nici de vulnerabilitate. E, pur și simplu, „as it is”. Adică, sunt companii care au crescut, s-au dezvoltat mai mult decât celelalte. Ce e important pentru noi este ca aceste companii, care sunt exemple de succes, să fie urmate, să învățăm de la ele ce înseamnă guvernanță, ce înseamnă strategie, ce înseamnă comunicare cu investitorii. Să folosim ceea ce unele companii au pilotat, au dezvoltat, au făcut pentru a ajunge aici unde au ajuns. Să folosim ceea ce ele au învățat pentru a ajuta alte companii să crească.

Andreea Roșca: În momentul în care sunt cinci sau șase companii care determină cumva mișcarea în sus și-n jos a pieței, companiile care dau lichiditate pieței, mă întreb dacă sunt de ajuns? Dacă nu ne-ar trebui mai multe companii de genul ăsta, care să facă Bursa de la București mai atractivă pentru investitorii care au portofolii mai mari. Pentru ca ei să vină, e nevoie de o piață care să aibă o lărgime și o adâncime suficient de mari ca să le dea voie să iasă.

Radu Hanga: BlackRock, cel mai mare administrator de fonduri la nivel global, administrează peste zece trilioane. Pe de altă parte, sunt administratori care administrează la nivel de câteva zeci de milioane, câteva sute de milioane. Peisajul acesta – nu local, peisajul global al administrării de fonduri – este un peisaj foarte divers. Există jucători mari și există jucători mici, și fiecare se uită la piețe care se potrivesc cu profilul lor și cu experiența lor. Și, ca urmare, pentru asta muncim și noi. Pentru asta spunem și noi că, de exemplu, în momentul în care România a fost promovată la statutul de piață emergentă de către FTSE Russell, asta ne-a adus nouă un plus pentru că ne va aduce în piață o categorie de investitori globali care investesc în piețele emergente și care nu se uitau la tine atâta timp cât erai piață de frontieră. În momentul în care ai fost clasificat ca piață emergentă, încep să vină să investească la tine. De aceea ne uităm acum la MSCI și la reclasificarea de către MSCI a României în categoria piețelor emergente.

Andreea Roșca: Am să te rog să spui câteva cuvinte despre ce este și de ce este importantă clasificarea MSCI?

Radu Hanga: Nu neapărat MSCI. Sigur, MSCI este cel mai urmărit de către administratorii globali, din punctul de vedere a clasificării țărilor și a alocării de capital. Nu e despre MSCI, este despre clasificarea țărilor. Spuneam că la nivel global sunt jucători în zona aceasta a pieței fondurilor de investiții, care alocă banii pe diverse piețe pentru a investi în companii. Unul dintre criteriile de alocare este gradul de dezvoltare a pieței. Și aici există, în mare, trei niveluri, trei tipuri de piețe: există piețele de frontieră – cel mai puțin dezvoltate, la mijloc există piețele emergente și sus există piețele dezvoltate. Sigur, valoarea capitalului alocat la nivel global este proporțională: cea mai mare parte a capitalului merge către piețele dezvoltate, o parte mai mică merge către piețele emergente pentru că sunt mai puțin dezvoltate, și o altă parte, care este mult mai mică, merge către piețele de frontieră pentru că piețele de frontieră sunt mult mai puțin dezvoltate. Ideea e că, dacă ți se îmbunătățește clasificarea ta ca țară, dacă te duci către un rating superior, dacă ai migrat din zona de piață de frontieră către zona de piață emergentă, vin să investească la tine sau pot să vină să investească la tine jucători care administrează fonduri mult mai semnificative. Și atunci faptul că România a fost upgradată, a fost îmbunătățit statutul ei de la nivelul de piață de frontieră la cel de piață emergentă, ne-a pus pe lista unei alte categorii de investitori – mai mari, cu resurse mai mari. La fel este și în cazul MSCI. Clasificarea asta nu este ceva absolut. Nu este undeva, la nivel global, un registru în care cineva stabilește poziția. Sunt jucătorii. De exemplu, reclasificarea noastră de la statul de piață de frontieră la statutul de piață emergentă s-a făcut de către FTSE Russell. E o companie care cu asta se ocupă. MSCI, Morgan Stanley Capital International, este o altă companie care clasifică țările.

