Radu Georgescu. Să înțelegi când e cazul să renunți. Și viitorul în tehnologie și business

Eu am investit doi ani și jumătate în această încercare de fond și sunt un tip care reușește să înțeleagă când a ratat, nu mă atașez emoțional, nu arunc bani buni după bani răi, nu continui săpatul gropii în speranța că dau de aur. Vine un moment când trebuie să o scoți din priză.

Radu Georgescu. Să înțelegi când e cazul să renunți. Și viitorul în tehnologie și business

Mulți dintre noi îl cunoaștem pe Radu Georgescu drept unul dintre liderii din tehnologie și unul dintre investitorii serioși în companii de tehnologie, prin GECAD Ventures. Un om cu o istorie de pionierat, protagonistul unei spectaculoase tranzacții de vânzare a tehnolgiei RAV către Microsoft.

Mulți dintre noi îl cunoaștem pe Radu Georgescu drept unul dintre liderii din tehnologie și unul dintre investitorii serioși în companii de tehnologie, prin GECAD Ventures. Un om cu o istorie de pionierat, protagonistul unei spectaculoase tranzacții de vânzare a tehnolgiei RAV către Microsoft. Apropiat de Bill Gates și prieten cu oameni care au scris istorie în Silicon Valley. 

Această conversație este, însă, despre o ratare și un nou început. Într-una dintre discuțiile noastre, pe scena The Vast&The Curious, Radu a vorbit despre un fond de 100 de milioane de euro, o construcție spectaculoasă ca dimensiune, destinată investițiilor în companii regionale de tehnologie. În ciuda faptului că a strâns 60 de milioane de euro din țară, de la investitori români – ceea ce este, în sine, un record – fondul nu a ieșit. 

În schimb, Radu a decis să se alăture unei idei noi – platforma de equity crowdfunding pentru startup-uri Seedblink. Pe scurt, SeedBlink permite oricui să investească 2.000 sau 2.500 de euro în companii la început de drum. E o idee simplă și aproape genială, te întrebi ”cum de nu a avut-o nimeni până acum?”. Nu a fost a lui, dar i-a văzut imediat locul și potențialul: e genul acela de idee care are capacitatea să creeze un întreg ecosistem și să democratizeze investiția în startup-uri. În nici un an de la lansare, aproape 3.000 de oameni au contribuit la finanțarea a aproape 30 de companii, cu aproape 5 milioane de euro. 

A înțeles, găsind-o, că, de fapt, nu căuta să fie parte dintr-o organizație ”la costum și cravată”, așa cum este un fond mare, ci un astfel de mecanism. Eșecul fondului a fost și lecție și oportuntitate. Nu în ultimul rând pentru că Radu nu mai crede în”teza” care stărea la bază: lumea tehnolgiei, spune, va arăta cu totul altfel după acestă pandemie, decât înainte ei. 

Am vorbit cu el despre cum își ”digeră” nereușitele, despre cum și-a creat abilitatea de a fi norocos, despre cum vede viitorul companiilor de tehnologie și marea schimbare globală din industrie, despre ce face și cine este SeedBlink, despre cum și ce citește, cum alege cărțile, cum trebuie să gândească un antreprenor ca să vadă dincolo de acest moment cețos, ce companii vor ieși cu bine dincolo de el și de ce viitorul este ultra-specializat și local.  

Idei principale din conversație:

  1. Lecția din nereușita cu fondul. Trebuie să fii în business-uri pe care le cunoști. Atunci când, chiar după doi ani și jumtate de muncă, decizi să renunți, să nu mai mergi mai departe, poți vedea oportunități mult mai interesante. 
  2. Viitorul companiilor de tehnologie. Europa și America se îndepărtează una de alta din ce în ce mai mult în zona aceasta de tehnologie. Probabil că va deveni extrem de importantă coordonata regională, iar modelele globale vor trebui adaptate. Nu contează dacă crești sau scazi azi, ci cât de bine îți înțelegi valoarea intrinsecă și diferențiatorul și cât de bine te concentrezi pe lucrurile esențiale. 
  3. Claritatea e o calitate esențială. Trebuie să ai capacitatea de a spune foarte scurt ce faci. Dacă nu e clar, nu vei fi în stare să decizi ce e important. Dacă nu reușești să-ți focalizezi gândurile, cum vei putea fi în stare să-ți focalizezi businessul? Dacă tu nu reușești să spui ceea ce gândești și vrei să faci, cum vei putea să faci, de fapt? Și să le spui și celorlalți, echipei, clienților?
  4. SeedBlink e în poziția de a crea un ecosistem de investitori, antreprenori, instrumente de management și educație care pot schimba cultura legată de startup-uri și duce la un cerc virtuos de creare de valoare. 

