Dacă eu nu fac, nu face nimeni pentru mine. Și atunci, toate cifrele acestea acolo se concentrează: dacă noi nu facem, nu va face nimeni pentru noi. Este o schimbare foarte importantă care trebuie hrănită. E foarte benefică și e un lucru extrem de important care se întâmplă pentru România.”
Adina Vlad are o experiență de două decade în cercetare și este fondator al Unlock, o companie de cercetare de piață care, în ultimii cinci ani, a cartografiat schimbările de adâncime din mentalitatea și viața fiecăruia dintre noi.
Proiectul ”Hunters” este un fel de hartă – a aspirațiilor, nevoilor și dorințelor care marchează ceea ce Adina numește o ”maturizare” treptată: până la criza financiară credeam, asemenea unor copii, că totul e permis. Următorii zece ani au fost etapa noastră de ”a-ha”: poate nu să avem lucruri e așa important, ci să acumulăm experiențe. Ne-am apucat de sport, de călătorit, de sărit cu parașuta și de experimentat.
Dar anul 2020 este, spune Adina, momentul în care am realizat că tot ce e exterior ne poate fi luat. Am apăsat butonul de ”reset” și am decis să ne concentrăm, pragmatic, pe viața noastră și lucrurile pe care le putem controla. Suntem, acum, într-un moment în care știm ce e important pentru noi. Căutăm, fiecare, o viață bine trăită dar, paradoxal, avem sentimentul că numai noi ne-am schimbat. Nu ne mai reflectăm în ceilalți, nu vedem schimbarea din celălalt. Ne-am reconectat cu noi, dar pare că nu ne mai putem reconecta cu lumea.
Motivul este că tot acest curent de adâncime pozitiv, constructiv, pragmatic și orientat spre acțiune nu e canalizat și agregat nicicum. Discursul public al media și al liderilor acestei țări e în continuare primitiv, negativ, deconectat de la realitatea fiecăruia dintre noi.
Războiul de la granița noastră a adăugat încă un strat de conștientizare: se poate întâmpla orice. În mintea și sufletul nostru ne-am spus ”carpe diem”. Omul puternic e cel pregătit oricând pentru instabilitate. Ne-am pierdut interesul pentru piața publică și schimbări radicale și ne concentrăm către vecinătatea imediată și schimbarea pe care o putem face acolo.
Dacă ni se pare că lumea e un loc în care nu ne mai regăsim e pentru că nu observăm cu atenție – ne-am schimbat cu toții, dar suntem încă separați de zgomotul deprimant al unui discurs public rămas în urmă și încremenit în altă lume. Trebuie să ascultăm, să întrebăm, să devenim curioși, spune Adina. Descoperind schimbarea din celălalt, vom descoperi că nu suntem singuri.
Am vorbit cu ea despre câteva mari trenduri și ce înseamnă ele pentru business și societate, despre relația noastră ”rece” cu munca, despre cum ne-am dezvoltat gândirea critică și intoleranța la minciună și neautenticitate și despre momentul în care încrederea noastră în noi înșine e la cote maxime, în timp ce încrederea în instituții nu a fost niciodată mai jos. Puteți explora trendurile folosind acest link.
Idei principale
- Trendurile sunt credințe, dorințe, intenții ale oamenilor. Mulți le manifestă la nivel personal, crezând că sunt singurii care gândesc astfel, și apoi constată cu surpriză că și alții gândesc la fel. Nu există un conector al acestor intenții ale oamenilor, care să le transforme în fenomene de masă. Trebuie „udate”, „hrănite” și aduse în prim plan ca să crească.
- Grija pentru sine – alegerea pentru o viață bine trăită, reconectarea cu realitatea imediată, toleranța amplificată, imunitatea, energia pozitivă, în căutarea autenticității, analiza aprofundată, independența emoțională sunt trenduri importante care au marcat ultimii ani din viața românilor.
- Până în 2008, românii trăiau un fel de copilărie post-comunism. Intrau într-un magazin de bomboane și cumpărau toate bomboanele posibile de acolo. Criza ne-a învățat că nu acumulările de obiecte, de case, de mașini și de terenuri sunt esențiale în viață, ci ce facem cu viața noastră. Trebuie să investim în ce suntem în interior, viața noastră trebuie să devină semnificativă dincolo de lucrurile care sunt în exteriorul nostru, care azi sunt, mâine nu mai sunt.
- Am înlocuit sentimentul de viață bine trăită prin lucrurile pe care le posedăm, cu sentimentul de viață bine trăită prin lucrurile pe care le facem. Asta a dus la foarte multe schimbări de carieră, reconversii profesionale, experiențe în afara zonei de confort. Oamenii au început să facă tot felul de lucruri cu corpul lor sau cu viața lor, să experimenteze călătorii extraordinare sau să încerce experiențe deosebite.
- 2020, pandemia în special, a adus oamenilor timpul înapoi, timp care a produs extrem de multe surprize. A fost o perioadă de reconectare a noastră cu noi înșine, cu ce e important, cu viața noastră, cu prioritățile, de descoperire a ceea ce vrem, a familiei, a prietenilor. Revelațiile din această perioadă au dus la rezoluții și decizii personale cu impact semnificativ asupra vieții fiecăruia dintre noi.
- Suntem centrul universului pentru noi înșine, fiecare pentru el, dar nu neapărat într-un sens egoist. Să facem lucruri în concordanță cu lista noastră de priorități e ceva sănătos. Trebuie să facem lucrurile care sunt prioritare pentru noi ca să putem funcționa corect și să fim fericiți și liniștiți. Astfel putem să emanăm energie pozitivă și să facem bine în jur.
- 2021 a fost momentul în care ne-am reîntors în lume și am constatat că nu ne mai potrivim. Am ieșit din pandemie cu o listă de priorități complet revizuită, ceea ce ne-a pus într-o foarte bună relație cu noi înșine, dar tensionată cu lumea exterioară, unde noile reguli sociale nu au fost definitivate. Noi trăim toate schimbările în privat, dar în spațiul public ele nu sunt agregate de nicio voce, nu sunt văzute, recunoscute.
- 2022 este un an carpe diem. Conflictul de la graniță probabil va amplifica dorința oamenilor de a trăi momentul. Este un an în care conștientizăm că lucrurile se pot schimba oricând, că dacă nu îți duci visul până la capăt și nu ții de visul tău, vei regreta.
- Din punctul de vedere al încrederii în sine, ne aflăm în cel mai bun moment pentru România și pentru români. Toate aceste crize i-au învățat pe oameni cât de rezistenți putem să fim și câte putem să îndurăm. Din punctul de vedere al încrederii în instituții și în tot ceea ce înseamnă exterior, și infrastructură, și România, per ansamblu, suntem în cel mai jos moment în care am fost vreodată.
- În ultimii ani, oamenii și-au pus foarte multă încredere în companii, înlocuind, cumva, spațiul lăsat gol de instituții. Acest lucru se datorează și parteneriatului care există între oameni și brand-uri – brand-urile trebuie să comunice pe înțelesul și sufletul oamenilor, altfel nu mai sunt cumpărate.
- Cheia în business este să simți încotro vor oamenii să se ducă și să populezi drumul lor spre intenția respectivă cu soluții. Să le oferi produse, servicii, tehnologie, inclusiv structurarea business-ului respectiv în direcția în care dorește omul să se ducă, să-l ghidezi, să fii cu un pas înainte. Să-i însoțești pe oameni acolo unde simt nevoia să meargă.
- Cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru tine ca persoană este să încerci să-l înțelegi pe celălalt mult mai bine. Înțelegându-l pe celălalt și punându-te în pantofii lui, creezi încredere, poți să îți faci viața mult mai ușoară, și lui, și ție, și tuturor celor din jur cu care te conectezi.
Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare. Dedeman susține ideile noi, inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partener strategic al The Vast&The Curious. Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne fac mai buni, ca oameni și ca organizații.
Acest podcast este de asemenea prezentat de eMAG, o companie care crede în educație și în puterea oamenilor de a folosi tehnologia pentru a crea un viitor mai bun.
Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify
O dată la două săptămâni, punem la un loc câteva texte, idei, cărți atent selectate despre antreprenoriat, leadership, business și natura umană. Abonați-vă la newsletter pentru a le primi, aici.
Transcrierea conversației
Andreea Roșca: Bună, Adina! Și mulțumesc pentru găzduire și pentru conversație! Mă bucur tare mult să o facem!
Adina Vlad: Și eu mă bucur să ne întâlnim!
Andreea Roșca: Aș vrea să încep cu o imagine mai de ansamblu. Și anume, de la ceea ce ați găsit voi atunci când ați studiat felul în care noi, oamenii, ne-am schimbat în ultimii doi ani de zile, și felul în care ne-am schimbat în acest an.
Adina Vlad: Schimbările acestea nu vin așa brusc. Ele mocnesc. Sunt ca niște fenomene care apar. Și din ce în ce mai multe luminițe se aprind până devine un nor de luminițe care formează ulterior un tren. Și noi am măsurat – și măsurăm de vreo 5 ani, de când facem studiu de trenduri – niște lucruri pe care le vedem mocnind și anunțând diverse schimbări. Ce am identificat ca fiind schimbare? Am văzut la un moment dat, după criza economică, la vreo câțiva ani – doi-trei să zicem, prin 2017-2018 –, am văzut un shift destul de mare.
Andreea Roșca: Criza economică din 2008-2009. Deci la 10 ani după.
Adina Vlad: Da, dar după ce s-a terminat criza…
Andreea Roșca: Ah, ok. Când am reintrat în creștere economică.
Adina Vlad: Exact. După vreo doi-trei ani de ne-criză, să zicem, de absență a crizei sau de absență a problemelor financiare, am văzut un fel de schimbare de mentalitate. Până în 2008, oamenii trăiau un fel de copilărie post-comunism, în care intrau într-un magazin de bomboane și cumpărau toate bomboanele posibile de acolo, și-și făceau credit cu buletinul dacă nu le ajungeau bani. Și trăiau un fel de vis: „să ne colorăm viața, că prea a fost gri până acum, și totul e permis acum, suntem pe creștere, sunt foarte mulți bani în piață” – bani care nu erau neapărat ai lor, dar cumva le era permis. Erau ca niște copii cărora li se dădeau bomboane la nesfârșit. Și a venit criza, și au învățat lecții majore din asta. Iar după criza economică, a fost ceva ca după o primă dragoste în adolescență, când îți dai seama că nu tot ce zboară se mănâncă și că trebuie să fim atenți sau să înțelegem că nu acumulările de obiecte, de case, de mașini și de terenuri sunt esențiale în viață, ci mai degrabă e esențial ce faci tu cu viața ta.
Andreea Roșca: Care e momentul în care ați început să vedeți creșterea acestei filozofii?
Adina Vlad: Prin 2017 cred că am început să le vedem prima dată, mai degrabă ca niște justificări ale lucrurilor. Pentru că oamenii și-au schimbat întâi comportamentul – au înlocuit achiziționările de obiecte și statutul, sentimentul de viață bine trăită prin lucrurile pe care le posezi, cu sentimentul de viață bine trăită prin lucrurile pe care le faci. Și atunci, în perioada aceea, au fost foarte multe schimbări de carieră, reconversii profesionale, experiențe în afara zonei de confort. Au început să facă tot felul de lucruri cu corpul lor sau cu viața lor, să experimenteze călătorii extraordinare sau experiențe…
Andreea Roșca: Cred că atunci a început și tendința de creștere a sportului.
Adina Vlad: Da, a sportului spre sport extrem – „ai sărit vreodată cu parașuta? Păi sari, să vezi ce se întâmplă! Ai învățat nu știu câte limbi străine? Câte limbi străine știi? Păi, uite, ai posibilitatea de-a lungul vieții să faci tot felul de lucruri prin care tu să-ți umpli propriul pahar.” Adică viața ta să devină semnificativă dincolo de lucrurile care sunt în exteriorul tău, care azi sunt, mâine nu mai sunt. Ci mai degrabă să investești în ce ești tu în interior, pentru că bagajul tău interior este cel cu care pleci mai departe și treci prin orice furtună. Pe ăla nu ți-l ia nimeni fiindcă e în interiorul tău, în seiful tău propriu și personal.
Andreea Roșca: Când vorbim de trenduri, nu vorbim despre realitatea pe care o trăim, ci vorbim despre niște manifestări care nu sunt încă main stream. Ăsta e și motivul pentru care, când ne-am auzit prima oară, eu am zis că nu văd lucrurile astea și tu mi-ai zis: „păi, nu le vezi, pentru că ele sunt în subteran deocamdată.”
Adina Vlad: Da, ele trebuie „udate”, „hrănite”. Ele sunt niște credințe ale oamenilor sau niște dorințe, niște intenții ale oamenilor
Andreea Roșca: Și poate nevoi.
Adina Vlad: Da. Și mulți dintre oameni le manifestă la nivel de viață personală, acolo, în zona lor. Adică se întâmplă în viața lor personală, în zona pe care ei o pot controla, dar nu se întâmplă la nivel general. Pentru că acele intenții ale lor – despre care și ei, dacă stau de vorbă cu alți oamenii, constată cu surpriză că: „uite, și celălalt gândește la fel, și celălalt gândește la fel” – nu sunt conectate. Adică nu există un fel de conector al acestor intenții ale oamenilor, care să le transforme în fenomene de masă. Ele rămân la nivel individual. Și de multe ori se întâmplă ca oamenii să se ducă instinctiv într-o anumită direcție și să nu înțelegi de ce se duc acolo, fiindcă ei nici nu comunică, nici nu s-a comunicat, nici nu se vorbește despre asta. Dar, de fapt, se duc în direcția respectivă pentru că există la nivelul vieților lor personale niște intenții pe care ei le au cu ei înșiși. Și trendurile astea trebuie „hrănite” ca să crească, trebuie „udate” și aduse în prim plan. O să dau un exemplu de fenomen întâmplător, care a dus la un fel de revelație în oameni: când au fost acele manifestări împotriva lui Dragnea în Piața Victoriei.
Andreea Roșca: Ordonanța 13.
Adina Vlad: Exact. N-a vorbit nimeni cu nimeni, nu s-a dat vreun anunț: „ieșiți în piață!”. Toată lumea s-a dus în piață pentru că a fost o dorință personală, o intenție personală să fie acolo, să își spună punctul de vedere. Și foarte mulți oameni aveau acest comentariu, în perioada aceea, chiar și în research-urile pe care noi le făceam: „nu mi-a venit să cred că atâția oameni cred ca mine, cred același lucru ca mine, nu mi-a venit să cred că, de fapt, nu sunt singur”. Noi avem această mare barieră de depășit, pentru că românul crede că numai el crede așa și că ceilalți români cred cu totul altfel și sunt exact pe dos decât este el. Românul când se oglindește în ceilalți, îi vede pe ceilalți în negativ, negativul imaginii lui. El nu se vede pe el acolo, îi vede pe ceilalți invers decât ar trebui să fie.
Andreea Roșca: Că suntem cumva singuri în dorința noastră de a trăi mai bine, de a face lucrurile altfel, de a schimba ceva. Și, de fapt, nu e adevărat.