Andreea Roșca: Deci sunt un fel de referințe. Așa cum sunt agențiile de rating de țară.

Radu Hanga: Exact. Și nu sunt neapărat în sincron. Adică piața românească, de exemplu, acum este piață emergentă din punctul de vedere al FTSE Russell, dar este încă piață de frontieră din punctul de vedere al MSCI. MSCI este mult mai urmărit la nivel global ca benchmark decât FTSE Russell. Ca urmare, noi ne uităm în continuare și ne dorim să vină reclasificarea României la nivelul de piață emergentă și de către MSCI.

Andreea Roșca: N-avem nicio influență aici?

Radu Hanga: Nu, în sensul că lucrurile astea nu se fac din cuvinte. Trebuie îndeplinite niște criterii. Unele criterii sunt calitative – acces la piață, transparență –, pe care piața locală le îndeplinește. Și mai sunt criteriile cantitative, de dimensiune a pieței. Iar aici cel mai important criteriu este că avem nevoie de cel puțin trei companii mari, listate. Nu intru acum în cifre. Suntem aproape.

Andreea Roșca: Hidroelectrica contează?

Radu Hanga: Hidroelectrica va intra acolo în momentul în care va fi listată. Petrom și Banca Transilvania îndeplinesc deja criteriile lor. Și mai avem încă două-trei companii care sunt aproape. E vorba despre BRD, Nuclearelectrica și Romgaz.

Andreea Roșca: Asta e capitalizare sau la ce se uită?

Radu Hanga: Se uită la capitalizarea totală și la free float capitalization. Adică la capitalizarea părții de capital care se mișcă liber, se tranzacționează liber în piață.

Andreea Roșca: Asta înseamnă că unul dintre lucrurile interesante ar fi ca acolo unde e posibil, poate la companiile care sunt controlate de statul român în continuare, bursa să facă lobby sau să aibă discuții pentru creșterea free float-ului, pentru creșterea părții din companie care e listată pe bursă?

Radu Hanga: Sigur, noi ne-am dori lucrul ăsta, dar aici nu fac nicio diferență între statul român sau companiile private. Până până la urmă, eu ca bursă trebuie să fac să-ți dorești să fii acolo, să fii listat la bursă, să fii tranzacționat la bursă. Despre asta este vorba.

Andreea Roșca: Faceți asta? Din partea cealaltă? Adică există organizații, companii pe care vi le doriți listate sau companii pentru care vă doriți să fie un pachet mai mare listat și să mergeți voi către management-ul companiilor respective pentru a discuta posibilitatea?

Radu Hanga: La o întrebare răspunsul este da, la cealaltă este nu. Adică discutăm. Sigur că sunt companii pe care ni le dorim listate. V-am spus că important pentru o piață de capital este să constituie o reflexie cât mai fidelă a economiei locale. Și atunci sigur îți dorești să ai listate companiile cele mai importante și să ai prezente la tine sectoarele, domeniile care sunt cele mai interesante în cadrul economiei locale. Atunci, sigur că da, în mod activ, ești în contact cu companiile cele mai mari din România. Noi nu trebuie neapărat să ne vindem, la modul agresiv. Pentru noi, pentru mine, ce e important este ca antreprenorii și companiile să știe unde suntem, să știe ce facem, să știe cu ce putem să îi ajutăm și să știe, apropo de distanță, să știe că, de fapt, nu există distanță între noi. Să știe că ușa noastră este deschisă, să știe că atunci când caută o soluție în zona aceasta de creștere, de finanțare, de comunicare, noi suntem aici și s-ar putea ca noi să fim soluția pe care o caută.