Varianta extinsă a conversației:

Fondul de investiții de 100 de milioane pe care l-am ratat

Ceea ce s-a întâmplat este că nu am reușit să-l ridic. A fost combinație de naivitate și lipsă de experiență din partea mea. Poate motivul a fost și o echipă nepotrivită. În tot cazul, am reușit să adun peste 60 milioane de euro, bani privați doar din România. Ceea ce este imens. Am ratat cele 30 de milioane care trebuia să vină de la European Investment Fund. Nu am reușit să fim așa cum au vrut ei. Asta s-a întâmplat. Am învățat foarte mult din acest subiect.

Pur și simplu, noi am spus ce vrem să facem și ni s-a spus ”ok, ți-i dăm”, ”ți-i dăm”, ”nu ți-i dăm”. Deci undeva am ratat niște condiții pe care le aveau ei pe listă. Poate a fost lipsa de experiență, poate că voiam să facem ceva care nu era pe lista lor de lucruri importante, poate că echipa nu era suficient de bine închegată. Și mi se pare foarte în regulă.

Destul de neplăcut pentru ego. Dar există un fir pozitiv foarte interesant: această pandemie, cu criza aferentă, schimbă lumea atât de tare, încât fondul nostru, constituit pentru anumite lucruri, ar fi avut o problemă, în momentul acesta. Noi, ca echipă, am fi avut în brațe cu un fond de 100 de milioane, cu care nu am fi știut ce să facem. 

Filozofia noastră de investiții pentru fond era că vom investi în companii de tehnologie de tip startup din Europa Centrală și de Est, cu obiectivul internaționalizării către State Unite. Dar lumea s-a schimbat.

 

Cum se reașează lumea de tehnologie

E o schimbare care se va adânci din ce în ce mai tare: Europa și America se îndepărtează una de alta din ce în ce mai mult în zona aceasta de tehnologie. Toate zonele de confirmare legală au început să fie foarte diferite: GDPR-ul a exclus companiile americane, s-a abandonat acel tratat prin care companiile americane erau în regulă. 

Europa investește foarte mult în acest moment în companii europene, care să rămână în Europa. Cred că ne vom uita, peste 10-15 ani, nu la un internet global, ci la 4-5 interneturi regionale – internetul european, internetul american, internetul rusesc, internetul chinezesc și restul lumii, poate – cu diferențe majore între ele, cu porți și firewalls, cu specific. 

Fondul nostru de investiții avea o durată 10 ani, nu știu dacă teza aceea de europo-american ar fi fost validă în următorii 10 ani. Ar fi trebuit fie să urmăm filozofia noastră inițială și să riscăm să ratăm, fie să mergem înapoi la cei care au pus bani în fond și să spunem că am hotărât că teza noastră s-a schimbat. Ceea ce nu e simpatic. Și e bazat pe ipoteze, nu pe lucruri confirmate. Veneam dintr-o teză confirmată să cerem oamenilor să vină într-o teză nouă, neconfirmată, despre care nu știm nici măcar dacă e adevărată sau nu.  

Lumea este într-un moment în care nu este clar cine vor fi câștigătorii. E clar că acum se configurează niște câștigători foarte mari, dar nu este evident cine vor fi ei. Și eu, Radu, prefer să nu fiu parte dintr-un angajament atât de mare. Deci chiar sunt superfericit că nu s-a întâmplat.

Dacă ar fi să vorbesc despre următorii 10-15 ani așa, foarte de sus, și fără pretenția că e adevărat, cred că va deveni extrem de importantă coordonata regională. Companii de data security care au fost întotdeauna importante vor fi și mai importante. Cred că vom vedea drept câștigători companii care, într-un fel sau altul, gestionează această împărțire a lumii în interneturi separate, companii care construiesc la nivel mare firewalls geografice. 