Adina Vlad: Nu, exact. Și noi îi vedem. Îi vedem din research. Vedem mulți oameni disparați care cred același lucru și, în același timp, spun despre ceilalți că nu cred același lucru. Că ceilalți sunt diferiți, că ei, de fapt, trăiesc bine și toți ceilalți le fac viața mai dificilă. Dar, în același timp, paradoxul este că și cel despre care „X” spune că-i face viața dificilă crede același lucru despre „Y”. Nimeni nu crede. Trăim într-o cultură a neîncrederii și a prezumției de vinovăție. La americani e prezumția de nevinovăție – până nu se demonstrează că ești vinovat, ești nevinovat –, ceea ce-mi aduce încredere în corpul nostru colectiv. Și dacă eu am încredere în tine – când mă așez cu tine la masă, am încredere în tine și batem palma – și tu ai încredere în mine și batem palma, probabilitatea ca acel proiect să iasă e infinit mai mare decât dacă eu mă așez la masă și mă gândesc: „cu ce vrea ăsta să mă înțepe?”, iar celălalt se gândește la fel: „cu ce vrea ăsta să mă înțepe, cum ne protejăm?” Sigur nu ajungem să facem mare lucru împreună.
Andreea Roșca: Spune-mi puțin despre anul 2020, anul pandemiei, și apoi 2021. Cum am intrat în 2022? Pentru că voi ați găsit că sunt două etape mari în acești doi ani. Și apoi să vorbim puțin despre ce se întâmplă acum, în timp ce noi vorbim, cu mentalitatea și nevoile noastre.
Adina Vlad: Cred că ar fi bine să vorbesc un pic despre momentul în care s-a produs acest 2020 pe mentalul colectiv al românilor. Spuneam că eram într-o perioadă de descoperire personală, de evoluție personală, de analiză a lucrurilor care ni se potrivesc/nu ni se potrivesc, de a descoperi cine suntem și de a ne crește propria valoare. Iar 2020 a venit într-o perioadă în care oamenii erau foarte alergați. Erau într-o perioadă în care principala sursă de care se plângeau în această cursă pentru descoperire și reinventare era timpul. Și atunci, 2020, pandemia, în special, a adus oamenilor, într-un mod forțat, timpul înapoi. Timp care a produs extrem de multe surprize. În sensul că oamenii au trebuit să răspundă la întrebarea: „te descoperi în afară, făcând experiențe, dar, în realitate, ce este în viața ta?” Adică, dacă îți iau totul, tu cu ce rămâi, care e esența vieții tale? Și atunci, 2020 a fost ca un fel de dar pentru foarte mulți dintre noi, și nu doar în România. A adus această perioadă a rezoluțiilor și a șocului produs de faptul că acum chiar nu mai am nimic altceva de făcut decât să îmi spun adevărul mie însămi despre starea vieții mele. Și, în fața acestui adevăr, au apărut tot felul de decizii personale și de descoperiri de genul: „Ia, uite, în fața blocului meu se află un copac care face flori. Stau în acest bloc de 15 ani și este primul an în care văd că face flori.”
Andreea Roșca: Astea sunt lucruri pe care voi le-ați auzit cu subiect și predicat, făcând toată această cercetare constantă de trenduri.
Adina Vlad: Da. În prima lună de lockdown, am dat drumul la un jurnal în care-i rugam pe oameni să trimită ce descoperă în fiecare zi. Timp de 3 luni am făcut asta. Și ne trimiteau fotografii, și descoperiri, și ce mănâncă, și cum au stat cu copiii, și tot felul de revelații: „eu am un copil de 7 ani și de abia acum îl cunosc, de abia acum îmi dau seama ce fel de om este; mi-am dat seama că am acest talent să pictez și nu știam, am trăit nu știu câți ani și nu știam că pictez așa frumos”. Și tot felul de lucruri, de resurse din astea individuale, care au ieșit la suprafață și care au produs foarte multe schimbări.
Andreea Roșca: Chiar scrii asta în prezentarea acestor trenduri despre 2020 și 2021. Spui așa: „oamenii ies din această pandemie cu o listă de priorități complet revizuită, ceea ce-i pune într-o foarte bună relație cu ei înșiși, dar tensionată cu lumea exterioară, unde noile reguli sociale nu au fost definitivate”. Ăsta cred că este anul 2021 – ieșirea, cum ar fi.
Adina Vlad: Da. Sfârșit de 2021, început de 2022.
Andreea Roșca: În care ce s-a întâmplat cu noi de fapt? Ce a urmat? Deci a fost această perioadă de reconectare cu noi, cu ce e important, cu viața noastră, cu prioritățile, de descoperire a ceea ce vrem, a familiei, a prietenilor, a noastră cu noi înșine. Ăsta a fost 2020. Ce s-a întâmplat în 2021 cu mentalul nostru?
Adina Vlad: 2021 a început o reconectare. Pe măsură ce se oprea pandemia, la final de 2021, ne pregăteam pentru această reconectare. Ce s-a întâmplat însă a fost că, noi, modificându-ne, am fost ca niște piese ale unui puzzle pe care îl desfaci să-l asamblezi și torni un pahar de apă peste piese – se modifică forma și nu se mai potrivesc când încerci să pui puzzle-ul la loc. Și atunci trebuie să le decupezi ușor, potrivit, sau să faci un alt puzzle și să repotrivești piesele. Când oamenii se schimbă, în momentul în care sunt readuși înapoi, se face o nouă ordine.
Andreea Roșca: Deci cumva a fost momentul în care ne-am reîntors în lume și am constatat că nu ne mai potrivim.
Adina Vlad: Da. Centrul universului suntem noi în momentul ăsta. Fiecare pentru el, dar nu neapărat într-un sens egoist. Adică în sensul că eu trebuie să fac lucrurile care sunt prioritare pentru mine ca să pot să funcționez corect și să fiu fericit și liniștit, și să facă asta în jurul meu – dacă sunt fericit și liniștit, eman energie pozitivă și fac bine în jur. Ăsta este principiul. Și acum, faptul că nu mă mai potrivesc cu celălalt nu înseamnă neapărat că el nu s-a schimbat, ci că poate s-a schimbat și el. Și acceptăm că s-a schimbat, și acceptăm diferențele. Unul dintre trenduri este „toleranța amplificată” – a crescut nivelul de toleranță. Nu în sensul că iubesc pe toată lumea acum și accept toate punctele de vedere, dar că nu mă mai supăr atât de tare că celălalt nu gândește la fel ca mine. Există o agresivitate pe care noi o înțelegem ca intoleranță. Însă, de fapt, nu este intoleranță, ci este impunerea propriei agende. Pentru că eu am ieșit din pandemie cu gândul de a îmi ține lista mea de priorități intactă, și atunci, voi face anumite acțiuni care să fie în conformitate cu lista mea de priorități. O fac pentru că eu sunt mânat de ceea ce îmi doresc eu să fac ca să mă facă pe mine fericit.
Andreea Roșca: Deci acest sentiment de nepotrivire între noi și lume, pe care cred că mulți îl simțim, de unde vine? Dacă totuși există aceste trenduri care ne spun că toți gândim la fel, că pentru toți a devenit mai importantă, cum spuneți voi, alegerea pentru o viață bine trăită, de ce avem sentimentul că nu ne mai potrivim?
Adina Vlad: Pentru că există un mare vid de leadership. Dacă, de exemplu, liderii de opinie, autoritățile, cei care cumva pot conecta oamenii, ar fi mai empatici și s-ar gândi mai mult la a conecta toate aceste energii.
Andreea Roșca: Și poate la recunoaștere.