Andreea Roșca: Dacă ne uităm la momentul actual pe bursă, ce concluzii mai mari putem să tragem despre mișcarea de capital și ce ne spune asta despre viitor? Aș vrea să îmi spui câteva cuvinte separat, atât despre Aero, cât și despre segmentul principal.

Radu Hanga: Păi, aici toți avem o întrebare. Ne uităm la o piață care e pe un trend bun, dar care este afectată acum de ceea ce se întâmplă în regiune. Și de fapt ce se întâmplă la nivel global: vorbim despre un context mult mai puțin stabil, vorbim despre o creștere a inflației, vorbim despre o creștere a prețului materiilor prime. Creșterea inflației este legată de creșterea dobânzilor. Investitorii s-au poziționat mai în expectativă. Adică se uită, se gândesc: Da’, oare ce-o să se întâmple? Oare care va fi impactul contextului actual?

Andreea Roșca: România este piață emergentă. Față de o piață matură, gradul de risc e poate crescut, pentru că așa este o piață emergentă.

Radu Hanga: Așa e, teoretic, așa e. Practic, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat pe piața locală, o vedem extrem de rezilientă. Dar, dacă ar fi fost ieșiri masive de capital… Să extragi capital din piață înseamnă să vinzi acțiuni pentru a-l extrage. În momentul în care vinzi acțiuni la modul agresiv, piața scade, prețurile scad. Ce vedem noi e reziliență. Adică nu vedem piața locală reacționând mai grav decât alte piețe. De exemplu, dacă ne uităm la ultimul an, cred că suntem pe locul șase în Europa ca creștere. Dacă ne uităm în anul acesta față de începutul anului, cred că suntem undeva la -5%, -6%. Polonia, Ungaria sunt în zona de -15, -20%. Adică ne uităm la o piață care a evoluat mult mai bine decât piețe pe care le considerăm ca fiind mult mai dezvoltate decât noi.

Andreea Roșca: Știm ce a determinat această reziliență?

Radu Hanga: Păi, în primul rând, cred că un răspuns este faptul că nu au fost ieșiri masive de capital, cred că mai degrabă au încetinit fluxurile. Și un al doilea element important cred că este ceea ce se întâmplă pe piața locală. Vedem de un an și jumătate o creștere destul de susținută a numărului de investitori. De la 55.000 de investitori, la începutul anului 2021, am crescut la aproape 90.000 de investitori, la sfârșitul trimestrului unu din 2022.

Andreea Roșca: De fapt, ce s-a întâmplat este că nu a mai venit capital, dar nu au fost ieșiri semnificative, iar numărul de investitori a continuat să crească.

Radu Hanga: Au venit investitori de pe piața locală, care au constituit suport pentru aceasta.

Andreea Roșca: Să ne uităm un pic la piața Aero, care cred că are un specific. Ea atrage poate genul de capital care este disponibil pentru investiții antreprenoriale, care e un capital cu o apetență mai mare pentru risc și care a fost un capital mai disponibil anul trecut. Ce am observat este că multe dintre cotațiile companiilor listate în momentul ăsta pe Aero sunt cumva sub prețul de listare. Și mă întreb în ce măsură asta e o vulnerabilitate – adică mult capital care a venit anul trecut și companii care au fost listate pe acest maxim de piață de anul trecut. În ce măsură asta e o vulnerabilitate acum, când nu mai există aceeași exuberanță?

Radu Hanga: Aici este o piață în care se întâlnește cererea cu oferta. Evaluările acestea pe care le-am văzut reflectă asta, adică reflectă faptul că investitorii anul trecut se uitau foarte mult la companii noi, la nume noi și, sigur că da, uitându-se mult la companii noi, la nume noi, prețurile s-au mișcat în concordanță, adică au fost la un nivel ridicat. Între timp, contextul s-a schimbat – nu numai la noi, s-a schimbat global.

Andreea Roșca: Da, banii pentru investiții publice inițiale au secat peste tot aproape.