Cred că, într-un viitor pe care nu știu să-l definesc, un model global gen Uber nu va fi posibil în formatul de astăzi. Posibil ca un Uber sau Airbnb să existe în Europa, America, Rusia, China, dar cu niște diferențe regionale, cu niște șuruburi învârtite diferit. Cred că cei care vor ști să înțeleagă șuruburile acestea cel mai bine vor fi câștigătorii următorilor 10 ani. Și nu zic că șuruburile acestea sunt de tehnologie, s-ar putea să fie de business. 

Nu spun că se schimbă miza, companiile își doresc în continuare să fie globale. Dar cred că vor apărea niște frâne. Și întrebarea este cum depășești acele piedici și care sunt uneltele care să te facă să folosești piedicile în favoarea ta. Și acele unelte care te ajută să depășești piedicile sunt fie ale tale, Uber, construite dinăuntru, sau există create de un terț, să zicem compania X din România, care construiește astăzi astfel de unelte pe care i le dă apoi lui Uber.

 

Nu conteză cât de mult crești sau scazi acum. Ce contează e valoarea intrinsecă

Industrii întregi au căzut până aproape de zero: hotelărie, aviație, restaurante. Ceea ce contează nu e cât de mult cresc sau scad, ci valoarea lor intrinsecă. 

Cred că orice companie are o valoare de tip ”hype”, legată de percepție, o valoare subiectivă, legată de ce se întâmplă în jurul ei. Și, în principiu, valorile acestea sunt foarte bune dacă ai noroc și foarte antipatice dacă pierzi. Nu sunt valori intrinseci. 

Valorile intrinseci vin din ”core technology”, din know how de bază pe un business. Abilitatea de a muta oameni dintr-un loc în altul răspunde unei necesități reale. Abilitatea de a muta ieftin mulți oameni dintr-un loc în altul nu răspunde, în momentul acesta, la o necesitate. Asta apropos de industria de aviație. Eu, personal, nu cred că vor rezista companiile low cost acestei crize. Nu cred că ne vom întoarce suficient de repede înapoi la situația în care foarte mulți oameni să-și dorească să călătorească foarte mult cu niște bilete foarte ieftine.

Cred că valoarea intrinsecă ține de înțelegerea extrem de intimă a businessului în care ești, cu adevărat. Cred că businessurile se vor muta, în următorii 5 ani, de la ”hai să le facem pe toate, să facem și aia, și aia”, într-o direcție în care intru pe o nișă și focalizez extrem de mult pe lucrul pe care știu să-l fac cel mai bine. 

Asta îți permite să înțelegi din ce în ce mai bine și să ai un diferențiator care să te țină în viață. Cu cât ești mai superficial, cu atât mori mai repede și cu cât ești mai întins și mai puțin nișat, cu atât ești mai superficial. 

 

Secretul ca să-ți înțelegi viitorul în business

Există, în acest moment, întrebări importante despre înotro să-mi duc afacerea. Despre cum disting între zgomotul din jur și ceea ce este esențial. Antreprenorii adevărați, care sunt lideri ai businessului lor, știu acest lucru. Și știu pentru că știu. Dacă nu știu, ei nu sunt oamenii potriviți. 

Sunt foarte mulți oameni care vin la mine, îmi spun că sunt antreprenori și vor să-și facă un business, și mă întreabă cam ce îi sfătuiesc eu să facă, ce o să meargă în viitor ? Și cred că întrebarea este foarte greșită. Cred că modelul corect este eu am un hobby și businessul pe care-l fac trebuie să fie în jurul hobby-ului meu. Trebuie să văd cum pot să fac bani din asta. Dacă businessul pe care-l fac eu, ca antreprenor, ca lider al companiei mele, este businessul de care sunt îndrăgostit, îl cunosc destul de intim și voi ști fară ratare încotro se duce. Voi ști ce trebuie să fac, nu voi avea nevoie de rapoarte de la PwC. 

Cred că astea sunt companiile ”investibile”, companiile în care fondatorii nu sunt niște oameni care s-au nimerit în businessul acesta întâmplător. Sunt niște oameni și echipe îndrăgostite de businessul acela. Nu neapărat de model, cât de zona aceea de business – de muzică, croitorie, software – astfel încât să înțeleagă extrem de intim încotro se duce industria aceasta și care sunt necesitățile. 