Adina Vlad: Da, recunoaștere și înțelegerea lucrurilor prin care trec oamenii, și a schimbărilor prin care trec oamenii care, by the way, sunt benefice. Adică e foarte bine ca tu să gândești: „asta este lista mea de priorități și să fac lucruri în concordanță cu lista mea de priorități e ceva sănătos”. Dacă toate aceste lucruri nu sunt însă conectate și puse pe o platformă comună în conexiune cu ce își doresc oamenii și nu există o vedere de ansamblu asupra aceastor schimbări…
Andreea Roșca: Poate o conversație mai largă care să legitimeze toate aceste schimbări.
Adina Vlad: Exact, da. Ele nu pot funcționa ca atare, pentru că nu sunt ghidate.
Andreea Roșca: Deci toate schimbările sunt într-un fel foarte pozitive, de reconectare cu noi, de mai multă atenție față de lume, de mai multă atenție la noi și la cei de lângă noi, și la nevoile lor. Și totuși, într-un fel, percepția noastră este că suntem mai intoleranți, poate mai cinici decât eram. Tu spui că asta se explică prin faptul că noi trăim toate lucrurile astea în privat, dar în spațiul public ele nu sunt agregate de nicio voce, nu sunt văzute, recunoscute?
Adina Vlad: Exact. N-aș fi putut să spun mai bine de atât. Exact asta vreau să spun, da. Nu sunt recunoscute, nu sunt acceptate. Avem aceste studii de cultural marketing pe care le facem frecvent, despre cum sunt românii din perspectiva marketing-ului sau a modului în care ar trebui să vorbești cu ei. Din perspectiva comunicării, să zicem, nu a marketing-ului, că pare foarte nișat: cum trebuie să vorbești aici? dacă vrei să face o reclamă în România, cam care ar fi tone of voice-ul potrivit? De fiecare dată când explicăm aceste lucruri, pe lângă prezentarea în sine, avem de dus o întreagă muncă de convingere cum că oamenii au ajuns în stadiul respectiv. Ni se spune: „du-te de aici, că nu cred că românii sunt așa”. Ba da, fiecare omuleț în parte are gândurile astea în minte, dar toți credem unii despre ceilalți că nu suntem așa, că numai eu singur sunt așa. Am făcut de curând un studiu pe mai multe teme – sănătate mentală, parenting, educație financiară – și am descoperit acolo că există două fețe ale aceluiași om: una de genul „eu fac totul pentru educația mea financiară, sunt mai cumpătat cu banii, mă gândesc de zece ori înainte să iau în lucru, mă uit la valoarea lucrului”; și exista și întrebarea: „ce crezi tu despre români în relație cu educația financiară și cu banii?” – „românii sunt niște snobi, dau banii pe distracții, cheltuiesc mai mult decât au”. Ce e foarte important apropo de această conectare și de această conversație publică este să îi aduci pe oameni pe aceeași pagină, să își dea seama că ei sunt pe aceeași pagină și nu știu unii de alții.
Andreea Roșca: Pentru că am ajuns în punctul acesta, simt nevoia să vorbim despre care crezi că sunt acele trenduri relevante despre care să spui câteva cuvinte apropo de nevoile noastre, despre ce considerăm important în viețile noastre și despre cum ne-am schimbat, poate, în anii din urmă. De exemplu, să vorbim despre unul care este nou, pe care voi l-ați numit „imunitate”. Ce este acest trend care se numește imunitate, care este nou și destul de sus ca preocupare?
Adina Vlad: Da, e unul dintre cele mai puternice trenduri în 2022. Și ai putea să te gândești, la o primă vedere, că e vorba despre sănătate. Dar nu e despre sănătate, e despre conștientizarea importanței rezistenței la schimbare, în general – resilience, în engleză. Pentru că toate aceste crize care s-au succedat cu foarte multă rapiditate și nu se mai termină au erodat foarte mult toate planurile de viitor ale oamenilor și siguranța lor în viitor. Și atunci, oamenii au trecut într-o nouă etapă și au zis: „ singura modalitate prin care putem să mergem mai departe, și să continuăm, și să stăm cu capul sus este să considerăm schimbarea ca fiind singura constantă”. Atunci singurul lucru pe care-l poți controla este propria imunitate: ce mănânci, cât de sănătos ești, cât sport faci, cât de bine stai cu banii, cum îți gestionezi banii, cât de multă grijă ai de corpul tău și de realitatea fizică în care trăiești – care înseamnă conștientizarea faptului că planeta este corpul tău și că tu ești parte din această natură, că tu ești natură, practic.
Andreea Roșca: Tu chiar vorbești serios? Adică oamenii au devenit mai conștienți de asta?
Adina Vlad: Au devenit. Este primul an în care se vorbește despre reciclare, economisirea resurselor, grijă pentru natură, într-un mod activ. Nu este un trend atât de puternic cum e „grija pentru sine”. Dar este un trend care crește în fiecare an și crește sistematic, încet-încet. Pandemia i-a făcut pe oameni să conștientizeze foarte mult faptul că dacă planeta cade, noi toți cădem.
Andreea Roșca: Vorbește tu despre următorul trend care crezi că este foarte relevant.
Adina Vlad: Le spun pe cele care au ieșit în analiza noastră ca fiind principale. Am vorbit despre „reconectarea cu realitatea imediată”, care înseamnă această conștientizare a faptului că înainte de prieteni și colegi este familia, înainte de ce e în exterior și călătorii, este casa în care trăiești.
Andreea Roșca: Mie dacă îmi spuneai de reconectare cu realitatea imediată, m-aș fi dus în primul rând cu gândul la a trăi momentul.
Adina Vlad: Da, este tot un fel de a trăi momentul pentru că să trăiești în afara vieții tale personale înseamnă să îți amâni viața personală, care înseamnă momentul tău. Să fii prezent în viața ta, să faci lucruri importante în viața ta, în primul și în primul rând – asta înseamnă reconectare cu realitatea imediată. Are legătură și cu tehnologia, adică cu a trăi mai puțin în lumea virtuală și a trăi mai mult în lumea reală. A-ți reevalua simțurile, de exemplu – tactil, miros, văz. Sunt oameni care stau pe internet și învață exerciții de meditație și fac meditații. Da, pe mine m-a surprins. Internetul a ajuns foarte departe, cumva, către oameni. Mi-aduc aminte – se întâmpla chiar înainte de pandemie – că am avut un focus grup cu niște doamne absolut normale. Din 6 persoane, vreo 5 îmi spuneau că dimineața ele își beau cafeaua și își fac meditația. Și pentru mine a fost absolut șocant, pentru că eu nu făceam asta și a trebuit să aflu de la ele ce anume făceau. Fiecare își găsise pe internet, diverse exerciții care le făceau să se simtă bine și să le pună în corpul propriu, să înceapă să se trezească la viață, să se simtă pe ele mai mult, să stea mai mult cu ele. Asta e reconectarea cu realitatea imediată: să fii cât mai prezent în viața ta. Și un alt trend care mi se pare foarte important, chiar foarte important pentru România, este „energie pozitivă”.
Andreea Roșca: Da, exact la el mă uitam acum. Ce înseamnă asta?
Adina Vlad: Ceva foarte amplificat de pandemie. Este o tendință a oamenilor de a evita toate veștile proaste, tot ce înseamnă: a mai căzut o bombă, a mai fost un accident, vin rușii peste noi, al cincilea val, al șaselea val. Pur și simplu, au decis să astupe gaura asta prin care ies veștile negative. E un trend care are o amplitudine foarte mare pentru că oamenii iau inclusiv decizii în viața personală pe baza acestui principiu. Adică: fac ordine în lista de prieteni – are negative vibe, îl scoatem, îl vedem mai rar; mi-aduce pozitive vibes sau energie pozitivă, ne întâlnim mai des. Este foarte prezent printre tineri, printre adolescenți, care vorbesc foarte mult în termeni de „e toxic/nu e toxic” – „vrei să ne întâlnim cu nu știu cine? Nu, că e cam toxic. Hai să ne întâlnim cu nu știu cine, că e pozitiv și ne face să ne simțim bine”.