Radu Hanga: Știți care e diferența dintre speculație și investiție? Orice investiție e o speculație nereușită. Adică fiecare vrea să speculeze, să câștige repede, repede. Dacă nu câștigă, devine investitor.

Andreea Roșca: E bine de ținut minte.

Radu Hanga: Deci cred că ăsta e un context în care a existat exuberanță, din punctul de vedere al investitorilor. Probabil asta s-a tradus în evaluări. După care a venit o piață care s-a corectat, a venit un context – și global, și local – mai dificil. Și când spun context local mă refer la ce se întâmplă acum în Ucraina, care sigur a afectat toate piețele din regiune. Și toată lumea a devenit mai defensivă. Asta înseamnă că – și aici o să răspund cumva și la întrebarea pe care mi-ai pus-o mai devreme, legată de viitor – eu cred că tendința rămâne. Cred că vedem în continuare interes, din punctul de vedere al companiilor, de a veni către bursă și de a se finanța. Cred că vedem, pe de altă parte, o expectativă a investitorilor, iar expectativa aceasta este legată de ce se întâmplă acum în regiune.

Andreea Roșca: Și poate și de inflație și de creșterea dobânzilor.

Radu Hanga: Da. E foarte important cum o să evolueze lucrurile de acum încolo, în ceea ce privește stabilitatea economiei la nivel global, în ceea ce privește inflația.

Andreea Roșca: Spui că ai vrea să ajungem la 100.000 de investitori în următorii 4 ani. Sunt 90.000 de mii acum. Îmi pare o cifră foarte modestă. De ce nu 500.000? Ce ar fi necesar să fie 500.000 sau 1.000.000?

Radu Hanga: Chiar am discutat la nivel de Board în momentul în care am aprobat anul trecut strategia pentru următorii 4 ani și am păstrat ținta aceasta de 100.000 de investitori, care exista și în strategia precedentă. Adică e o țintă care e acolo, la bursă, de probabil 10-15 ani, doar că n-a fost atinsă. Și chiar ne întrebam, oare ca s-o atingem n-ar trebui să o schimbăm? Asta e ca o glumă. O țintă pe care ai avut-o timp de 10 ani și n-ai atins-o înseamnă că nu e o țintă chiar ușor de atins. Acum, la cum arată lucrurile, am terminat anul trecut cu 82.000 de investitori. La sfârșitul trimestrului I suntem undeva la 88.000. Dacă trendul pe care l-am văzut în ultimele trimestre rămâne, este foarte probabil ca până la sfârșitul anului să ajungem la cei 100.000.

Andreea Roșca: Ce ce ar trebui să se întâmple ca să fie 500.000? Sau 1.000.000? Câteva lucruri esențiale.

Radu Hanga: Păi, noi o punem sub o definiție simplă: simplificarea accesului la piață. Asta înseamnă deschiderea de cont ușoară la brokeri – ceea ce se întâmplă, adică vedem tot mai mulți brokeri având platforme online și oferindu-ți posibilitatea să investești simplu. Al doilea lucru este o interacțiune cât mai simplă cu statul român, cu Ministerul de Finanțe, în ceea ce privește fiscalitatea. Și aici lucrurile se întâmplă. Tocmai a fost modificată legea și, începând cu anul viitor, investițiile la bursă vor fi taxate ca și depozitele bancare, prin reținerea impozitului la sursă. Asta înseamnă că începând de anul viitor cei care investesc și realizează câștiguri nu vor mai trebui să meargă la sfârșitul anului să depună o declarație la Fisc, să facă plata, ci firma de brokeraj prin care tranzacționează la bursă va reține impozitul și îl va vira către stat de fiecare dată când investitorul va realiza profit. Practic, se simplifică procesul de investiție. Și asta mă duce cumva la rețeaua de distribuție a bursei. Noi ca bursă suntem în centrul unui ecosistem. Spunem: da, investim la bursă! Dar un investor care investește la bursă, de fapt investește la bursă prin intermediul unei firme de brokeraj. Și atunci e foarte important ca interacțiunea aceasta dintre investitori și ecosistemul din jurul nostru să fie cât mai simplă. Vorbim de companii de brokeraj sau de intermediar la bursă, acolo sunt brokeri, dar sunt și băncile locale, o parte dintre cele mai mari bănci locale. Și atunci cred că simplificarea procesului acestuia de investiție din punct de vedere fiscal va ajuta și intermediarii din jurul nostru să interacționeze mai simplu cu clienții lor, să-i aducă mai simplu către Bursa de Valori București.

