Radu Georgescu. Sens și bucurie în viață, copii fericiți, unicorni și gândaci, de ce 2024 va fi un an mai bun, magia simplității și gândire strategică

Focus nu înseamnă să faci o viață întreagă același lucru. Focus înseamnă ca în momentul acesta să faci un singur lucru. Trec peste faptul că sunt oameni care pot face mai multe lucruri deodată, și încă foarte bine. Dar focus este atunci când faci ceva, să-l faci foarte bine. (…) Problema nu este să schimbi planurile, problema e să nu ai niciun plan. Am astăzi un plan, mâine un plan, poimâine alt plan, dar în fiecare moment, eu am un plan. În fiecare moment: focus. În fiecare moment, alergăm până ne sar capacele, dar nu suntem tâmpiți. Săpăm, alergăm, punem efort foarte mare, dar în momentul în care înțelegem că nu are cum să funcționeze sau că ceva nu este bine, mutăm focusul în altă parte.

Radu are o istorie de peste trei decenii în antreprenoriat. Și este unul dintre pionierii români în tehnologie. A fondat aproape 40 de companii. 24 au eșuat. Unele, au fost parte din tranzacții de prima pagină: vânzarea RAV către Microsoft, a unei companii de plăți către Naspers, a Vector către Fitbit. E co-fondator și președinte al Seedblink, prima platforma de crowd-investing din Europa Centrală și de Est.

Seedblink a mobilizat aproape 350 milioane euro pentru 250 de companii din 15 țări. Aveți peste 2.200 de companii listate. Și investitori din 50 de țări.

Într-o notă mult mai personală, cred că ești unul dintre cei mai pozitivi și fericiți oameni pe care-i cunosc. Iar intenția este să vorbim azi despre trei lucruri:

Despre cum „citește” momentul actual în investiții și startups.
Despre principiile de strategie pentru Seedblink.
Și despre propria ta filozofie de muncă și viață.

Idei principale

2024 o să fie mai bun, din punctul de vedere al investițiilor și investitorilor. 2021 a fost un an de efervescență maximă, cu multe investiții din fondurile de redresare după Covid. 2022 și 2023 au mers în jos. În Europa, investițiile în companii au fost în scădere progresivă, iar America, China și alte zone ale lumii au stat chiar mai rău. Acum suntem destul de în fundul văii. Indicatorii macroeconomici ne arată că scăderea a încetinit. Odată ce încetinește scăderea, apare un sentiment de „mai puțin rău”, care se traduce în „mai bine”, astfel că, în a doua jumătate a lui 2024, o să începem probabil să vedem din nou investiții mai multe în companii.
Dispariția clasei de mijloc în rândul companiilor. Pe fondul scăderii numărului de companii în care se investește, valorile investite sunt mai degrabă mai mari ca să păstreze un echilibru. Bariera de intrare pentru a se investi este semnificativ mai mare, deci mult mai multe companii bune rămân fără bani. În schimb, companiile foarte bune sunt supraevaluate ca să se păstreze același număr de bani investiți. Astfel, gap-ul devine foarte mare. Rămân companii puține, foarte scumpe. Dispar mom-and-pop shops, în timp ce „amazonilor” le crește valoarea.
Focalizarea nu mai este pe unicorn, este pe gândac. Există această metaforă, de vreo 2 ani de zile. Obiectivul unei companii în anii aceștia grei nu este să crească extraordinar de mult, să devină foarte mare, cu presiune pe „devenim unicorni sau murim”, ci este să rezistăm – să fim cockroaches, să fim „gândaci”. Să fim acolo. Ne strângem între noi, rezistăm anii aceștia și după aceea vom vedea.
Simplitatea este cea mai grea. Într-o lume în care cu cât ai mai mult succes, cu atât ai mai multe oportunități, să păstrezi lucrurile într-o logică simplă pare foarte greu. Suntem asaltați de informație din toate părțile. A găsi lucrurile simple și, mai ales, a construi lucrurile simplu este foarte greu. Există o întreagă școală de produs în direcția aceasta. Partea vizibilă a simplității este în produs. Partea care nu se vede este în organizație, în cultură.
Principala calitate pentru un antreprenor astăzi este capacitatea de a evolua. Învățatul este un element absolut esențial pentru fiecare dintre noi. În momentul în care nu mai înveți, încep să mori. Există nivelul de a învăța la școală, formal – din cărți, din cursuri –, nivelul de a învăța de la un mentor și nivelul de a învăța singur. Toate cele trei niveluri sunt extrem de importante și încurajez toți copiii să se ducă la școală. Școala îți dă o bază fără lipsuri, reușește să te poziționeze foarte bine.
Numerele sunt o consecință a culturii. Cultura organizațională se reflectă în rezultate. Dar o atmosferă bună, pe care o resimți din toate părțile companiei, poate aduce mai multe satisfacții decât bifarea numerelor de la sfârșitul anului. Încrederea, simplitatea, permisiunea de a încerca sunt la bază. Ideea că oamenii fac lucruri în loc să vorbească despre ele – acest „facem chestii”: te trezești că unul dintre colegi a făcut un produs nou, fără să fie în mandatul lui să facă asta, fără să aștepte tot felul de aprobări.
O companie mare se construiește din cărămizi. Foarte puține companii au crescut cu ochelari de cald, mergând într-o singură direcție. O companie are nevoie de o combinație foarte bună de a construi din ce în ce mai mult pe ceea ce are și de a testa foarte multe alternative, de a inova, astfel încât să se poată duce un pic la stânga, un pic la dreapta, să vadă ce-i colo, ce-i dincolo.

Acest podcast este susținut de Dedeman, cea mai mare companie antreprenorială, 100% românească, ce crede în puterea de a schimba lumea prin perseverență și implicare, dar și în puterea de a o construi prin fiecare proiect – personal sau profesional, mai mic sau mai mare. Dedeman promovează inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partenerul de încredere al The Vast&The Curious aproape de la început.

Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne ajută să evoluăm și să devenim mai buni, ca oameni și ca organizații.

****

Podcastul Vast&Curious este susținut de AROBS, cea mai mare companie de tehnologie listată la Bursă. E o companie românească, fondată acum 25 de ani la Cluj de antreprenorul Voicu Oprean. AROBS este astăzi o companie internațională, cu birouri în nouă țări și mai mult de 1.200 de oameni și parteneri în Europa, Asia și America. AROBS crede într-o cultură a implicării, a evoluției continue și a parteneriatului pe termen lung.

Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify

O dată la două săptămâni, punem la un loc câteva texte, idei, cărți atent selectate despre antreprenoriat, leadership, business și natura umană. Abonați-vă la newsletter pentru a le primi, aici.

Această conversație a fost transcrisă folosind platforma Vatis Tech

Podcast editat

Andreea Roșca: Bine te-am găsit, Radu!

Radu Georgescu: Saluti, tutti frutti! ☺

Andreea Roșca: Mulțumesc că ai răspuns invitației! M-am uitat în urmă și cred că putem deja să stabilim un fel de tradiție. ☺ Avem cam o dată pe an câte o conversație. Aș vrea să începem cu ceva ce mi se pare important în momentul acesta, având în vedere calitatea ta de constructor de organizații alături de echipa de la SeedBlink, de cofondator, și experiența ta cu piața de tehnologie și cu lucrul cu lumea aceasta de investiții și investitori. Mi se pare important să vorbim un pic despre unde suntem acum. S-au schimbat foarte multe lucruri. 2023 a fost un an complicat, în care toată lumea a stat și a așteptat să vadă ce se întâmplă, cu presiune mare pe companii către a-și eficientiza resursele. Mă întreb cum vezi tu momentul în care ne aflăm acum, la început de 2024? Din punctul de vedere al startup-urilor, investițiilor, investitorilor.

Radu Georgescu: E un moment interesant. 2021 a fost un an de glorie maximă, un an de top pentru toate – s-au băgat toți banii din COVID, a fost efervescență maximă. 2022 a fost în jos, 2023 a fost în jos. Părerea mea este că suntem destul de în fundul văii. Cred că undeva în a doua jumătate a lui 2024 o să începem să vedem din nou investiții mai multe în companii. În Europa, investițiile în companii au fost de 80 de miliarde în 2021, 60 de miliarde în 2022 și 40 de miliarde în 2023 – în sume rotunde. Probabil că în 2024 o să fie mai mult. Cu toate acestea, văzând că Europa a mers în jos, dacă ne uităm la America, la China și la alte zone ale lumii, ceilalți sunt semnificativ mai rău. Noi am ajuns să fim pe același număr cu 2020, deci suntem într-o ușoară creștere față de 2020, ignorând 2021 ca an spectaculos. Ceilalți sunt în scădere și față de 2020. Cumva Europa este mai bine decât America, din punctul acesta de vedere.

De ce cred că 2024 o să fie mai bun, și mai ales a doua jumătate a sa? Cred că indicatorii macroeconomici ne arată că scăderea a încetinit. Odată ce încetinește scăderea, apare un sentiment de mai puțin rău, care se traduce în mai bine. Pe de altă parte, într-un mod foarte interesant, legat de logica de funcționare a VC-urilor – poate vorbim la un moment dat, într-un alt episod, despre cum anume funcționează VC-urile –, aceștia au luat bani de la LP, de la investitorii lor, și trebuie să îi investească. N-au investit în 2022-2023, dar la un moment dat sunt obligați s-o facă. Dacă nu investesc, eticheta care li se lipește pe frunte este: „Oamenii ăștia nu reușesc să găsească companii bune în care să investească, nu reușesc să investească banii. De ce să țin eu blocați niște bani?”

Andreea Roșca: Iar termenul în care pot să facă performanță se tot scurtează, pentru că sunt vehicule cu viață limitată, în general.

Radu Georgescu: Exact. Viața în care trebuie să investești, să crească și să vinzi este de 10 ani. Poți să investești în primii 2, 3, 4 ani, să crească 3-4-5 ani și după aceea mai ai vreo 2 ani să vinzi.

Andreea Roșca: Asta e valabil și pentru România?

Radu Georgescu: Absolut. Așa funcționează fondurile de investiții, în cicluri de 10 ani care se suprapun în permanență. Dacă nu ai investit 2 ani și jumătate, la jumătatea lui 2023, ca fond de investiții aproape că ai o problemă și trebuie să începi să investești. Se întâmplă un fenomen foarte interesant – pe care deja îl vedem –, și anume că numărul de companii în care se investește este mult mai mic. Valorile investite, dolarii investiți, sunt mai degrabă mai mari ca să rămână în balanță. Bariera de intrare pentru a se investi în tine este semnificativ mai mare, deci mult mai multe companii bune rămân fără bani. În schimb, companiile foarte bune sunt supraevaluate ca să se păstreze același număr de bani investiți. Astfel, gap-ul devine foarte mare. Companiile bogate, companiile foarte bune devin din ce în ce mai supraevaluate, în timp ce companiile medii încep din ce în ce mai mult să moară. Dispar multe companii „așa și așa”. Rămân companii puține, foarte scumpe.

Andreea Roșca: Asta reproduce cumva ceea ce se întâmplă în economie, în general. Dispariția clasei de mijloc.

Radu Georgescu: Absolut, este fix același lucru. Dispar mom-and-pop shops, iar „amazonii” trăiesc din ce în ce mai bine și le crește valoarea.

Andreea Roșca: Momentul acesta, în care suntem acum, dacă l-ai privi din punctul de vedere al antreprenorilor, cu ce fel de vești bune sau poate presiune vine? Anul trecut a fost o presiune foarte mare către profitabilitate. Decât investiție pentru creștere, mai degrabă concentrare pe profit. S-ar putea să greșesc.

Radu Georgescu: Statistic vorbind, se întâmplă același lucru.

Andreea Roșca: Și acum? Cu ce condiții vine pentru antreprenori?

Radu Georgescu: Focalizarea mare nu mai este pe unicorn, este pe gândac. Există această metaforă, de vreo 2 ani de zile. Obiectivul unei companii în anii aceștia grei nu este să crească extraordinar de mult, să devină foarte mare, cu presiune pe „devenim unicorni sau murim”, ci este să rezistăm – să fim cockroaches, să fim „gândaci”. Să rezistăm, să fim acolo. Ne strângem între noi, rezistăm anii aceștia și după aceea vom vedea. Metafora este amplă între unicorni și gândaci. Și se investește mai degrabă în „gândaci” în anii aceștia.