Andreea Roșca: Asta ar trebui să ne schimbe într-un fel și consumul de media, nu?
Adina Vlad: Da.
Andreea Roșca: Îl schimbă deja?
Adina Vlad: Păi ai observat că, de exemplu, există foarte multe emisiuni de umor în ultima vreme la televizor, cu o audiență foarte mare? Pentru că oamenii vor să râdă. Și „energie pozitivă” e exact despre asta, pentru că energia pozitivă este un combustibil pentru a face lucruri și pentru a trece peste situații dificile. Energia negativă sau toxicitatea nu face altceva decât fie să te țină pe loc, fie să te înfunde și mai rău.
Andreea Roșca: Spune-mi dacă este altceva, vreun alt trend despre care vrei să vorbești? Uite, mie mi se pare interesant „în căutarea autenticității”, care este în zona de minte.
Adina Vlad: Da. Ăsta e un trend mai vechi, care a continuat, nu a dispărut.
Andreea Roșca: Care văd că e în creștere.
Adina Vlad: Da. Și care are impact foarte mare asupra modului în care vrem să comunicăm cu publicul nostru, indiferent dacă faci brânză sau transmiți un mesaj politic. Fiindcă vorbim despre un public mult mai sensibil, mult mai informat și care simte mult mai ușor dacă spui adevărul sau îl păcălești. O să îți dau un exemplu din business și marketing, ca să fie mai neutru, mai apolitic. Dacă, într-un research, vii și le arăți oamenilor: „uite, vrem să lansăm produsul ăsta, are aceste caracteristici, are nutrienții ăștia (dacă e ceva de mâncare), îți face asta asupra corpului”, oamenii iau în momentul ăla telefonul, te verifică, dau un google search să vadă ce înseamnă aia, ce înseamnă aia. Prima dată am zis: „nu mai intrați cu telefonul!” După care mi-a dat seama: da, de ce? Stai puțin, că ei asta fac în viața reală. Este autentic până la capăt. Și dacă simt ei, miros că vrei să-i duci cu zăhărelul și să faci manipulare într-o direcție, imediat te sancționează. Și „în căutarea autenticități” este despre: vrei, nu vrei, trebuie să spui adevărul.
Andreea Roșca: Cum se înscrie pentru tine sau cum ai decoda, cu ceea ce voi știți din trenduri, relația parcă oarecum schimbată între noi și muncă?
Adina Vlad: Încă înainte de pandemie se simțea un fel de oboseală pe zona asta de carieră și o dorință extraordinar de mare de reconversie profesională, în sensul îmbunătățirii calității vieții. Adică munca să fie o continuare a vieții tale și nu o pauză în viața ta. E o definiție a ta, ca persoană. Dacă nu mai ești fericit cu munca pe care o faci, schimbă și muncește în așa fel încât munca să te înobileze și să te facă fericit, să fie parte componentă din viața ta. Familia este despre altceva, e despre zona ta soft, dar tu ai această valoare personală pe care vrei s-o pui în slujba oamenilor și să produci ceva care e de folos oamenilor. E un fel de dăruire a ta, că dăruiești parte din viața ta celorlalți, și atunci trebuie să fie iubire și acolo. Și foarte mulți au descoperit asta.
Și relația cu munca după pandemie este, să zicem, rece în acest moment. Sau mai pragmatică. Să nu zicem rece, să zicem tranzacțională, pragmatică. Pentru că oamenii trăindu-și viața lor și descoperind câte resurse de energie pozitivă au acolo, nu știu încă cum să integreze munca înapoi în această poveste relativ armonioasă pe care au construit-o în timpul pandemiei și încearcă cumva să se raporteze la muncă ca la o chestie necesară, dar nu mai există aceeași implicare și aceeași dedicație. Adică, în momentul acesta, probabil că încă se scriu noile reguli ale relației cu munca.
Andreea Roșca: Ce încerc să îmi dau seama este: cât de multă lume simte toate lucrurile astea? Dacă vorbim despre o minoritate sau dacă vorbim despre mulți oameni, dar care le simt în privat? Adică dacă sunt lucruri de adâncime, care ne schimbă pe mulți dintre noi, sau dacă vorbim numai despre o mică parte din toți oamenii. Cercetarea voastră este făcută în mediul urban, pe oamenii din orașe.
Adina Vlad: Da, măsurăm trendurile în mediul urban pentru că sunt mediile dinamice, unde se întâmplă schimbările. Ce pot să spun este că oamenii sunt foarte diferiți și se exprimă diferit. De asemenea, au o capacitate diferențiată, de a-și exprima nevoile. Cea mai simplă formă de a îți da seama că toate lucrurile acestea există în oameni este să le extragi prin discuții destul de complexe și să pui punctul pe „I” – „uite, despre asta este vorba” – și apoi să te reîntorci la ei cu trendul formulat, ceea ce noi facem, și să verifici dacă îl simt sau nu îl simt. Și noi facem asta sistematic – luăm trendurile acestea și le verificăm, le scriem sub formă de concepte și vedem dacă oamenii rezonează cu ele și dacă toată lumea le înțelege. Ce vezi în proiectul din 2022 sunt lucruri cumva unanim acceptate de oameni.
Andreea Roșca: Spune-mi ce vedeți mai recent, ce se întâmplă în 2022? Încotro se duc nevoile noastre, aceste trenduri, aceste schimbări care au loc cu noi?
Adina Vlad: În 2022 vedem o continuare a tendinței acesteia de prudență și creștere a rezistenței personale, de a investi în propria rezistență, care se manifestă prin prudență.
Andreea Roșca: Imunitate, nu?
Adina Vlad: Da. Care se manifestă prin prudență, prin analiză. Mai există un trend care se numește „analiză aprofundată”. Adică, pur și simplu, fie faci niște analize aprofundate vizavi de ceea ce urmează să faci în viitor și iei o decizie de a face ceva, asumându-ți anumite riscuri, fie petreci mai mult timp analizând și mai puțin luând decizii. Asta apropo de investiții sau de cum cheltuiesc oamenii banii.
Andreea Roșca: Am văzut o idee foarte interesantă: creșterea apetenței pentru gândire critică.
Adina Vlad: Da, da. Asta este analiza profundată la noi.
Andreea Roșca: Analiza profundată înseamnă că am devenit mult mai sceptici în a înghiți, dacă vrei, toate lucrurile pe care le vedem în jur? Și mai degrabă ne ducem și încercăm să verificăm, să cercetăm?
Adina Vlad: Suntem jurnaliștii propriei noastre vieți.
Andreea Roșca: E foarte interesant, pentru că, din nou, discuția în spațiul public este despre credulitatea audienței.
Adina Vlad: Un om are un telefon în mână și un Google, și caută absolut orice. Dacă nu caută el, persoana respectivă – să zicem că avem persoană mai puțin tehnică sau mai în vârstă –, caută familia lui pentru el. În momentul ăsta, este un comportament de bază să verifici tot ceea ce ți se spune, pentru că ai această posibilitate. E un exercițiu zilnic.
Andreea Roșca: Citind ceea ce ați descoperit voi, ceea ce ați cercetat, ce ați surprins în aceste trenduri, mi se pare că spațiul public are o percepție complet de naturată despre fiecare. Există în spațiu public o concepție de naturată despre cine suntem și unde suntem.