Andreea Roșca: Ce altceva? Spui la un moment dat într-unul dintre rapoartele voastre, chiar în cel din aprilie: „cea mai bună investiție în fața inflației și volatilității este investiția în educație. Investiția în educație financiară oferă cel mai bun randament pe termen lung pentru companii și organizații.” Vorbește un pic despre ideea asta, pentru că n-am înțeles dacă face referire la rolul BVB în a vorbi despre investițiile la bursă sau dacă este vorba despre educație financiară în general. Dar mi pare un element important.

Radu Hanga: Indiferent ce produs realizezi, este foarte important ca clienții tăi să știe să folosească produsul tău. Adică, până la urmă, inevitabil, dacă nu este un produs care e no-brainer – toată lumea știe despre ce e vorba și-l folosește și nu trebuie să-l explici –, trebuie să incluzi și o componentă de educație. A-ți crește piața, a aduce clienți noi înseamnă a-i învăța, a-i educa să folosească produsele tale. De ce am devenit puțin defensiv când ai folosit termenul ăsta? Simt că noi utilizăm în exces termenul educație, într-un sens care nu sună neapărat foarte bine. Îl utilizăm în sensul că suntem needucați și trebuie să ne educăm. Pentru mine, procesul de învățare este un proces care durează toată viața noastră. Toată viața noastră o să învățăm lucruri noi, inclusiv pentru că lumea din jurul nostru se schimbă și noi trebuie să ținem pasul, trebuie să ne adaptăm, trebuie continuăm să învățăm. Și, revenind de la bursă, până la urmă, când vorbim despre dezvoltare, ce înseamnă dezvoltare pentru bursă? Înseamnă clienți mai mulți. Ce înseamnă clienți mai mulți? Înseamnă, pe de o parte, companii mai multe care să vină să se listeze la bursă și înseamnă investitori mai mulți. Și pentru ca aceste companii și acești investitori să vină să investească la bursă ei trebuie să înțeleagă ce facem noi.

Andreea Roșca: Dar cine se ocupă de asta? Că mi se pare un element esențial. Am să fac comparația cu ce știu românii despre criptomonede. E o cercetare care spune că marea lor majoritate a auzit despre ideea de criptomonede. E o certare făcută în online, metodologia are niște limite, dar 84% dintre cei care au răspuns au spus că intenționează să dețină criptomonede și 66% au spus că ei sunt de acord că criptomonedele sunt viitorul investițiilor. Mie asta îmi pare că spune ceva, nu atât despre cât de bună este investiția în criptomonede, că n-am să comentez despre asta, dar mi se pare că spune ceva despre cât de populară este ideea de criptomonede. Și asta voiam să întreb: care e felul în care voi priviți investiția în bursă? Mi-ar plăcea să o aducem cel puțin la nivelul ăsta – 66% să fie de acord că investiția în bursă reprezintă viitorul investițiilor.

Radu Hanga: Aș rămâne la ideea de bază, că educația – când vorbim despre educație, vorbim și despre companii, și despre investitori, în sensul larg – nu poate să o facă bursa în mod direct. Noi suntem o echipă de 40 de oameni. Nu poți să faci educație pentru o țară de 20 de milioane de locuitori utilizând resursele pe care noi le avem. Pe de altă parte, există în jurul nostru instituții care fac asta. Educație, în sens larg, facem și noi acum, împreună. Discutăm despre bursă și sperăm că dintre cei care o să asculte ceea ce discutăm noi acum, o să avem niște oameni care o să știe ceva mai mult despre ce înseamnă Bursa de Valori București. După aceea, există un întreg ecosistem de educație la nivelul României. Și aici mă refer la universități, de exemplu, care predau banking, care predau finanțe, și în cadrul cărora e bine ca profesorii să vorbească și despre ceea ce se întâmplă la nivel local – ce se întâmplă cu piața locală, ce reprezintă bursa locală. Sigur că da, este bine să știm ce s-a întâmplat la New York Stock Exchange în 1933, dar e la fel de important să știm ce se întâmplă acum la Bursa de Valori București, să știm despre BVB Research Hub, să știm despre rapoartele de analiză, despre companiile locale pe care le publică firmele de brokeraj locale, să știm despre companiile locale care sunt listate la bursă, să știm despre sistemul de tranzacționare al bursei locale. Deci ne concentrăm pe a utiliza mai bine instituțiile de educație care există sau care apar. De exemplu, este ARIR (Asociația Română pentru Relația cu Investitorii), o asociație locală care adună companiile listate și le ajută să comunice mai bine și să schimbe idei între ele. Este, de exemplu, un program pe care l-am dezvoltat împreună cu un alt proiect local, Envizia, – Corporate Government That Creates Value – un proiect destinat să promeze buna guvernanță, pentru că guvernanța corporativă și transparența sunt totdeauna asociate cu ce înseamnă Bursa de Valori București și statutul de companie listată. Deci sunt tot felul de proiecte de educație în care suntem implicați, pe care nu le facem noi în mod direct. Cum spuneam, resursele pe care le avem noi sunt limitate, și nu este neapărat menirea noastră să facem educație. Însă este menirea noastră să sprijinim instituții și proiecte care fac educație pe domenii care au legătură, au o corelație cu ce înseamnă Bursa de Valori București.

Andreea Roșca: Oameni care sunt deja investitori m-au rugat să întreb despre instituția numită Contrapartea Centrală, acea instituție care permite apariția la bursa de la București a instrumentelor derivate, a unor instrumente mai sofisticate decât tranzacția simplă de vânzare-cumpărare de acțiuni. Se pare că toată lumea este curioasă despre asta. În ce stadiu e?

Radu Hanga: E în stadiul de autorizare. În 2-3 luni probabil o să avem dosarul de autorizare depus și, cel mai probabil, la începutul anului viitor o să avem Contrapartea Centrală funcțională.

Andreea Roșca: Asta înseamnă că titlurile vor apărea atunci sau mai durează până apar?

Radu Hanga: În mod normal, vor apărea în prima jumătate a anului. Pentru că nu e vorba doar despre Contrapartea Centrală, este vorba despre sistemul bursei. Îți spuneam că pentru a tranzacționa la bursă trebuie să-ți deschizi cont prin intermediul unui broker. Deci, practic, e un întreg ecosistem de jucători în jurul nostru care, la rândul lor, trebuie să-și dezvolte sisteme.

Andreea Roșca: Deci în prima parte a anului viitor, anticipezi că o să existe tranzacții?

Radu Hanga: Da.

Andreea Roșca: Îmi pare important lucru ăsta și l-am lăsat pentru sfârșit. Știu că orice investitor are o teză de investiții și voiam să te întreb care este filozofia ta de investiții?

Radu Hanga: E simplu. Eu investesc pe termen lung și investesc în companii pe care le văd, le cunosc, în principal în companii locale. Mă uit la companii mature, adică cea mai mare parte a portofoliului este alocat către companii mature. Pe de altă parte, m-am uitat și eu, și mă uit cu mare interes la toate companiile noi care vin către bursă și încerc să fiu cât se poate de prezent acolo. Nu investind mult, dar vreau să fiu prezent în companiile care vin către bursă, care se listează, pentru a avea contactul direct cu suflul acesta nou care vine către noi.