Andreea Roșca: M-am uitat un pic în urmă la discuțiile noastre și, într-o conversație pe care am avut-o la începutul lui 2022, vedeai un fel de separare din punct de vedere tehnologic între America și Europa. Mai e valabil lucrul acesta?

Radu Georgescu: Da. Și o să mai fie valabil cel puțin 10, 15, 20 de ani. Statele Unite sunt într-un mod semnificativ înaintea tuturor cu inovația, și mai ales cu inovația tehnologică. De ce? Găsim răspunsul în istorie – istoria lui Silicon Valley, a capitalului, a ecosistemelor, a școlilor, a înțelegerii viitorului, a lipsei de romantism. După Statele Unite a venit China cu o creștere semnificativă și a luat-o înaintea tuturor. Nu este la nivelul Statelor Unite, dar este pe un loc doi semnificativ, bazat în special pe importul de tehnologie din Statele Unite, într-un moment în care nu erau dușmani și în care China putea da ieftin. A cumpărat relativ ieftin tehnologie – vezi toate istoriile cu Huawei.

Andreea Roșca: Și fabricile de semiconductori.

Radu Georgescu: Exact. Europa foarte multă vreme s-a bazat pe faptul că spațiul euroatlantic este unul singur. Practic, că Europa este parte dintr-o Americă mai mare, ca atare tehnologia americană = tehnologia europeană, deci credeam că suntem foarte buni la tehnologie. Până când, la un moment dat, lumea s-a cam prins că nu e adevărat și că tehnologia e europeană sau nu e europeană. Uniunea Europeană a început să facă planuri – demult, acum 15-20 de ani –, dar le face încet și birocratic, așa cum știm. Pare că funcționează totuși, deși încet. Au început mai întâi investiții în companii mici, fonduri de investiții pentru startup-uri. S-au aruncat sute de milioane, dacă nu miliarde, în fonduri de investiții fără niciun obiectiv de calitate. Sigurul obiectiv era de cantitate, să se aloce bani în companii de tehnologie mici, din care, statistic vorbind, unele urmau să crească.

Astfel, de la o Uniune Europeană care avea la un moment dat trei companii mari de tehnologie – Linux, Skype și SAP –, acum UE are zeci de unicorni, ceea ce este spectaculos, este din ce în ce mai bine. Nu îi ajungem încă din urmă pe americani, dar închidem încet-încet diferența. Am depășit și momentul în care Uniunea Europeană arunca bani în startup-uri și în firmele de serie A, firme mai mari.

Cel mai important în momentul acesta este încotro se duc firmele foarte mari: unu – acolo unde sunt clienții și doi – acolo unde sunt cumpărătorii companiilor. Uniunea Europeană are două probleme semnificative, chiar trei, dar una dintre ele e complicată. Piața UE este o piață mai mică și semnificativ mai spartă decât piața americană. Banii clienților Uniunii Europene sunt semnificativ mai puțini și mai puțin dinamici decât banii clienților americani. Nu știu ce e de făcut aici. Și este pe termen foarte lung.

Andreea Roșca: E o piață mai fragmentată și ca reglementare.

Radu Georgescu: Da, dar asta chiar se rezolvă. Încet-încet să rezolvă multe. Dar Uniunea Europeană este o piață mai puțin achizitivă. Companiile mari – Mercedes, de exemplu – nu sunt companii achizitive, nu cumpără cum cumpără companiile americane. Să ne uităm la Microsoft, Apple, Amazon, care fac achiziții și reușesc să crească, tehnologic vorbind. Am fost parte a unui grup de lucru pentru un grup foarte mare, probabil la al doilea sau al treilea din Europa.

Andreea Roșca: Industrial sau financiar?

Radu Georgescu: Un grup de ownership a unor asset-uri industriale, care se întreba ce va face în contextul noii lumi, mult mai digitale. Din cele 26 de companii vechi – șantiere navale, fabrici de mașini – avem două alternative. Unu – le luăm pe fiecare și le digitalizăm, și în loc de mașini Ford facem mașini Tesla (nu ca brand, ci ca tip). Aducem fiecare asset într-o lume nouă sau tragem linie și vindem cele 26 de companii și cumpărăm 26 de Oracle, Amazon, companii mari? Toate numele pe care le-am zis sunt doar cu titlu de exemplu. Filozofia este: ce facem?

Andreea Roșca: Scăpăm de lumea veche sau o modernizăm?

Radu Georgescu: Exact. E un exercițiu extrem de interesant care este făcut pe multe niveluri în Uniunea Europeană. Dar America este mult mai rapidă în direcția aceasta, este mult mai achizitivă. Am încercat în grupul acela de lucru să sugerez modificarea prin achiziții, dar perspectiva colegilor mei a fost în permanență: „Nu. De ce să facem achiziții? Noi suntem firme mari, putem să facem cu resurse proprii”.

Andreea Roșca: Deci e o problemă de filozofie, mai degrabă.

Radu Georgescu: Acest „să facem cu resurse proprii” vine cu timp necesar, cu greșeli repetate.

Andreea Roșca: Și cu dilema inovatorului, despre care a vorbit Clayton Christensen – atunci când am ceva care funcționează, probabilitatea să investesc în ceva nou, experimental, este aproape de zero.

Radu Georgescu: În plus, Uniunea Europeană nu are o piață semnificativ de mare de bursă – o bursă unită cum este New York Stock Exchange, cu alternativa Nasdaq. Sunt 27 de piețe la nivel local, printre care București, Berlin, Paris. Din cauză că sunt atâtea piețe, niciuna dintre ele nu este focalizată pe tehnologie – cum este Nasdaq, de exemplu. Asta face ca investitorii să fie și ei răspândiți, astfel încât dacă te listezi pe oricare dintre piețele acestea, abilitatea de a atinge un capital cât ai atinge în Statele Unite scade în bursa de la Paris, de exemplu.

Andreea Roșca: Da. Și listările multiple sunt foarte complicate.

Radu Georgescu: Ceea ce face ca, odată ce companiile cresc în Europa dincolo de un nivel – uită-te la UiPath sau Bitdefender –, vrând-nevrând, decizia de business să fie de a merge pe piața americană, pentru că acolo sunt clienții, acolo este un mediu achizitiv și acolo sunt bursele. În Europa, rezolvările, în ordine de timp, sunt invers. Știu că se lucrează și sunt eforturi mari pentru o bursă unică, se lucrează împreună cu organismele Uniunii Europene să se construiască așa ceva. Este foarte greu, va dura 10-20 de ani, dar este un lucru care se poate. Să devină o piață achizitivă este complicat. Nu știu dacă se poate cu stimulente de tip financiar.

Andreea Roșca: Pentru marile concerne industriale ale orei.

Radu Georgescu: Da. Iar ca banii clienților să fie aici, este un lucru mai degrabă complicat. Dar da, se micșorează diferența într-un ritm oarecare.

Andreea Roșca: Într-un raport foarte interesant pe 2023 al unui mare fond, Atomico, am citit ceva ce m-a frapat, și anume că specialiștii în inteligență artificială și oamenii de tehnologie, raportat la numărul de locuitori, sunt mai mulți în Europa în momentul acesta decât sunt în Statele Unite.

Radu Georgescu: Dar nu ai spus nimic de expertiza de business.

Andreea Roșca: Ah, ok, nu m-am gândit la asta. Înțeleg ce spui. Este cumva și veșnica problemă a facultăților tehnice din România, care sunt foarte bune pe tehnică, dar când vine vorba de a crea produse pentru piață și de a construi organizații…

Radu Georgescu: Produse pentru piață și modele de business. Să facem și bani din ele. America are trei facultăți absolut spectaculoase, iar faptul că există toate trei este interesant. Sunt, în ordine, MIT, Stanford și Harvard. MIT face ingineri, Stanford face oameni de produs, pentru că inginerii trebuie să facă niște produse, și Harvard face oameni de business, care fac bani din ce au făcut ceilalți. Ceva similar ar trebui să existe și în Europa. Dar aici este o problemă semnificativ mai complexă.

Andreea Roșca: Mi se pare interesant și ca filozofie, apropo de educația superioară românească, pentru că noi avem cumva instituțiile, adică există facultate economică, există universitate tehnică. Nu știu ce facem cu aia de produs, dar la nivel de gândire strategică, apropo de educație, dacă cineva și-ar pune problema…

Radu Georgescu: Nu mă pricep la educație, nu aș intra în direcția aceasta. Singurul comentariu pe care îl fac este că India, acum 40 de ani, a făcut două facultăți. Una se cheamă IIT și una se cheamă IIM, Indian Institute of Tehnology și Indian Institute of Management, în parteneriat extrem de apropiat cu MIT și cu Harvard. Iată că au trecut 40 de ani și India a făcut un salt, având directori generali la Microsoft, la Google și la Adobe.

Andreea Roșca: Da, și o grămadă de oameni în zona de finanțe. Asta mă duce către SeedBlink. În momentul în care ai început să povestești despre piața europeană – cu faptul că e fragmentată și cu tot –, m-a dus cu gândul la ce ați construit voi cu SeedBlink. Îmi pare că, de fapt, asta e problema pe care o rezolvă, acest nivel de intrare. SeedBlink e o platformă de crowdinvesting, cu posibilitatea de a face investiții mici în companii.

Radu Georgescu: Ai rămas în urmă ☺. SeedBlink este un ecosistem și este gândit într-un mod extrem de interesant. Sunt foarte mândru de SeedBlink, este foarte aproape de sufletul meu. Este probabil compania în care am investit cel mai mult timp și investesc în continuare cel mai mult timp și cea mai multă inimă.

Este un ecosistem care se ocupă de tot ce înseamnă deasupra CEO-ului într-o companie. Noi gândim companiile ca pe o clepsidră, cu CEO-ul în mijloc. În partea de jos – nu există un jos și un sus, în sensul de mai bine sau mai rău, e doar pentru vizualizare – în partea de jos este partea de execuție: cu management, echipă de execuție. Asta este o piramidă despre care vorbește toată lumea. Este ceea ce înțelege toată lumea printr-o corporație. Compania de fapt e o structură piramidală inversă deasupra CEO-ului: cu acționariat, board, cu tot ce înseamnă legături între, de tip employee stock ownership plan (ESOP) ș.a.m.d. care este la fel de importantă ca partea de jos. Dar dacă pentru partea de execuție există foarte multe unelte de gestionare – de HR, de ERP (Enterprise resource planning) etc. –, pentru partea de sus nu există unelte. Unelte care înseamnă investiție – IN –, unelte care înseamnă dezinvestiție – OUT –, unelte care înseamnă management-ul situației: gestionarea tabelului de capitalizare, corporate governance, gestionarea ESOP-urilor, astfel încât angajați să poată să participe financiar la creșterea companiei. Și multe altele.

Practic, SeedBlink împreună cu unul dintre produsele sale, care se cheamă în Nimity, asta face: vine și gestionează toată partea aceasta de deasupra CEO-ului, cu in, manage, out, din punctul de vedere al investitorului, și cu manage continuu din punctul de vedere al companiei. Și asta la nivel european, fără vreo diferență între companii românești, companii olandeze etc. SeedBlink are deja birouri în Irlanda, Olanda, Austria, Bulgaria, România.

Este o companie complet non-românească. Este foarte păcat că trebuie să spun asta. Este o companie românească, fără îndoială, dar nu este o companie cu specific românesc, ci o companie paneuropeană. Trebuie să spunem asta pentru că mi se pare extrem de important să construim acest europenism legat, aglutinat cu totul. Altfel nu avem masă critică. Noi, ca români, nu avem masă critică. Polonia nu are masă critică, Germania nu are masă critică.

Andreea Roșca: Deci am intuit bine din ce ai spus tu că de fapt este un mecanism de unificare a piețelor europene care sunt foarte fragmentate și la nivel de capital și la nivel de burse.

Radu Georgescu: Absolut.

Andreea Roșca: Voi ați început în 2020, cred.

Radu Georgescu: Tocmai ce-am sărbătorit 4 ani.

Andreea Roșca: Mulți înainte! A început ca o platformă de crowdinvestment, care permitea investitorilor ca mine, care au disponibili 1.000 euro, să cumpere acțiuni în diverse companii pe care voi le listați pe platformă. Deci n-a început cu viziunea asta, despre care vorbești tu acum.