Adina Vlad: Da, există. E nevoie de mai multă conversație și mai multă deschidere către a înțelege ce se întâmplă cu adevărat cu oamenii, și a nu te lua după lucrurile de suprafață. Pentru că, evident, oamenii la suprafață arată într-un fel… Ți s-a întâmplat vreodată ca atunci când cineva nu are încredere în tine, tu să te comporți exact așa cum așteaptă celălalt de la tine? – dacă nu ai încredere, îți voi demonstra că nici nu merită să ai încredere. Dar nu mergi dincolo de substanță, de suprafață, dincolo de gard, ca să vezi și să înțelegi ce este în profunzime.
Andreea Roșca: Nu mai depun efort.
Adina Vlad: Nu. Și apropo de schimbările acestea din 2022, de această gândire critică și, aș spune, o gândire independentă, care e foarte importantă, mai există un trend care e foarte interesant, apărut de vreo 2 ani, se numește „independență emoțională”. Aceasta se manifestă în special la tineri, dar se reflectă și în viața celor mai adulți, în sensul că oamenii au descoperit că nu trebuie tot timpul să ai nevoie de cineva de care să depinzi sau cu care să împărtășești lucrurile care îți plac, ci poți să faci lucrurile independent. Să te concentrezi pe lucrurile care îți plac ție în mod special și să le faci independent, fără să forțezi pe cei din jurul tău să le facă. Și asta este o tendință, în special la tineri, care, de exemplu, își organizează cuplurile altfel decât erau înainte, cu „ne ținem tot timpul de mână și suntem peste tot împreună”. Și mai degrabă, „dacă mie îmi place să mă duc la un concert de rock și ție nu-ți place, eu mă duc cu ai mei la un concert de rock și tu te duci la un meci de fotbal. Ne întâlnim acasă și povestim despre ce e vorba”. Asta este așa, foarte super-flu explicat, dar se manifestă în oamenii, în general în grade diferite, în special în legătură cu brand-urile sau cu patosul ăsta pe care-l ai atunci când vrei să te duci la vot, de exemplu. Nu te mai implici atât de mult. Te gândești în primul rând la „what’s in it for me?” Ce am eu de câștigat de pe urma acestui lucru? Care sunt beneficiile pentru mine ca persoană? Cât de mult îmi impactează mie viața și care este câștigul meu personal făcând acest lucru? Și mă duc și mă implic în lucrurile din care eu capăt un beneficiu, am un câștig, cumva, acolo pun o bila albă în borcanul meu. Nu mă mai duc pur și simplu pentru că m-a rugat cineva sau nu mai cumpăr nu știu ce brand pentru că-l iubesc, ci pentru că a făcut ceva pentru mine.
Andreea Roșca: E un pragmatism acolo.
Adina Vlad: Da. Îi zicem independență emoțională.
Andreea Roșca: Ce s-a mai schimbat în noi odată cu acest conflict de la graniță, cu această schimbare a ordinii în lume?
Adina Vlad: Probabil că se va amplifica această dorință a oamenilor de a trăi momentul. 2022 este un an carpe diem. Este un an în care există conștientizarea faptului că lucrurile se pot schimba oricând, că dacă nu îți duci visul până la capăt și nu ții de visul tău – mic, mare, mă rog, poți să-ți faci și unul mai accesibil, nu trebuie neapărat să fie ceva inaccesibil – dar să faci lucrul respectiv, pentru a-l trăi și pentru a-l marca cum că l-ai făcut și că amintirea este securizată acolo. Să nu regreți mai târziu, când o să fie poate mai dificil, că nu l-ai făcut. Și oamenii au început să-și dezvolte această credință că dacă în momentul acela fac ce mi-am dorit, o să reușesc și data viitoare. Omul cu adevărat puternic este cel care este pregătit oricând, în orice moment, pentru instabilitate. S-o luăm altfel un pic: omul cu adevărat fericit este cel care acceptă faptul că viața poate fi oricând instabilă și rămâne calm, așteptând ca furtună să treacă sau să găsească o soluție – „e ok, e un moment mai dificil, ne adaptăm și luăm lucrurile cu calm”. Există încă un fenomen care e, din nou, unic cumva, e pentru prima dată când ne confruntăm cu asta în România. Până acum, oamenii plecau din România că erau nemulțumiți de România – că nu e bine în România, că n-o să fie bine niciodată. Și plecau oameni care cumva nu aveau posibilități în România, ca să facă mai mulți bani în străinătate. Acum există un fenomen de emigrare a oamenilor care au posibilitatea de a face bani în România, sau care chiar făceau bani în România, sau tineri care se duc la facultate și rămân acolo, nu neapărat pentru că nu le place de România sau de români, că nu le place țara lor. Ci pentru că, din nou, mutându-se în interior locus of control, cum zicem noi, sociologii, au ajuns la concluzia că potențialul lor poate fi maximizat în altă parte sau că menirea lor în viață este să caute acel loc în care potențialul lor să fie optimizat la nivelul la care ar putea să ajungă, în locul în care se potrivesc cel mai bine să fie în acel moment. Aceste plecări sunt mai mult o căutare de sine și o căutare a alinierii acestui potențial sau a acestei valori pe care ei simt că o au în interior, cu mediul în care trăiesc. Și atunci, ajung la concluzia că toate lucrurile care cumva sunt blocaje în România – inclusiv locația, inclusiv zona în care ne aflăm pe hartă – le blochează potențialul și pleacă să caute un loc mai bun sub soare și un teren mai fertil.
Andreea Roșca: Aș vrea să-mi spui câteva lucruri despre această ierarhie a încrederii pe care voi ați cercetat-o, felul în care ne raportăm la noi, la lume, la cei de lângă, la instituții. Pare că e ceva foarte interesant aici.
Adina Vlad: Noi simțim că, din punctul de vedere al încrederii în sine, ne aflăm în cel mai bun moment pentru România și pentru români.
Andreea Roșca: Și ăsta poate că e un rezultat al ultimilor 2 ani și al procesului prin care am trecut fiecare.
Adina Vlad: Aș zice al ultimilor 10-12 ani. Din toate aceste crize, românii au învățat niște lecții absolut extraordinare.
Andreea Roșca: Și suntem la cel mai înalt grad de încredere în noi înșine, fiecare dintre noi.
Adina Vlad: Da. Noi simțim asta, simțim că oamenii sunt mult mai stabili, din perspectiva încrederii în sine.
Andreea Roșca: Dar ați și măsurat-o, cred.
Adina Vlad: Da, am și măsurat-o. Era un procent de vreo 70% de încredere în propria persoană, la începutul anului. Evident, trebuie remăsurat. Pentru că toate aceste crize i-au învățat pe oameni cât de rezistenți putem să fim și câte putem să îndurăm. Și nu e doar despre România, toată omenirea a trecut prin acele crize și uite că noi am ieșit bine, deci înseamnă că suntem la fel de buni ca toți ceilalți. Din punctul de vedere al încrederii în instituții și în tot ceea ce înseamnă exterior, și infrastructură, și România, per ansamblu, și instituții, în general, suntem în cel mai jos moment în care am fost vreodată. Adică încrederea în instituții, în politică, în presă, în justiție, în educație, în biserică, inclusiv, este foarte jos, mai jos decât am văzut-o vreodată.
Andreea Roșca: Am văzut tot în cercetarea voastră despre încredere, niște date interesante și, mă rog, nu foarte vesele, legate de încrederea mică în viitorul pe termen scurt și pe termen lung al României. Și asta cred că este legată cu tendința de care vorbeai mai devreme, și anume cu tendința de plecare din țară.