Ce contează este să înțelegi miezul poveștii. Poți încerca mai la stanga, mai la dreapta, cu condiția să înțelegi. Pentru că dacă o dai la stanga, la dreapta de gard, haotic… Ai voie să o dai de gard o dată, de două ori, dar trebuie să înveți ceva din asta.

 

Ce am învățat din eșecul cu fondul. Și ce oportunitatea s-a deschis

Primul lucru important este că mi-am reconfirmat, pentru a treia oară, că trebuie să fii în businessuri pe care le cunoști. Este pentru a treia oară când încerc să fac ceva ce nu știu și nu îmi iese. 

Asta vine, cumva, în contradicție cu dorința de autodepășire și de a încerca, de a învăța. De aceea am și dat cu capul în mai mulți pereți decât ți-ai fi imaginat că e capabil să dea un băiat deștept. Dar am înțeles, încă o dată, că a schimba masiv un business pe care-l cunoști și în care știi – pentru mine, investiții de tip business angel în care ești implicat substanțial – cu un business de tip fond instituțional de tip private equity, este un salt mai mare decât am putut eu înghiți ca schimbare, într-un timp suficient de scurt. 

Dacă chiar aș fi vrut să funcționeze chestia asta, aș fi avut nevoie de un mentoring mult mai mare consistent am avut, ar fi trebuit să am lângă mine pe cineva mult mai senior în acest business decât mine. Ar fi trebuit să încep un astfel de fond cu cineva care să fie foarte senior în fonduri de investiții. Noi am început precum copilașii, ”lasă că noi am făcut investiții până acum și ne-a mers foarte bine”.

Întrebarea aici este dacă ești dispus să aloci timpul, energia și învățarea intensivă versus a investi timp și energie în lucruri pe care le știi. Cred că de aici încolo este vorba de o decizie strategică despre ce vrei în viață, nu? Despre ce problemă vrei să ai.

Eu am investit doi ani și jumătate în această încercare de fond și sunt un tip care reușește să înțeleagă când a ratat, nu mă atașez emoțional, nu arunc bani buni după bani răi, nu continui săpatul gropii în speranța că dau de aur. Vine un moment când trebuie să o scoți din priză. 

O altă chestie interesantă care a ieșit din această ratare cu fondul a fost SeedBlink. M-am atașat extrem de mult de această companie, sunt unul dintre cofondatori, chiar dacă am venit un pic mai târziu. Nu aș fi avut această oportunitate dacă ar fi fost fondul. 

SeedBlink, aceasta platformă de equity crowdfunding, este ce nu știam că-mi doresc când am început fondul. De fapt, eu nu îmi doream participarea la un fond, îmi doream participarea la un equity crowdfunding. 

Seedblink are tot ce îi trebuie ca să pot folosi ceea ce știu mai bine: cunoștințele de capital de risc pe care mi-am dorit să le aduc la masă, partea antreprenoriat care îmi place și pe care o știu, cunoștințele despre structurare a unui business, co-investiție și lucru cu toate fondurile. Suntem într-o poziție de creatori de context, de instrument de democratizare a investițiilor. 

Un fond este într-o poziție din aceasta foarte sus, la costum: ”noi avem banii, ți-i dăm sau nu ți-i dăm”. SeedBlink este într-o poziție de moderator și constructor de ecosistem. În care ajutăm investitori mulți, dar cu bani puțini. 

Investitorii într-un fond trebuie să aibă bani mulți: nu ai cum să fii investitor într-un fond dacă nu investești 500.000 de euro. Pe de altă parte, dacă vrei să investești singur într-un startup, tot îți trebuie 30.000, 50.000 de euro. Noi venim și spunem: ”este suficient să pui 2000 sau 2500 de euro și ești un investitor într-un startup”. 

După doi ani și jumătate de construcție la acel fond de investiții, timp în care am tras, am împins echipa din toate părțile, am ajuns să mă trezesc din nou dimineața zâmbind și întrebându-mă ce avem de făcut în ziua aceasta, cu plăcere și cu dorință. 

 

Care este realitatea pe care o construiește SeedBlink

Această platformă e gândită pentru realitatea omului din România – și nu numai – care are posibilitatea de a investi 30.000 sau 40.000 de euro, dar nu dorește să-i învestească pe toți într-o singură companie. Dorește să-și contruiască un portofoliu de companii pe care trebuie să le găsească, să le administreze și să poată să iasă din ele. Înțelege că este o investiție pe termen lung, nu pe termen scurt, pentru că nu e ca o investiție pe Bursă, de pe o zi pe alta, în care ne jucăm cu niște valori care cresc sau descresc după niște formule pe care le înțelegem mai bine sau mai rău. O investiție în Apple este, de fapt, o investiție în ceva ce nu prea înțelegi. 

SeedBlink creează oportunitatea unei investiții mult mai personale și vine și pune la dispoziție logistica acestor trei etape: găsirea companiilor, administrarea lor și ieșirea. SeedBlink vine cu un coș de companii tech din România – și nu numai – din care să poți alege pentru a crea un portofoliu. După care, în zona de management, poți să te uiți în permanență și să-ți înțelegi portofoliul în evoluția lui. 

Valoarea SeedBlink, dincolo de valoarea ei ca platformă, este aceea de a crea ecosistem și repere pentru ceea ce înseamnă investiția în stratup-uri.

Nu neapărat ca repere de valoare, ci ca repere de formularistică, de a înțelege numerele, de a înțelege de ce și cât ai. E un proces de educare și înțelegere și de creware de povești de succes.

Facem chestii extrem de interesante din zona de educare: am început să rugăm companiile care s-au listat în SeedBlink ca, măcar o data la 6 luni, să aibă adunări generale cu toți investitorii. Noi gestionăm întâlnirile acestea între companii și investitori și gestionăm întâlnirile dintre companiile care s-au listat la noi, ca să învețe unele de la altele. Deci noi ne asumăm un rol de moderator în tot ecosistemul, pe diverse niveluri ale acestui ecosistem. 

 

Întrebări care ghidează parcursul în viață

Felul în care iei decizii în viață și fiecare lucru care ți se întâmplă se așează într-un parcurs care e ghidat de întrebarea: ”ce vreau eu să mi se fi întâmplat la finalul acestei călătorii care este viața mea?”. 

Pentru a avea claritate și a da un sens călătoriei, întrebările sunt importante. Ele sunt în permanență mai multe decât răspunsurile. Și asta este. Pentru mine, ce a fost întotdeauna important ca întrebare e ”ce aș vrea să se scrie pe piatra de mormânt?”. ”Aici a fost Radu” care ce? Care a făcut bani? Care a fost părinte? Care s-a distrat? Care și-a schimbat businessul de mai multe ori? Nu știu! Cum aș vrea să fiu amintit după?

Este un proces la care lucrezi continuu, pentru că răspunsurile nu sunt niciodată definitive. Și niciodată aceleași, doua zile una după alta. Și întrebarea este ”care e răspunsul cel mai statornic?”. 

Mai folosesc întrebări interesante apropos de etică. Mă întreb de multe ori ”oare să fac asta sau să nu fac asta?”. Îmi răspund punând altă întrebare: ”dacă ar scrie mâine la ziar și ar fi publică chestia aceasta, m-aș simți bine sau nu?”. 

 

E esențial să poți gândi și așterne idei cu claritate

Mă străduiesc să pot să pun, în permanență, cu liniuță de la capăt lucrurile pe care le gândesc și, cumva, fiecare email pe care îl scriu este un exercițiu de tipul acesta, de tăiat tot ce nu este esențial. 

Am primit o dată o întrebare de la un jurnalist, o întrebare care m-a pus extrem de mult pe gânduri și mi-a luat o lună de zile să-i răspund. Întrebarea era ”dacă ai putea să adaugi o materie la sistemul de învățământ românesc, care ar fi acea materie?”. Peste o lună, când i-am răspuns, răspunsul a fost ”analiză și sinteză”. Cu accent pe sinteză. Bătaia mea, timp de o lună, a fost între asta și gândire critică. Am decis, până la urmă, că partea de sinteză este ceva ce nu știm să facem. Nu reușesc să găsesc texte și idei spuse succint, suficient de scurt și suficient de lung.

În paragraful acesta de șapte rânduri, ce vreau eu să spun, care este esența? Dacă am un powerpoint de prezentare de firmă de 72 de pagini, cum fac să-l pun în patru pagini?

Prezentarea în fața celorlalți sau să convingi un investitor reprezintă cel mai mic beneficiu. Te ajută, de fapt, să-ți înțelegi businessul. Mă gândesc că fiecare scrie, prezintă lucruri care îi sunt dragi, care sunt importante pentru el. În măsura în care reușești să ți le definești foarte succint, eficient, te ajută pe tine să îți pui mintea în ordine. 

Fiecare firmă, fiecare om, cred că au nevoie foarte mare de a-și focaliza gândurile și de a nu pierde energie cu gânduri și cu efort în direcții care nu sunt importante pentru ei. Și nu încerc în nici un fel să definesc eficiența aceasta legată de antreprenoriat sau business, poate să fie eficiență către stat degeaba. Este ok, dar definește lucrul acesta. 

Mi se pare un exercițiu foarte bun să alegi “un” din mai multe . Un „orice” din mai multe orice. Mi se pare o întrebare foarte bună și la care mi se pare esențial să poți răspunde. Care este cea mai bună carte pe care ai citit-o? Care este melodia care îți place cel mai mult? Una. Și este ok răspunsul ”azi îmi place una, mâine îmi place alta”. Dacă ai un business, ce face businessul tău? Este o întrebare la care atât de puțini oameni sunt în stare să răspundă. Noțiunea de elevator speech nu este o noțiune pentru că celalalt nu are timp. Este o noțiune pentru că tu trebuie să fii în stare să știi, să înțelegi atât de bine ce face compania ta, încât să nu ai nevoie de o jumătate de oră ca să explici și celălalt să zică: ”ce ai vrut să zici, prietene?”.

Dacă nu e clar, nu vei fi în stare să decizi ce e important. Dacă nu reușești să-ți focalizezi gândurile, cum vei putea fi în stare să-ți focalizezi businessul? Dacă tu nu reușești să spui ceea ce gândești și vrei să faci, cum vei putea să faci, de fapt? Și să le spui și celorlalți, echipei, clienților?

 

Echilibru, cum să gestionezi un eșec și să nu pierzi vremea cu ce nu poți schimba

Există o vorbă care spune „nu plânge după laptele vărsat”. Mi se pare că sunt două tipuri de lucruri negative: unele pe care poți să le schimbi și altele pe care nu poți să le schimbi. Cele pe care poți să le schimbi, schimbă-le. Cele pe care nu poți să le schimbi, nu cred că are rost să plângi după ele. 

Nu știu dacă am fost mereu așa. Cât am fost copil, nu am fost conștient despre cum sunt. Cred că, din momentul în care am conștientizat cum sunt, am fost așa. În momentul în care am început să înțeleg că există această perspectivă, am adoptat-o. 

Cred că are mare legătură și cu cum sunt eu și cu cum m-au crescut părinții. Am mare noroc că părinții mei sunt exact la fel. 

Revenind la ideea cu laptele vărsat, nu înțeleg de ce n-ai schimba ceva care nu-ți convine, dacă poate fi schimbat. De exemplu, chestia cu fondul. Nu a funcționat. Am căpătat acel NU, care a devenit la un moment dat foarte clar. Am avut de ales între ”mai dăm o tură încă un an de zile și vedem ce se mai întâmplă între timp” și ”o scoatem din priză”. Nu a convenit nimănui să mai stăm un an. Puteam să o facem strângând din dinți și fiind nefericiți cu toții. De ce să plângem după ceva care poate fi schimbat? Pe de altă parte, sunt lucruri pe care nu poți să le schimbi. În general, lucrurile din exterior. Și dacă nu poți să le schimbi, de ce să fiu nefericit despre ele? Mie nefericirea mi se pare o stare de spirit care este contraproductivă. Creează în noi atât de mult negativism și aduce atât de multe lucruri rele, încât nu înțeleg în nici un fel rostul nefericirii. 

 

Cum faci din noroc o abilitate și un proces repetabil

În CV-ul meu profesional, norocul este una dintre cele trei abilități profesionale. 

La modul foarte practic, printr-o combinație de lucruri legate de ceea ce am vorbit până acum, reușesc să mă aduc în locul potrivit, în momentul potrivit, pregătit să mi se întâmple ceva bun.  Să mă întâlnesc cu colegii de la SeedBlink, de exemplu. Probabil că sunt mulți cei care au trecut pe lângă ei. Probabil că dacă mi-ar fi mers fondul și acum aș fi fost nefericit că mi s-a întâmplat fondul și n-aș fi văzut nimic în jur. Deci această combinație de a reuși să fiu la momentul potrivit, la locul potrivit, pe de-o parte, și pe de altă parte de a face maxim ce se poate face cu locul și momentul la care ești în fiecare moment, face să mi se întâmple lucruri. 

E nevoie de mai multe componente simultan: să deschizi ochii și să accepți e destul de fatalist, mioritic – să accept orice mi se întâmplă. Pe de altă parte, să deschizi ochii și să te uiți în stânga și în dreapta n-are niciun sens dacă nu și acționezi, la un moment dat. 

 

Cartea care mi-a influențat cel mai mult viața

Am citit în copilărie Winnetou. Cred că influența ei în viața mea are legătură cu etica și cu valorile. Cei doi eroi au niște valori și o etică absolut spectaculoase: bine și rău, băieții buni versus băieții răi. Pe de altă parte, sunt acolo valori de putere, ideea de nu renunța și ideea că, până la urmă, poți izbândi. Mă întrebam adesea dacă Old Shatterhand, unul dintre eroi, ar fi făcut așa sau așa? În viața de copil e interesant să ai un model la care să aspiri. 

Pe de altă parte, mi-a construit o viziune și o părere despre America. Poate greșită, poate idealizată, dar a rămas acolo. Cred de acolo mi-a venit plăcerea de a conduce: vacanțele mele perfecte înseamnă să conduc împreună cu fiica mea prin Statele Unite. Am condus prin America mai mult decât au făcut-o 99% dintre americani.

Mi se pare extrem de interesant cât de importante sunt cărțile pentru noi și cât de mult pot pierde oamenii care ignoră acest detaliu. 

 

Cum citesc și cum îmi aleg cărțile. Recomandarea mea pentru acum

Felul în care înțelegem cărțile depinde de felul în care citim. Într-un fel citești o carte de business, în alt fel citești beletristică. Mie îmi ia 20 de minute până să încep să citesc, adică până intru în carte, până dispare casa din jur. Și acela este cititul adevărat. 

Din fericire, sunt un cititor foarte rapid, citesc liniștit o carte pe săptămână. Nu iau niciodată notițe. Dacă am nevoie, revin la carte și o recitesc.

Aleg multe dintre cărți după recomandările fiicei mele, care este o cititoare mai avidă decât mine. Are 29 de ani și a citit semnificativ mai mult decât mine. Altminteri, citesc alte cărți ale autorilor care îmi plac. În principiu, după ce citești suficient de multe cărți, ajungi să ai la capul patului un teanc suficient de mare. Pe măsură ce apare o carte pe care vrei să o citești, o adaugi la teanc și le iei la rând de acolo. Nu am fost niciodată în lipsă de lecturi interesante. 

Dacă ar fi să recomand o carte care are legătură cu lumea în care trăim, cu aceste momente, aș recomanda ceva ce am citit acum foarte multă vreme și am recitit de foarte multe ori: Pollyanna, de Eleanor Porter. Este o carte pentru copii, dar care a început un curent filozofic care se cheamă polianism. Care curent filozofic spune că în orice ți se întâmplă există ceva bun și orice chestie neplăcută care ți se întâmplă are un fir de pozitiv și de speranță. Construiește un element de pozitivism de care cred că avem nevoie în contextul acesta. Și ar trebui citită acum, în această perioadă, pentru a ne putea bucura de chestiile bune care ni se întâmplă în acest context. Pentru că se întâmplă de rău, dar și de bine. 

Pot fi lucrurile mari, pot fi lucrurile mici. De ce să ne bucurăm de lucrurile mari, de ce să nu ne bucurăm și de cele mici și invers? În general, putem să ne bucurăm de orice. Și aș spune că mai degrabă să ne bucurăm, decât să fim supărați și triști. 

Link-uri utile:

Winnetou

Pollyanna, Eleanor Porter

Polianism, un întreg curent filozofic pornit de o carte pentru copii. 

SeedBlink


Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare. Dedeman susține ideile noi, inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partener strategic al The Vast&The Curious. Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne fac mai buni, ca oameni și ca organizații. 

Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify

O dată la două săptămâni, punem la un loc câteva texte, idei, cărți atent selectate despre antreprenoriat, leadership, business și natura umană. Abonați-vă la newsletter pentru a le primi, aici.

avatar