Radu Georgescu: A început cu viziunea, dar execuția tactică a fost în pași. Pentru a ajunge să reușești să unifici Europa – au existat companii care au încercat să facă asta venind din partea cealaltă, din partea de glorified excel și nu a funcționat în niciun fel. Noi am venit din partea de investiție și am reușit să unificăm călărind niște valuri. Ca, de exemplu, equity crowdfunding directive, care a fost o unificare a legislației și a certificărilor pentru equity crowdfunding în Europa. Am reușit să construim un val paneuropean pentru SeedBlink. Odată construit valul acesta, a fost semnificativ mai ușor să venim cu etapa următoare de construcție.

Andreea Roșca: Deci viziunea aceasta a unui ecosistem european, a unei platforme europene a existat de la început.

Radu Georgescu: Absolut. O dată ce ai atâtea date despre companii, cu inteligența artificială, poți să începi să răspunzi la întrebări precum „Ce fonduri de investiții au investit în alte companii ca mine?”. Este al naibii de interesant să poți avea astfel de răspunsuri. Doar cu astfel de răspunsuri, doar cu o astfel de inteligență, piața poate crește într-un ritm mai mare decât „unu plus unu egal cu doi”.

Andreea Roșca: Asta cred că ușurează foarte mult și treaba fondatorilor în momentul în care se gândesc la când o să înceapă să ia în calcul din nou runde succesive de finanțare. Este mult mai ușor să îți creezi un parcurs de la partea de capital de seed, de pornire, și să vezi pe parcurs cine ți-ar putea fi partener de conversație.

Radu Georgescu: Cine și care sunt implicațiile rundelor următoare în ownership-ul pe care îl ai tu și pe care îl are fiecare, să înțelegi că procentajul de deținere de acțiuni este diferent semnificativ de procentajul de putere de votare și de outcome financiar. Să poți să vezi într-un produs într-un mod transparent, cu investitorii și cu angajații care au acțiuni în companie. Gândește-te cât de spectaculos poate fi ca eu, angajat într-o companie, să primesc e-soft, 200 de acțiuni într-o companie. Spre deosebire de cum era fără noi, când ți se dădea o hârtie și ți se spunea: „Ai primit 200 de acțiuni în companie”. „Ce înseamnă asta?” „Las că o să vezi tu când o să-ți vină niște bani”, acum să ai un cont și să vezi: „Am primit 200 de acțiuni. Pot să le cumpăr, pot să le vând. Ele valorează atât.” Această transparență, care construiește în ecosistem tot ce înseamnă tragere de inovație și încercarea de a face mai mult decât ce scrie în foaia cu ceea ce ai de făcut mâine.

Andreea Roșca: Care e perspectiva ta despre ideea aceasta de a gândi mare de la început, de „a-ți arunca pălăria departe”? Vorbesc din perspectiva voastră ca antreprenori care ați construit SeedBlink. Dacă asta e valoros sau nu, și cu ce vine.

Radu Georgescu: Spunea cineva – stau foarte prost cu memoria și nu-mi aduc aminte niciodată cine – că pericolul nu este să gândești mare și să nu-ți iasă, ci să gândești mic și să-ți iasă.

Andreea Roșca: Poți să gândești la următorul pas.

Radu Georgescu: Spunea Leonardo da Vinci că viața e simplă. Faci chestii. Multe nu îți ies, unele îți ies. Unele îți ies big time. Lumea le copiază pe cele care-ți ies big time. Atunci mergi mai departe și faci alte chestii. Șmecheria este în a face mereu alte chestii.

Andreea Roșca: Asta e o filozofie foarte experimentală a lui Leonardo da Vinci. Cum se potrivește asta cu ideea de focus – un principiu tot de-ale tale, despre care am mai vorbit?

Radu Georgescu: Se potrivește pentru că în fiecare moment este focus. Focus nu înseamnă – în opinia mea, poate greșesc – să faci o viață întreagă același lucru. Focus înseamnă că în momentul acesta să fac un singur lucru. Trec peste faptul că sunt oameni care pot face mai multe lucruri deodată și foarte bine. Dar focus este atunci când faci ceva, să-l faci foarte bine. Problema nu este să schimbi planurile, problema e să nu ai niciun plan. Am astăzi un plan, mâine un plan, poimâine alt plan, dar în fiecare moment, eu am un plan. În fiecare moment: focus. În fiecare moment, alergăm până ne sar capacele, dar nu suntem tâmpiți. Săpăm, alergăm, punem efort foarte mare, dar în momentul în care înțelegem că nu are cum să funcționeze sau că ceva nu este bine, mutăm focusul în altă parte.

Andreea Roșca: Apropo de strategia voastră și de momentul acesta de care vorbim, în care e mai degrabă o expectativă din partea investitorilor, care stau și se uită să vadă ce o să fie, dacă scad dobânzile, sunt curioasă cum vă așezați voi prioritățile – care este în momentul acesta focusul vostru și cum ați decis asupra lui?

Radu Georgescu: Am făcut doi pași semnificativi până acum, din planul mare. Unu – suntem o companie paneuropeană, ceea ce e important. Doi – am lansat Nimity. Pasul acestui an este format din două etape – o dată ca Nimity să fie – el, în sine – paneuropean și să fie un produs de succes; este lansat, arată ca și cum ar fi de succes, dar încă nu are substanța semnificativă. Pasul doi este construcția sistemelor din jurul lui Nimity, de tip artificial intelligence, APIs ș.a.m.d. – sistemul de tehnologie din jurul lui Nimity –, care să-l transforme într-un ecosistem adevărat.

Andreea Roșca: De ce ați ales acest lucru? De ce Nimity? Acesta este produsul cu ajutorul căruia toate companiile pot să-și gestioneze tabelul de capitalizare, acționarii de la fiecare moment plus partea de acțiuni care e la angajați.

Radu Georgescu: Plus tot ce înseamnă verificarea a „ce se întâmplă dacă…”.

Andreea Roșca: Deci este management-ul acționarilor într-un fel simplificat. De ce ați ales asta ca a doua prioritate pe drumul vostru? SeedBlink e o platformă europeană cu investitori din 50 de țări.

Radu Georgescu: Investitori sunt din toată lumea, cei semnificativi sunt din Europa. 27.

Andreea Roșca: Cred că aveți și 15 țări din care vin companiile finanțate prin SeedBlink. Din punctul acesta de vedere e o companie paneuropeană. De ce acest produs este a doua prioritate și nu altceva?

Radu Georgescu: Nu prima, nu a doua – este prioritatea de acum. Prioritatea de ieri a fost creșterea paneuropeană a platformei de equity crowdinvestment. Prioritatea de mâine probabil că va fi pasul următor. Astăzi este importantă creșterea acestei platforme O companie mare se construiește din cărămizi. Foarte puține companii au crescut cu ochelari de cald, mergând într-o singură direcție. Vrei să spui că Facebook face același lucru de când s-a născut? Facebook a avut încercări, a avut cărămizi pe care le-a pus cap la cap, întâi cu facultățile – „The book of faces” pentru facultăți –, după aceea a avut jocuri. Au încercat o grămadă de chestii. Cred că o companie are nevoie de o o combinație foarte bună – și noi avem asta, într-un mod foarte interesant – de a construi din ce în ce mai mult pe ceea ce avem și de a testa foarte multe alternative, de a inova, astfel încât să poți să te duci un pic la stânga, un pic la dreapta, să vezi ce-i acolo, ce-i dincolo.

Andreea Roșca: E conceptul pe care îl întâlnim foarte des, de explorare-exploatare: exploatezi ceea ce funcționează. În același timp, explorez tot timpul teritorii noi. Înțeleg că Nimity este unul dintre lucrurile pe care le-ați încercat și care funcționează. Că ați încercat mai multe lucruri.

Radu Georgescu: De încercat, încercăm în permanență. Nimity a fost întotdeauna parte din direcția strategică de dezvoltare. Sunt inovații tactice, inovații strategice, mai multe niveluri pe care inovăm și pe care încercăm. Apropo de această inovare, încercare, aș vrea să spun – și nu am niciun obiectiv în a încerca să conving lumea să se angajeze la SeedBlink – în momentul acesta, dacă ar fi să lucrez pentru o companie în Europa, SeedBlink ar fi aceea.

Cred că asta spune destul de mult despre tot ce înseamnă valori în SeedBlink – valori de tras, de încredere, de simplitate, simplitatea aceea pozitivă, valori de a face lucruri chiar dacă te costă – it’s better to ask forgiveness, than to ask permission –, de activitate, de a face lucruri. O astfel de cultură, de atmosferă care este de jos până sus, din toate părțile companiei, pe care o resimt în clipa în care intru în clădire, este ceva absolut extraordinar. Este mai bună decât numerele de la sfârșitul anului. Suntem una dintre puținele companii pe care le cunosc care și-au făcut numerele din buget la sfârșitul anului. E o foarte mare chestie. Și totuși, mai bine decât faptul că ne-am făcut numerele la sfârșitul anului este această cultură a companiei, acest „facem chestii”.

Andreea Roșca: Deci numerele nu le vezi ca pe o consecință culturii?

Andreea Roșca: Ba da. Numerele sunt doar o consecință a culturii.

Andreea Roșca: Mă gândesc la a face un pic mai palpabil tot ce ai spus mai devreme pentru oricine care ne vede sau ne ascultă. Ideea de încredere, simplitate, încercare, permisiunea de a încerca. Și ideea că oamenii fac lucruri în loc să vorbească despre ele. Cum se traduc în practici de zi cu zi, cum arată în viața reală, ce anume ați construit de fapt? Câteva exemple. Evident că n-o să putem să vorbim despre toată cultura organizației.

Radu Georgescu: Te trezești că unul dintre colegi a făcut un produs nou. O fi bun, o fi rău? Ok, poate n-a fost cel mai fericit, dar l-a făcut.

Andreea Roșca: L-a făcut fără să fie cumva în mandatul lui să facă chestia asta, fără să aibă resurse.

Radu Georgescu: Resurse avem cu toții într-un fel sau altul. Și eu programez noaptea.

Andreea Roșca: Programezi încă? Noaptea? De plăcere sau…

Radu Georgescu: Da, doar de plăcere. Nu faptul că programează în timpul liber este ceva spectaculos, ci că fiecare dintre noi facem lucruri dincolo de mandatul pe care îl avem. Faptul că că te trezești cu ceva că s-a întâmplat în companie, fără aprobare, fără de mii de lucruri.

Andreea Roșca: Dar asta nu e o întâmplare, e o chestie de design. Încerc să-mi dau seama care sunt elementele de design. Dacă aș vrea să fac și eu la mine în companie, să am principiile sau valorile acestea.

Radu Georgescu: S-o luăm pe asta. Dacă pe primul om care a făcut o greșeală îl lauzi că a făcut-o și nu îl cerți că a fost greșită, mă gândesc că a doua oară va mai încerca.

Andreea Roșca: Și partea de încredere, cum e? Care e designul care a dus la încredere?

Radu Georgescu: Este din filmul: să te ții de cuvânt întotdeauna, să nu minți. Cum suntem noi doi. E atât de simplu.

Andreea Roșca: Este. Dar știi și tu, și știu și eu că nu e o practică chiar majoritară, din păcate.

Radu Georgescu: Nu știu și n-aș comenta. Nu știu cum sunt majoritarii, dar mi se pare că încrederea este ceva ce nu se scrie pe ziduri, nu se promovează, nu se învață. Este, pur și simplu. Ne comportăm ca niște oameni, fără să mințim.

Andreea Roșca: Facem ce am spus că facem sau ne cerem scuze și facem alt angajament. Serios?

Radu Georgescu: Serios. E atât de simplu.

Andreea Roșca: Da, știu. Spune-mi care sunt principiile apropo de simplitate? Asta mi se pare super interesantă.

Radu Georgescu: Cu simplitatea este cel mai greu dintre toate.

Andreea Roșca: Exact. Într-o lume în care cu cât ai mai mult succes, cu atât ai mai multe oportunități, să păstrezi totuși lucrurile într-o logică simplă mi se pare foarte greu.

Radu Georgescu: Da. Este de departe cel mai greu dintre toate. Suntem asaltați de informație, suntem abuzați și asaltați de features, din toate părțile. A găsi lucrurile simple și, mai ales, a construi lucrurile simplu este foarte greu. Este o școală de produs întreagă în direcția asta. Am colegi care asta știu să facă și asta fac, legat de produs. Aș spune că partea vizibilă a simplității este în produs. Partea care nu se vede este în organizație, în cultură ș.a.m.d.

Andreea Roșca: Mi-ai spus odată că unul din punctele tale forte este că înțelegi foarte bine la ce ești bun și că nu te mai bagi în chestii la care nu ești bun. Eu apreciez foarte tare la tine asta și la alți oameni care procedează la fel.

Radu Georgescu: De ce te-ai băga unde nu ești bun?

Andreea Roșca: Păi ai vrut să faci un fond de investiții de 100 de milioane.

Radu Georgescu: Și am realizat că sunt cam prost acolo.

Andreea Roșca: Asta s-a întâmplat acum 4 ani, nu e ca și cum ai fi făcut asta în tinerețe.

Radu Georgescu: Ego-ul este mare.

Andreea Roșca: Asta era întrebarea. Ce ne duce în locuri în care nu suntem buni și care sunt întrebările pe care să ni le punem? Sau cum faci tu?

Radu Georgescu: Din experiența mea, care este o experiență extrem de limitată, cred că ego-ul este un lucru care te împinge să faci lucruri la care nu ești bun. Cred că dorința de bani este ceea ce te face să faci lucruri la care nu ești bun. Este o tâmpenie, pentru că bani mulți faci dacă îi faci acolo unde ești bun. Dar dorința de bani prost percepută și prost înțeleasă te poate face să mergi în direcția asta. E nevoie de o abilitate semnificativă de introspecție și de a înțelege cine vrei să fii – ce vrei să scrie pe piatra ta de mormânt – cum vrei să fii perceput de alții, de tine însusți, ce vrei să faci astăzi, mâine, poimâine. Sau, cum zicea Steve Jobs: „Dacă ar fi ultima zi din viața ta, ai face lucrul acesta?” Spre exemplu, eu sunt aici, fac chestia asta pentru că vreau, îmi face plăcere.

Dacă astăzi ar fi ultima zi din viața mea, eu aș fi aici și am vorbi aici. Nu aș face altceva. Fac chestia asta în mod asumat și în mod programatic. Gestionarea asta, internă a mea este un efort pe care îl fac, un proiect separat. Dar un efort care îmi dă înapoi extrem de mult, mult mai mult decât consumă.

Andreea Roșca: Deci efortul de a te întreba tot timpul: asta e ce vreau să fac? Dacă ar fi să fie ultima zi, aici aș fi, cu acest om, având această conversație, făcând acest lucru?

Radu Georgescu: Da. Cine vreau să fiu? Ce vreau să fiu? Vreau să fiu un om bogat? Vreau să fiu un om care a salvat oceanele de la plastic? Vreau să fiu un om pe care l-au urmărit și care a schimbat viața a 3 miliarde de alți oameni? Vreau să fiu un om adulat? Vreau să fiu un om fericit? Am dat câteva exemple.

Andreea Roșca: Da, este infinită lista de întrebări apropo de cine și cum vrem să fim.

Radu Georgescu: Este absolut infinită. Dar presupunând că reușești să-ți dai răspunsul la o întrebare din aceasta, răspunsul nu este pentru totdeauna și, clar, primul răspuns pe care ți-l dai nu este cel corect. După aceea urmează partea a doua – ce fac pentru asta? Cumpăr o echipă de fotbal sau investesc într-o companie de tehnologie? Sau mă apuc și merg cu barca pe oceane să adun plastic?

Andreea Roșca: Cum contribuie lucrurile pe care le vreau la ce-mi propun, la ce spun eu că vreau, la felul în care spun eu că vreau să-mi trăiesc viața și să fiu?

Radu Georgescu: Am cunoscut persoane cu disonanță cognitivă, care spuneau: „Vreau să salvez planeta de căldură”. „Da? Și mâine ce faci?” Păi mă duc la serviciu să…” Și poimâine ce faci?” Mă duc la discotecă și poimâine mă duc la club, și răspoimâine mă duc în Tenerife.” Ok, înțeleg că trebuie să te duci la serviciu, dar cum contribui la ce spui tu că important?

Andreea Roșca: Spui că alegi să faci lucrurile la care ești bun, pentru că acolo poți să faci cea mai mare performanță.

Radu Georgescu: Pentru că acolo îmi face plăcere să fiu.

Andreea Roșca: Și performanța e o consecință a plăcerii?

Radu Georgescu: Este un prerechizit al plăcerii.

Andreea Roșca: Taică-meu mi-a zis o dată: „Nu are cum să-ți placă ceva ce nu știi”. De exemplu, o să-ți placă geometria când ai să înțelegi geometria.

Radu Georgescu: Da.

Andreea Roșca: Așadar, e ideea de a face lucruri la care ești bun, focus, dar și ideea – cred că tu spuneai la un moment dat – că principala calitate astăzi pentru un antreprenor este capacitatea de a evolua. Cum se întâmplă în viața ta? „Sunt bun” înseamnă că știu anumite lucruri, dar pot să și evoluez în diverse locuri. Dar trebuie să fiu și focusat. Cum alegi ce să înveți? Tu continui să înveți? Crezi că e necesar? Că tu ești deja foarte bun.

Radu Georgescu: Cred că învățatul este un element absolut esențial pentru fiecare dintre noi. Cred că în momentul în care nu mai înveți, încep să mori. Învăț în fiecare zi, din orice interacțiune. Acesta este un nivel de a învăța. Cred ca există nivelul de a învăța la școală, formal – din cărți, din școală, din cursuri –, există nivelul de a învăța de la un maestru, de la un mentor, și există nivelul de a învăța singur.

Cred că toate cele trei niveluri sunt extrem de importante și pentru asta încurajez toți copiii să se ducă la școală, în contra ideii că școala nu e importantă. Școala îți dă o bază fără lipsuri, reușește să te poziționeze foarte bine. Deasupra școlii, cu foarte mari lipsuri, dar cu foarte mari creșteri – sperăm în zonele tale de interes – vine un soi de curbă, cu mentorul, care te învață foarte mult – lăsându-ți găuri foarte mari, astupate de școală –, după care este ceea ce înveți tu de unul singur, care are vârfuri încă și mai mari, pentru că acelea chiar sunt pe zonele de interes, și găuri încă și mai mari. E bine câtă vreme aceste curbe reușesc să-ți construiască, să-ți potențeze vârfuri foarte mari pe zonele tale de interes.

Aici devine important cine anume vreau să fiu, care sunt zonele mele de interes, care sunt zonele de hobby, de plăcere în a le face, să reușesc să înțeleg care sunt mai bune și să aduc toate aceste forțe de tip școală, cărți, mentori, învățare pe cont propriu, învățare de la ceilalți, sa le aduc într-o combinație foarte interesantă, mai degrabă focalizată, ca să fie foarte adânci, sau mai degrabă extinsă, ca să fie cât mai largi. Breadth vs. depth, asta este o întrebare pentru fiecare dintre noi.

Andreea Roșca: Vrei să știi mai mult sau să știi mai bine?

Radu Georgescu: Exact. Am răspuns foarte teoretic și de fapt nu am răspuns. Ce fac eu este că citesc foarte mult. Citesc, în medie, o carte pe săptămână, ceea ce pentru mine este mai degrabă mult. Citesc de toate – multă beletristică, multă filozofie.

Andreea Roșca: Ai un obiectiv anume? Adică ai vreo întrebare? Sau citești pentru că ți-a plăcut cartea, pentru că te-a atras, pentru că a avut un review bun sau pentru că e o carte foarte vândută?

Radu Georgescu: Beletristică citesc în loc de filme. Mi se pare că filmele pe care le citești sunt mai frumoase decât filmele la care te uiți.

Andreea Roșca: Ce e frumos spus!

Radu Georgescu: Partea de filozofie mi se pare că mă ajută să mă înțeleg mai bine și să-mi placă de mine mai mult. Să fiu în așa fel încât să-mi placă mai mult. Pentru business citesc mult pentru că trebuie să citești – dacă ai ratat două luni de citit, nu mai ești la zi.

Andreea Roșca: Lumea se mișcă prea repede, ca să citim doar o dată la două luni.

Radu Georgescu: Da.

Andreea Roșca: Cum vezi tu ideea de privilegiu și care sunt principiile tale legate de fete? Ce faci pentru copiii tăi ca părinte și ce nu faci? Pentru că spui tot timpul: „Eu sunt un om privilegiat, dar folosesc într-un anume fel privilegiul acesta al meu”.

Radu Georgescu: Nu aș răspunde despre mine, aș răspunde despre ce părere am în general.

Andreea Roșca: E incredibil. Îmi place foarte mult lucrul acesta și îmi place că eu nu mă las în continuare. ☺ Cât de puțin vrei să vorbești despre tine și experiența ta personală sau viața ta personală.

Radu Georgescu: Este viața mea personală. Și mai ales în clipa în care se duce dincolo de viața mea personală sau se duce în viața personală a altora, este încă și mai și…

Cred că ce putem face pentru copiii noștri este să reușim – și asta începe de mici de tot, cum se construiește cultura, cei 7 ani de acasă – să-i facem să înțeleagă că viața lor e viața lor și viața noastră a fost viața noastră, că obiectivele noastre au fost obiectivele noastre și obiectivele lor sunt obiectivele lor, că ei trebuie să alerge după ce vor ei, nu după umbra obiectivelor părinților. Nu cred că un copil trebuie să realizeze visele împlinite sau neîmplinite ale părinților. Cred că copilul trebuie să aibă visele proprii. Cred că dacă eu sunt medic, copilul să fie chitarist într-o formație este extraordinar dacă asta își dorește să facă. Copiii trebuie să înțeleagă că viața lor este viața lor, nu este continuarea vieții părinților și că au posibilitatea să și-o construiască singuri și să aibă propriul lor succes, nu urmarea succesului părinților. Cred că un copil al cărui succes este urmarea succesului părinților este un copil nefericit.

Andreea Roșca: Da, e o comparație acolo tot timpul.

Radu Georgescu: Un tânăr care și-a construit propriul succes este un tânăr fericit.

Andreea Roșca: În contextul acest, ce este înțelept să oferi și ce nu e înțelept să oferi?

Radu Georgescu: Cred că bani – primul lucru care îți vine și cel mai simplu – este neînțelept să oferi. Cred că educație este obligatoriu să oferi. Cred că experiențe este util.

Andreea Roșca: Diversitatea lumii și a oamenilor.

Radu Georgescu: O înțelegere asupra diversității. Cred că networking-ul este util.

Andreea Roșca: Adică relații.

Radu Georgescu: Relații are o conotație nu tocmai bună – în mintea mea, cel puțin. De la PCR – pile, cunoștințe și relații.

Andreea Roșca: Deci conexiuni.

Radu Georgescu: Conexiuni cu oameni cu care să poată vorbi. Sunt mulți tineri extrem de valoroși care pur și simplu nu reușesc să se pună în valoare în fața oamenilor potriviți. Dacă vreuna dintre fetele mele ar fi, de exemplu, un cântăreț la chitară într-o formație și aș avea posibilitatea să o duc să fie față în față cu cel mai bun chitarist din lume, cred că asta ar fi o chestie bună de făcut. Să-i dau 20 de milioane de dolari ca să își facă formația proprie cred că ar fi un lucru rău de făcut.

Andreea Roșca: O carte pe care ai recomanda-o pentru timpul acesta, poate una la care tu te întorci în perioada asta? Sau poate o temă de reflecție? Oricare dintre ele sau orice altceva. Important pentru tine sau pentru antreprenori.

Radu Georgescu: Aș citi puțin despre stoicism. Mi se pare că este o perspectivă interesantă asupra vieții. Nu este neapărat să fie perspectiva ta asupra vieții sau a fiecăruia dintre noi, poți să-ți alegi alta. Pentru mine funcționează. Mi se pare că spune multe în puțin, că este o exprimare mai amplă a lui „să faci bine”.

Andreea Roșca: Ceva anume din stoicism?

Radu Georgescu: Nu poți să iei o bucățică din stoicism și o bucățică din scepticism și să zici că ești jumătate dintr-unul și jumătate din celălalt.

Andreea Roșca: Deci stoicism.

Radu Georgescu: Pentru mine, da.

Andreea Roșca: Ok, mulțumesc foarte mult!

Radu Georgescu: Mulțumesc mult și eu! E o plăcere întotdeauna.