Adina Vlad: Da, este legată. Dar, cum spuneam, acest tip de emigrare nu e legat neapărat de cum sunt românii și cum e România. Motivele pentru care avem în momentul ăsta, aceasta mini-revoltă, să zicem, de plecare din țară, este legată de neîncrederea în viitorul României pe termen scurt și mediu, din perspectiva autorităților și a instituțiilor care țin frâiele țării. Pentru că sunt percepute ca rămase foarte mult în urmă, complet deconectate de ce se întâmplă cu oamenii și de ce nevoi au oamenii, și lipsite de empatie, și înțelegere, și flexibilitate, și dinamism, în așa fel încât să țină pasul cu nevoile oamenilor și să-i ajute să se dezvolte. Pentru că tu ai nevoie ca și cum ai fi un copil cu foarte mare potențial la școală și profesorii nu ar fi la nivelul tău. Și atunci cauți să te muți la altă școală, unde profesorii sunt mai competenți și mai interesați să-ți dezvolte potențialul, să te ducă acolo unde îți dorești tu să fii. Exact asta este situația în momentul acesta. Spuneam despre leadership, că orice țară are nevoie de lideri care, unu la mână, să înțeleagă care sunt nevoile publicului, poporului lor, și apoi să fie cu un pas înainte și să îi ducă în direcția în care oamenii își doresc să se ducă. Pentru asta, în momentul acesta ai nevoie de oamenii potriviți, care să conducă instituțiile în direcția respectivă.
Andreea Roșca: Cred că e și o încredere inversă a instituțiilor și a liderilor în oameni? Pentru că dacă ne uităm, chiar și de la distanță și fără să investim foarte mult timp de analiză, ceea ce vedem este că aproape în tot discursul public este o neîncredere în capacitatea noastră de a ne lua propriile decizii, o neîncredere în capacitatea cetățeanului de a fi cinstit, un fel de discurs ca de la un părinte la un copil care nu-i nici foarte deștept, nici foarte cuminte și nici nu are foarte mult potențial.
Adina Vlad: E foarte trist.
Andreea Roșca: Da. Și cred că, dacă noi am evoluat, așa cum ați descoperit voi în perioada asta, dar discursul în spațiul public a rămas la același nivel, e un alt motiv de deconectare și de neîncredere.
Adina Vlad: Da. Inclusiv în spațiul public, pentru cei care cumva sunt mult mai sensibili la aspecte de această natură, despre care vorbesc eu, oamenii care ar putea să acționeze ar trebui să se gândească simplu: dacă discursul public al autorităților și al oamenilor care conduc această țară nu s-a modificat în toți anii aceștia, indiferent ce s-a întâmplat cu oamenii, e o problemă. Pentru că am trecut prin nu știu câte crize și discursul este același. E evident că a rămas în urmă. Nici nu trebuie să faci mare research ca îți dai seama de asta.
Andreea Roșca: Dacă am lua în calcul toate lucrurile astea, cam ce oportunități sunt de a rezolva aceste nevoi, de a servi aceste noi interese ale oamenilor? Cum te-ai gândi la ele ca oportunități?
Adina Vlad: Noi lucrăm cu aceste trenduri la nivel de companii deschise spre ideea aceasta de a avea viziune, de a hrăni o viziune, pentru că trendurile acestea, cum spuneam, sunt niște intenții ale oamenilor, niște direcții spre care ar dori să se ducă. Și atunci, cheia în business este să simți încotro vor oamenii să se ducă și să populezi drumul lor spre intenția respectivă cu soluții – însemnând produse, servicii, tehnologie, inclusiv structurarea business-ului respectiv – în direcția în care dorește omul să se ducă, să-l ghidezi, să fii, evident, cu un pas înainte. Tot ce înseamnă poziționare pe trenduri și analiza trendului înseamnă dezvoltare. Pentru că ea e o direcție, o luminiță spre care te duci. Și ducându-te spre zona respectivă, adaugi, adaugi, crești. Și noi am sfătui fiecare business în parte, dincolo de partea asta de a-și face curățenie în bucătăria existentă și a vedea ce-i trebuie și ce nu îi trebuie, dincolo de revizuirea priorităților, a listei de priorități, să se uite cu un pas sau doi pași înainte, să nu le fie teamă de viitor. Pentru că viitorul îl fac ei. Deci, cumva, singura șansă de a merge înainte este să faci analiza a ceea ce se întâmplă în momentul respectiv, să constați ce e bine, ce e mai puțin bine, să întreții ceea ce este bine, să atenuezi ceea ce nu e bine și, dacă e cazul, să ieși din zona de confort. Nu tot timpul, că obosești, normal, trebuie să mai ai și momente zen. Dar dacă la un moment dat identifici o oportunitate sau o nevoie de a ieși din zona de confort pentru a merge mai departe… Și nici măcar nu e vorba despre creștere, este vorba despre evoluție.
Andreea Roșca: Da, cred că e vorba despre a-i însoți pe oameni acolo unde simt nevoia să meargă.
Adina Vlad: Exact. Este vorba despre a-i face pe oameni fericiți, de a-i face să simtă că înaintează, că viața nu e o baltă, e un râu.
Andreea Roșca: Vreau să te întreb concret, cum o vezi? Adică cum ne-am putea-o imagina? Dacă ne gândim la trendul ăsta care se numește energie pozitivă, dacă te-ai gândi care e oportunitatea pentru o companie? Așa, în două-trei exemple, dacă poți să le dai, la ce te-ai gândi?
Adina Vlad: Energie pozitivă pentru o companie înseamnă foarte mult tone of voice, adică modul în care vorbești cu oamenii și modul în care pui problema. Oricum, în ultimii ani oamenii și-au pus foarte multă încredere în companii, cum că sunt liderii noștri și ne conduc.
Andreea Roșca: Da?
Adina Vlad: Da, sunt noii președinți.
Andreea Roșca: Au înlocuit cumva spațiul ăsta lăsat gol de instituții, nu?
Adina Vlad: Da, cumva brand-urile au rol de prim-miniștri, președinți, discursuri motivaționale, manifesto-uri despre cum să-ți schimbi viața. Ăsta este modul în care brand-urile pot continua să își întrețină acest rol de leadership. Oamenii îi cred pentru că cred în acest parteneriat între ei și brand-uri, că dacă nu comunici pe limba mea și pe sufletul meu, nu te mai cumpăr. Și atunci e un parteneriat onest și fair, câștigă ambii și de o parte și de cealaltă. Dar energia pozitivă nu vine numai din comunicare, ci și din lucrurile pe care le faci tu în produsele sau serviciile pe care le pui în piață, în așa fel încât să întreții starea de bine și de pozitivism a omului. Ca atunci când îți pui încălzire în pardoseală. Adică renunți la calorifer și îți pui încălzire în pardoseală. Și zici: „Doamne, ce vibe-uri pozitive sunt în casă acum, și ce frumoasă e viața!” E tot un mod de a contribui la această pozitivare a vieții. Că, de fapt, ce își doresc oamenii în momentul acesta este să ne concentrăm pe partea pozitivă a vieții și pe lucrurile pe care le putem face împreună. De exemplu, în 2022, că tot vorbeam despre ce se va întâmpla în 2023, acum, de curând, cu criza energetică, toată lumea vorbește despre această creștere a intenției de a cumpăra mașini electrice și de a pune panouri pe solare pe casă. Care este o nevoie pragmatică, nu? Că până una, alta, este despre faptul că a crescut prețul la combustibil, crește prețul la energie, și trebuie să optimizăm. Dar ce înseamnă energie pozitivă? Înseamnă că salvez planeta, bâzâie așa de frumos mașina, și panourile acelea de pe casă chiar dau bine, îți dau sentimentul cum că ești un om bun, un om care are grijă de natură. Îți dau sentimentul ăsta de lucru pozitiv, că faci ceva bun nu doar pentru tine și pentru casa ta, și pentru banii tăi, ci pentru natură și pentru climă, în general. Ai o atitudine sustenabilă. Adică toate lucrurile astea sunt chestii care adaugă… Orice se poate face pe energie pozitivă, de fapt.