Andreea Roșca: Și în perioada asta volatilă, de fluctuație, de incertitudine, care a fost raționamentul tău legat de investiții?

Radu Hanga: Nu am făcut nimic. Eu sunt din categoria celor care au rămas pe pozițiile pe care erau.

Andreea Roșca: Ai o pasiune pentru motociclete. A influențat în vreun fel sau dacă este ceva ce această pasiune pentru motociclete te-a învățat despre risc și cum privești riscul?

Radu Hanga: Asta e chiar o întrebare surpriză. M-a învățat despre mine că sunt mai puțin risk-averse decât credeam. Îmi place să trăiesc mai la limită. Un al doilea lucru e cel pe care l-am învățat de la un prieten – un prieten care a venit mai recent în grupul nostru de motocicliști, cu care mai ieșim din când în când. Acesta își luase carnetul acum 2 ani și mi-a povestit cum s-a pregătit pentru prima noastră ieșire: „La început mi-am pus lăzile de bagaje și am făcut câteva drumuri să mă obișnuiesc cu ele, după care le-am încărcat, mi-am pus bagaje în ele ca să văd cum se comportă motocicleta la drum, cu greutate pe ea.” M-am uitat la el și m-am gândit că eu n-am făcut nimic din lucrurile astea. Pur și simplu mi-am luat gențile, le-am pus pe motocicletă și am plecat cu motocicleta în vacanță. Adică nu m-am gândit deloc să mă pregătesc. Dar nici nu mi s-a părut anormal faptul că nu m-am gândit până în momentul în care am stat de vorbă cu el și mi-a spus: „uite cum am abordat eu, cum m-am gândit la fiecare pas, cum mi-am calculat riscul și cum m-am pregătit din aproape în aproape”. Gențile de motocicletă sunt expandabile, poți să le faci mai mari, să faci volumul mai mare. Acum două săptămâni îmi spunea: „Radu, știi, e prima dată după doi ani când am avut curajul să le fac mai mari”. I-am răspuns: „My friend, mi-ai mai dat încă o lecție”.

Andreea Roșca: Dar dacă ai lua-o de la capăt, crezi că ai face ca el sau tot ca tine?

Radu Hanga: Nu, eu tot ca mine fac. Dar, apropo de psihologie, am învățat încă o dată că nu suntem toți la fel și că abordăm lucrurile în mod diferit. Fiecare dintre noi avem felul nostru de a face lucrurile.

Andreea Roșca: Este ceva, orice, un mesaj, un sfat, un lucru pe care ai vrea să-l transmiți oamenilor care sunt sau nu investitori? Care ți se pare important pentru momentul ăsta.

Radu Hanga: Mi-ar plăcea să văd bursa devenind, ca percepție, o instituție accesibilă, prietenoasă. Mi-ar plăcea să văd bursa ca fiind un loc în care mergi ușor și investești în companii locale, pe care le întâlnești în fiecare zi pe stradă. O instituție prietenoasă, accesibilă, ceea ce nu înseamnă că nu are reguli. Făceam la un moment dat paralela cu un teren de fotbal. Un teren de fotbal nu e fără reguli, sunt mai mulți arbitri, sunt niște reguli foarte clare, dar cu toate astea locul este prietenos și vrei să mergi acolo. Cumva, la fel aș vrea să devină și Bursa de Valori București.

Andreea Roșca: Mulțumesc foarte mult!

Radu Hanga: Mulțumesc și eu!

Resurse:

Află mai multe informații despre Radu Hanga:

Pe site-ul Bursei de valori, pe LinkedIn, pe Facebook, din acest video realizat la Gala Financial Intelligence Awards 2021 ori din acesta, care cuprinde intervenția sa din cadrul Conferinței Finanțarea dezvoltării și (Re)Capitalizarea României, din seria Conferințele CursDeGuvernare.