Andreea Roșca: Înclinarea asta către a acționa și a face ceea ce ține de noi să facem e un trend? Adică diferența între a sta, a analiza, a vorbi despre, a comenta de pe margine și a fi, a face ceea ce putem să facem.
Adina Vlad: Da, e o schimbare foarte importantă. Pentru că ani de zile a fost o meteahnă a românilor, aceea de a emite extrem de multe idei – cele mai interesante idei de la masă erau ale românilor –, dar când era vorba de acțiune, să zică: „eu nu mă bag, nu risc să-mi ard eu pielea făcând chestia asta, să facă altcineva”. Și această liniște și concentrare pe task, mai degrabă, în care oamenii se concentrează mai mult pe: „e clar că nu mă ajută nimeni, și e clar că nu o să facă nimeni – oricum toată planeta e în picaj, sau a fost în picaj sau va mai fi în picaj, vom vedea –, și dacă eu nu fac, nu face nimeni pentru mine”. Și atunci, toate cifrele acestea – crește încrederea în sine, eu și cu familia mea și așa mai departe – acolo se concentrează: dacă noi nu facem, nu va face nimeni pentru noi. Este o schimbare foarte importantă care trebuie hrănită. E foarte benefică și e un lucru extrem de important care se întâmplă pentru România. Și dacă nu e hrănită, și nu e încurajată…
Andreea Roșca: Se duce în închidere în sine, probabil.
Adina Vlad: Se duce în închidere în sine sau, din nou, în emigrare: hai să mergem unde acolo unde se pot face lucruri. Adică e foarte important să știm ce avem bun și să încurajăm ceea ce avem bun. E ca un exercițiu de iubire, dacă vrei, nu? Că ce se întâmplă acolo e: „cred în tine, și te încurajez, și te susțin”. Nu am avut asta niciodată până acum în România, sperăm s-o avem de acum încolo dacă urcăm din ce în ce mai mult mesajul ăsta. Vestea bună este că odată ce ai ajuns la aceste concluzii, nu te mai întorci înapoi.
Andreea Roșca: În ce sens?
Adina Vlad: Odată ce oamenii au ajuns la aceste concluzii, nu vor mai vedea viața vreodată altfel și schimbarea tot va veni. Apropo de autorități, și de cei care ar trebui să se schimbe – sunt nevoiți să se schimbe mai devreme sau mai târziu. Dar să nu mai pierdem atâta vreme cât am pierdut până acum. Adică să se întâmple lucrurile totuși mai repede. Cumva, dacă vorbim despre ele, se și întâmplă mai repede. Îți dau un exemplu, tot așa, de schimbare la români. Noi îi spuneam în trecut „inerția de doi ani de la români” – acuma va trebui să ne revizuim și noi discursul, că nu mai e valabil. În sensul că în România era tot timpul chestia asta: să se schimbe, să se revizuiască, să se facă – atitudine pro, tot timpul –, să vină cineva să facă. Și… comportament zero. Când era vorba să punem mâna să facem, nimeni nu avea încredere că poate să facă și toată lumea se temea de eșec. Vine din educație, din comunism, mă rog, nu mai intrăm în detalii. Dar, trăgeam concluzia asta, că dacă doreai să schimbi un comportament la români, trebuia să comunici o chestie, ca picătura chinezească, timp de doi ani. Toți se gândeau în ăia doi ani: „ia să vedem, care e primul care se duce, care e primul fraier care și-o ia?” Și după doi ani, se aduna o masă suficient de mare de oameni care să facă lucrurile respective, și atunci venea tot restul după. Erau reactivi la schimbare, dar active followers.
Andreea Roșca: Când ai destul de mulți, toată lumea pășește în urma lor.
Adina Vlad: Da, pentru că e teama asta, exact. Și, una dintre ipoteze este că, de fapt, prin maturizarea asta a oamenilor se schimbă mai repede. Adică nu mai e nevoie de atât de mult efort să comunici – „Bea 2 litri de apă pe zi!” –, ci oamenii ajung să te creadă mai repede, mai ales dacă insiști pe un lucru cu care și ei deja rezonează. Adică sunt mai aproape de nivelul acela în care să accepte schimbarea. Dar e destul de complex subiectul și n-aș putea să pun mâna pe el cu siguranță. Trebuie reevaluat. Dar schimbându-se oamenii, și schimbându-se modul în care se raportează ei la viață, în general, cred că și această perioadă de adaptare la schimbare e mult mai scurtă de doi ani, decât era înainte.
Andreea Roșca: Mă bucur foarte mult că am avut discuția asta cu tine, pentru că într-un fel validează lucruri pe care le simțeam eu și mă face să mă simt mai puțin singură, poate, să am mai mult curaj să vorbesc despre ele, fiindcă, cine știe, poate mai sunt încă cinci nebuni care cred ca mine și asta e foarte îmbucurător.
Adina Vlad: Sunt mult mai mulți.
Andreea Roșca: Normal că sunt, am glumit.
Adina Vlad: Dacă sunt cinci nebuni așa frumoși, puteți să faceți împreună schimbarea, chiar și voi.
Andreea Roșca: Exact. În final, dacă vrei să spui ceva despre care, poate, n-am vorbit. Sau dacă ai un mesaj pentru oricine care va asculta acest episod de podcast.
Adina Vlad: Cred că am vorbit destul de mult, nu am de spus mare lucru pe final. Singurul lucru pe care eu mi-l doresc să-l înțeleagă lumea ca o concluzie din această conversație este că e foarte bine și sănătos să fii mult mai atent la celălalt. Pentru că în momentul în care îl înțelegi pe celălalt mult mai bine, tu evoluezi. Cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru tine ca persoană este să încerci să-l înțelegi pe celălalt mult mai bine. Și să te pui în pantofii lui, și în papucii lui în permanență, gândindu-te: „dacă eu aș fi acea persoană – vizavi de subiectul „x” sau „y” –, cum aș vedea problema asta?” Și o să vezi cât de mult se schimbă perspectiva ta asupra vieții, și cât de mult evoluezi. Și pe lângă faptul că în momentul acela, înțelegându-l pe celălalt și punându-te în pantofii lui, creezi încredere, poți să îți faci viața mult mai ușoară, și lui, și ție, și tuturor celor din jur cu care te conectezi. Să nu credem că le știm pe toate. Fiindcă, de fapt, cu cât trăiești, și cu cât știi mai multe, cu atât îți dai seama cât de puține lucruri știi. Apropo de ce spuneam eu: avem mai multe ipoteze decât concluzii. Dar asta ne face să continuăm să fim pasionați de ceea ce facem, și să ne placă oamenii, viața.
Andreea Roșca: Ce frumos e asta: să trăim ca și cum am avea mai multe ipoteze decât concluzii. Îmi place foarte mult, da. Mersi foarte mult, Adina!
Adina Vlad: Cu plăcere! Și eu vă mulțumesc!
Resurse
Află mai multe despre Adina Vlad:
Pe LinkedIn, pe Facebook, din acest video, realizat în calitate de invitat în cadrul conferinței „The power of 20”, organizată de Revista Biz.
Detalii despre Unlock Market Research pe: LinkedIn și Facebook.
Află care au fost/sunt tendințele în stilul de viață al românilor în 2018, 2019, 2020, 2021, 2022, așa cum au reieșit acestea din studiile realizate la nivel național de Hunters, diviza de trend-uri a agenției Unlock Market Research.
Noțiuni/concepte menționate în conversație:
