Gheorghe Hagi a fondat în 2009 Academia cu același nume. Este cel mai admirat fotbalist român, dar Academia pune în lumină și performanța lui ca antreprenor. A investit aici tot ce avea, a dat o treime dintre jucătorii loturilor naționale și a câștigat 24 de titluri. Hagi crede în jocul pe termen lung, dedicare, strategie și știință în meserie și în ideea că și victoriile, și înfrângerile durează doar o zi.
Am vorbit cu el în noiembrie 2019, într-o conversație live, la Teatrul Apollo111
Interviul cu Gheorghe Hagi pe scena The Vast&The Curious. Mulțumim partenerilor noștri, Dedeman, Apollo111 și Radio Guerrilla, fără de care acest proiect nu ar fi posibil. Toate interviurile cu antreprenori, inovatori și pionieri se află aici.
Aș vrea să îl invit alături de noi pe Gheorghe Hagi, fondatorul Academiei Gheorghe Hagi. Îți mulțumesc, bine ai venit.
Bine v-am găsit.
Aș vrea în primul rând să te felicit pentru că ați lansat cartea.
Da, o carte tehnică și nu de a povesti, e mai mult concret, un concept tehnic de cum să creezi campioni.
Așadar. Joci fotbal de la 10 ani și spui că ai avut șansa unor mentori și antrenori extraordinari.
Joc de când m-am născut. M-am dus zi de zi la fotbal de la 10 ani.
Spui că ai avut șansa – și de fapt datorezi totul – unor mentori și antrenori extraordinari, oameni precum Mircea Lucescu care te-a selectat în echipa națională imediat ce ai împlinit 18 ani, puțin după. Ai fost căpitan al echipei naționale la 20 de ani și spui despre el că a văzut ceva în tine ceva ce tu poți astăzi vedea în jucătorii tăi. Mircea Lucescu a fost un vizionar.
Da, adică mi-a accelerat procesul de formare. E important să investești în tineri și să îi accelerezi procesul de formare, să vezi cine e valoros și să susții. Orice tânăr are nevoie de susținere.
Ca performanță pe teren, ești unul dintre cei mai buni jucători de fotbal ai tuturor timpurilor, nu doar în România, dar și în lume. Românii îți spun „regele„, turcii îți spuneau „comandante„. Cei care au scris despre tine au remarcat creativitatea, viziunea, tehnica și capacitatea de a finaliza. Lucrul care mie mi se pare foarte interesant e cum lucrurile astea se regăsesc acum în constructorul de echipe Gheorghe Hagi și în constructorul de academie Gheorghe Hagi.
Mai bine zis, eu știam să atac și după aceea să mă apăr. Același lucru îl fac acum, adică am construit un concept tehnic în care trebuie să ai inițiativă, personalitate, adică să ataci și apoi să te aperi. Pentru că trebuie să faci ambele faze, dar important e să ataci dacă vrei să devii campion. Adică să ai creativitate.
Spui eu nu m-am născut ca să exist, eu m-am născut ca să câștig.
Ăsta e un motto de-al meu, ca să mă motivez în fiecare zi, să nu mă satur.
Între 2001 și 2014 când te-ai întors pentru a antrena echipa Viitorul Constanța, a fost o perioadă puțin mai complicată în cariera ta, de antrenor de data asta și vom vorbi despre ea. Ai fondat Academia Gheorghe Hagi în 2009 în timp ce antrenai înă Galatasaray dacă nu mă înșel, un proiect pe care îl aveai în minte de mult timp și pe care ani de zile ai încercat să îl faci în Constanța cu autoritățile din Constanța c are te-au refuzat. Te-ai decis în final să cumperi un câmp în Ovidiu și ai investit acolo aproape tot ce aveai financiar vorbind și emoțional vorbind, în Academie și clubul Viitorul.
Timp de 5 ani, până în 2014, părea că nu se întâmplă nimic remarcabil acolo la Ovidiu. Te-ai întors să antrenezi propria echipă care atunci se afla pe locul 14, aproape de retrogradare. Din 2016 în 2019, ați câștigat Liga, Cupa și Supercupa României, ceva ce lumea sportului a numit și numește în continuare un miracol. O treime din jucătorii lotului național vin de la voi, ați câștigat 24 de titluri și Academia Gheorghe Hagi e una din cele mai mari și mai de succes academii din această parte a lumii. Cineva a spus despre tine că ești precum vinul. Cu cât îmbătrânește, cu atât e mai bun.
Cred că oricine e așa. Când ești tânăr ai entuziasm, când trec anii deja devii mai echilibrat. Totul se învață, în fiecare zi înveți. Nimeni nu se naște cel mai bun, totul e pe drum. Dacă te dedici unei meserii și în fiecare zi… Cred că un punct foarte tare al meu e că întotdeauna vreau să progresez, vreau să fiu mai bun, vreau să fac mai bine decât am făcut ieri, nu să mă… Să fiu ambițios. Că dacă nu, când te saturi de ceva, te plafonezi și cred eu că totul stă în energia, în spiritul pe care îl ai și energia pe care o ai.
Ca să închei această prezentare… Dincolo de carieră, ești un antreprenor și un lider care a mizat totul pe o viziune, aceea de a pune România pe harta internațională, cu academia. Iar cartea pe care a lansat-o sâmbătă vorbește despre metoda din spatele acestei ambiții, cum ați construit voi povestea asta, spui că îți ia 5 ani ca să creezi ceva și 10 ani ca să câștigi.
Da, Dumnezeu ne-a dat 2 mâini, avem 5 degete și un cap. Adică capul trebuie să facă, 5 ani cu 5 ani fac 10. Nota 10 a fost cea mai bună la școală. Nu întâmplător, eu am purtat nota 10 așa că totul trebuie să ne ducă la valori.
Ca să faci un proiect foarte mare care să dureze alți 10, 20 de ani. Pentru că investești în tineri, un proiect valoros cum am denumit noi în strategia noastră, a fost acea de a încerca să devii cel mai bun pentru că nu te nași cel mai bun. Scrie în carte. Sau cel puțin așa cred eu, că nimeni nu s-a născut să fie cel mai bun. Devii cel mai bun numai în timp, dacă te dedici unei meserii și înveți în fiecare zi. Am pus 3 de T – timp, tineri, talentați. Doar în timp poți să creezi ceva, cu tineri și talent foarte mult. Oameni foarte talentați. Trebuie să știi să selectezi.
Aș vrea să începem dintr-un alt punct și anume din locul de unde vii, din locul unde te-ai născut pentru că de multe ori ducem cu noi valori, principii, lucruri pe care le-am învățat, pe care le-am moștenit de la părinți, așa cum și copiii tăi probabil că o să ducă multe lucruri din învățăturile de l tine. Și aș vrea să ne spui câteva lucruri despre locul din care vii și acele lecții care ți-au folosit, lucruri pe care le-ai învățat de la părinții tăi și care sunt și astăzi parte din cine ești.
Mama mi-a zis lucruri simple, dar sunt esențiale. Mama mi-a zis nu contează ce hram porți, contează ce scoți pe gură. Așa că e foarte important, nu contează ce haină avem pe noi sau câți bani avem, contează ce scoți pe gură. Deci eu când scot ceva pe gură, îmi asum. O gândesc de multe ori și o zic doar apoi, adică sunt responsabil. Tata mi-a zis „calitatea unui om mare e modestia”.
Mi-a spus să nu stau cu capul sus prea mult, că vine unul și mi-l taie. Eu înțeleg modestie în sensul de a te bate pe teren, de a vrea să fii cel mai bun, de a arăta tot ce poți, de a câștiga. Dar în afara terenului ești om normal. ,Trebuie să știi să te comporți, să știi să dai bună ziua, să știi să te dai și la o parte când mai trece unul mai în vârstă ca tine. Dacă tu ești la fel de agresiv și în afara terenului, atunci nu ai control.
Niciodată nu poți să pierzi controlul. Fundamental e capul. Totdeauna zic asta, totul pleacă de la creier. Tu trebuie să știi. Niciodata să nu pierzi, acolo e puterea ta mentală și acolo trebuie să nu te dereglezi. Când te lași dus de instincte și de lucruri ușoare, atunci te poți pierde foarte ușor. Dacă încerci să ai autocontrol și să fii autocritic cu tine, atunci ai echilibru, ești un tip echilibrat, ai balanță, nu te duci să fii în extreme. Niciodată nu ajungi în extreme, ai echilibru. Cum îmi place mie și în echipă, îmi place să atac, să mă apăr, dar la noi se cheamă tranziția negativ-pozitivă. Tic tacul ăsta, cât e de iute și de echilibrat ești în el.
Poți să explici un pic ce este tranziția, despre ce vorbești?
Tranziția negativ-pozitivă, adică când ai mingea, ataci. Pierzi mingea, imediat trebuie să reacționezi, să fii foarte iute, să te aperi foarte bine. Dacă e lentă, ești depășit de viteză pentru că totul, totul e viteză. Viteza de joc se cheamă la noi.
Și ideea e să reacționezi, să îți dai seama foarte repede și să reacționezi imediat.
Da, ca în viață. Cel bun e ăla, care anticipează. Care are o viziune, care anticipează lucrurile, care le vede înaintea celorlalți, care e în față, nu care e în spate, că ăla stă la coadă. Și până ajunge în față trece timpul, așa că e ideal să fii în față.
Vorbește-ne puțin despre… Cum să spun, baza asta pe care voi ați așezat academia, despre principiile pe care ați construit această gândire pentru academie.
Personalitate. Eu cred că persoana… Selecția pe care o faci pleacă de la individ. Să știi să selectezi, asta mi-au zis olandezii. Am fost la ei la 5 academii. Înainte să o deschid pe a mea, am fost la ei, pentru că eu cred că sunt cei mai buni în a forma jucători. A descoperi și a forma jucători.
Și le-am pus o întrebare: care e secretul vostru? Și toți mi-au zis că a ști să selectezi. Nu mi-au zis cum, nu mi-au zis cum se face, dar mi-au zis acest lucru și atunci am început să îmi pun la funcțiune puțin capul și atunci am zis „domne, cred că lucrul cel mai important când selectezi e să vezi persoana care are personalitate” Adică îmi asum și iau decizii.
Să fie inteligenți și după aceea să aibă personalitate. Adică inteligența pentru mine în teren înseamnă creativitate. Și personalitatea, îmi asum și iau decizii. Adică fiecare are un rol în teren și nu trebuie să te ferești niciodată, trebuie să ieși în față pentru că la noi trebuie să te ataci, nu trebuie să te aperi. Noi atacăm prima oară, după aceea ne apărăm, ca și mod de a implementa. Principiul nostru ofensiv e posesia, adică avem noi mingea și atunci noi construim faza de atac, noi facem lucrurile. Adversarul trebuie să se apere. Și după aceea, când pierdem mingea, normal că facem tranziția și trebuie să ne apărăm și aplicăm al doilea principiu: presiunea.
Adică ne ducem și la el în casă, acasă la el căutăm, ca să îl punem în criză de spațiu și timp. Să nu gândească. Deci noi vrem să avem spațiu și timp să gândim și lui să nu îi dăm acest timp. Acolo ne jucăm.
Nu e interesant cum povestea asta cu selecția oamenilor, personalitatea oamenilor pe care îi selectezi, ideea de atac și ideea de presiune, ideea că e mai bine ca tu să fii ăla care dictează ritmul jocului… Nu e interesant că se aplică și în business?
Cu siguranță, în toate e același lucru. Fotbalul e un business. Trebuie să știi să produci. Cred că și la noi, cine e campion se vinde bine. Nu cred că cel care e pe ultimul loc se vinde bine. E un produs. În 90 când a venit Revoluția, cred eu că imediat trebuie să ne dăm seama de globalizare. Ce înseamnă să creezi un produs, să știi să îl creezi, să îl formezi, să îl educi și după aceea să îl faci parte de competiție.
Mi-ai povestit că ai avut o discuție cu Gică Popescu în 90, în 89…
Cu Dumitrescu am avut de Revelion și l-am întrebat ce simte el despre Revoluție? El zis una, alta. Eu am zis că simt că sunt foarte mulți bani peste tot, dar trebuie să mă aplec. Dacă nu faci efort, nu te scoli primul dimineață, rămâi în spate. Așa am simțit eu în acel moment. Adică oportunități peste tot, dar dacă nu te miști, nu te duci, nu ești dedicat, nu muncești, rămâi în spate și asta face diferența. Munca.
Mă întorc la ideile care sunt baza pentru academie. Deci prima este să selectezi oameni cu personalitate.
Strategia noastră, are 5 puncte. Numărul 1 e strategie – prima oară noi am fabricat, cel puțin eu am fabricat totul pe un concept tehnic. Primul lucru e să ai o strategie, să te întrebi unde vrei să ajungi, care e obiectivul tău. Și obiectivul nostru e să devenim cei mai buni. Adică a trebuit să construiesc o infrastructură de nivel european.
Adică terenuri.
De cel mai bun nivel, de calitatea cea mai bună. Ca să încerci să devii cel mai bun, trebuie să fie totul complet. Prima oară, am construit o bază sportivă nou nouță, cu terenuri multe, cu nocturnă, cu tot ce avea nevoie. Am găsit 200 de copii, 7-12 ani, din Constanța, din județul Constanța. De la 13-18 ani, am selectat la nivel național copii care aveau talent și care voiau să vină la noi.
Deci ai zis strategie primul punct.
Apoi filosofia noastră e bazată pe personalitate și pe 2 principii tehnice, pe posesie cum am spus înainte, și pe presiune. Deci principii – acesta e vocabularul nostru când vorbim, când mergem la muncă. Al treilea sunt sistemele, trebuie să vezi ce sisteme joci După aceea, după sisteme, cu ce tip de jucători o faci.
Scuză-mă, ce e un sistem?
4-3-3, 4-3-4. Vedeți la televizor cum îi așează acolo, dar sistemul funcționează dacă ai jucători foarte buni. Al patrulea e selecția. Să știi să selectezi jucătorul talentat. La mine, când spun jucător talentat, înseamnă că acea persoană are calități. Prima oară mentale foarte bune și fizice.
Cum îți dai seama de calitatea mentală a cuiva?
Am spus înainte, inteligență și personalitate. Modul de evaluare al nostru, evaluăm tehnica lui, inteligența lui, personalitatea lui și viteza lui.
Și în cât timp vă dați seama dacă e potrivit sau nu?
În 5 minute. Îl văd și după aceea îl formez, dar trebuie să văd aceste 4 lucruri, trebuie să le văd foarte repede.
Dacă nu ar fi vorba de fotbal, dacă ai sfătui pe cineva despre cum să aleagă oamenii și i-ai spune că e importantă personalitatea, la ce l-ai sfătui să se uite? Cum poți să-ți dai seama de personalitatea cuiva repede?
Și inteligența și personalitatea se văd foarte ușor. Iese în față, are inițiativă, nu se ascunde, are creativitate. Când te uiți la un copil de 7 ani, te duci în curtea școlii și îl vezi pe cel care caută mingea, nu cel care se ascunde. V-am spus, cel care iese în față. Care își asumă și ia decizii. De mic. E instinct sau ce-o fi, dar tu trebuie să îți dai seama. Și după aceea te duci, îl cunoști mai bine și chiar îl cunoști la ce nivel valoric are aceste lucruri.
Care e a 5-a componentă?
A 5-a, după ce faci toate acestea, vine metodica. Metodica antrenamentului, adică cum îl formezi pe jucător. Trebuie să începi să antrenezi. Structura de antrenament, ciclul săptămânal și perioade de pregătire. Deci toate astea la noi sunt doar într-o gândire unitară, într-o idee clară, deci toți antrenorii, tot clubul lucrează în această direcție.
Spune-mi un lucru, pentru că știu că la începutul începutului când ai pus bazele academiei și când ai gândit toată povestea asta, era foarte complicat să știi să vezi unde veți ajunge. A fost un pariu mai degrabă.
Eu am văzut, am zis că în 2020 o să am 11 jucători în echipa națională și acum am dat 15 până acum. Suntem și înainte. Totul se planifică și se programează, trebuie să știi să ai o viziune. Dacă nu ai această viziune, nu ai cum să ajungi la ea. Și după aceea trebuie să ghidezi tehnic lucrul. Că totul, produsul se face tehnic. Și trebuie să știi să construiești acest lucru. Succesul se construiește, nu vine, nimic nu e întâmplător.
Nu crezi în noroc.
Ba da, când m-am născut. Atât. Doar de ziua noastră, când ne naștem, atunci primim cadouri. Restul nu trebuie să ne așteptăm la cadouri. Doar de ziua care ne-am născut.
Nu ai avut niciodată noroc? Tu spus că ai avut șansa unor oameni și antrenori…
Oportunități am avut. Oportunități.
Ok, care e diferența?
Păi oportunitate, muncești pentru ea, împingi pentru ea, te duci, ți-o cauți, o arăți.
Norocul e așa ceva ce…
Norocul e pentru când te-ai născut, pentru mine numai atât. Atunci accept. În rest e muncă, identitate, să vorbești de tine, să ai prieteni și atât. Și multă muncă.
Când ai făcut investiția în academie, mare parte din banii pe care i-ai făcut în cariera ta sunt acolo. Care a fost calculul financiar, dacă vrei, pe care l-ai făcut?
Știam, că. atunci când pleci la un lucru, totdeauna trebuie să te gândești la buget, fără bani nu poți să faci nimic. Ei te ajută, dar ei nu sunt fundamentali. Ei te ajută.
De exemplu, la academie, noi în toți acești 10 ani avem bugetul cel mai mare din România din acești 10 ani. Am avut 1 milion în fiecare an la copii și juniori, care era clar, fix. Acuma s-a mai mărit în ultimii 2-3 ani, dar cu un milion am plecat din prima zi. Bugetul cel mai mare, pentru că voiam să fim cei mai buni și atunci investiția noastră a fost în produs, în jucători, în copii. Și atunci am creat condițiile pe care le-am creat.
Încă suntem undeva la mijloc, dar noi investim foarte bine în academie. Avem din lotul de 25 de jucători din echipa națională 15 jucători din academie. Deci avem identitate, vin din casă și asta e șansa noastră.
Voiam să te întreb dacă e ceva ce ai planificat sau dacă așa s-a întâmplat. Iancu Guda pe care îl știi foarte bine a scris un text al cărui titlu e Ce pot învăța antreprenorii de la Hagi?
Și ce spune Iancu în textul ăla e așa – ”a analizat toate cluburile de fotbal din ultimul deceniu și a ajuns la concluzia că fotbal cu Viitorul e cel mai profitabil, o medie de profit de 20% pe ultimii 5 ani, cel mai puțin îndatorat, cu 23% îndatorare și cu cele mai multe investiții, 71% din active sunt investiți pe termen lung”. Voi ați planificat toată partea asta financiară din spate?
Voi adică eu am planificat. Că sunt și patron și manager, deocamdată.
Asta ar putea fi o problemă din când în când, să știi.
Deocamdată. Nu e o problemă, e foarte bine că altfel eram dat afară.
De ce să fii dat afară?
Păi anul trecut, 7 meciuri nu a marcat echipa niciun gol și nu, conducerea nu m-a schimbat. Și uite, acum arătăm bine și în play off am fost cei mai buni. Deci trebuie să crezi în ce faci, să nu ne schimbăm de la o zi la alta. Trebuie să ai perseverență, trebuie să crezi în oameni, trebuie să te duci după idee, să nu cedezi. Conceptul te conduce. Și dacă îl respecți, mai devreme sau mai târziu, rezultatul vine trebuie să știi să îți fixezi obiective mari și anuale și să te duci pe ele. Am devenit un club profitabil pentru că totdeauna ne-am uitat la acest aspect.
Când a devenit profitabil?
În ultimii, cum am scris acolo, în ultimii 4-5 ani.
Primii 5 ani… Ca la orice business, primii 3 investești, după aceea 3-4 te consolidezi, iar în următorii 5 ani începi să faci performanță, începi să dai randament, să îți vină venituri, să îți vină lucrurile înapoi. Adică investești, ai produs, ai creat, apoi poți să vinzi. Globalizare asta înseamnă: un produs pe care să știi să îl vinzi, să îi creezi o cotă de piață foarte bună. Așa cum e Luis Munteanu acuma… Născut în 2002, adică are 17 ani și a ieșit cam cel mai bun. Nu știu dacă are 500 de euro.
Trebuie să îi măresc salariul și el are o cotă de piață, probabl s-a dus la un milion, un milion și ceva, 2 milioane. Într-o lună.
Asta e o investiție bună.
Dacă știi să o faci. Dacă știi să o faci. Dacă nu, îți vine invers: ai cheltuieli multe și dacă nu le calculezi bine, știm ce înseamnă.
Eu zic că fotbalul, luat ca business, trebuie să fie ca la bursă, când joci la bursă. Trebuie să fii atent în orice secundă. Se pot schimba lucrurile, nu ai cum să te relaxezi niciodată. Minut, secundă, zi, săptămânal, joci cu alt adversar, contează scorul, contează victoria, totul e mediatic, se vorbește foarte mult, trebuie să fii atent la foarte multe aspecte. E un business destul de greu. Dar dacă știi să îl faci, ajungi să ai satisfacții mari. Dacă știi să investești în tineri, știi să faci o echipă.
Aș vrea să rămânem puțin în zona asta cu partea de creștere a academiei, dacă vrei. Și să vorbim puțin despre intenția voastră e a face emisiune de acțiuni, de a aduce parteneri.
Ea de prima oară a fost o societate pe acțiuni. La început, au fost banii mei. Pe viitor, pentru următoarea dezvoltare, pe următorii 10 ani, vrem mai mult. Am nevoie de parteneri ca să devin mai bun, să îmi ating următorul ideal.
Ideea fiind că dacă voi continuați cu modelul ăsta în care creșteți oameni și dați altor cluburi.
E ca în meșterul Manole. Am baza, fundația, fac casa, astăzi fac, mâne se dărâmă, iar o luăm de la capăt. În fiecare an schimbăm câte 7-10 jucători, sunt nevoiți să vindem să ne completăm bugetul din vânzarea de jucători. Trebuie să putem să plătim mai bine jucătorii, să aducem jucători, chiar să luăm jucători mai buni, că nu-i deținem noi pe toți. Să avem bani de achiziții, tot ce înseamnă un business. Să fim mai puternici, să poți să ieși pe piață, să te dezvolți, să devii mai valoros, mai competitiv, european pentru că în Europa nu am făcut decoamdată rezultate, nici nu am putut. Dorim, ne dorim acest lucru, să vedem dacă se va întâmpla. Dar eu cred că o să o facem.
Apropo de echipe și de oamenii, îmi aduc aminte că am vorbit la un moment dat cu fondatorul Dedeman, cu Dragoș Pavăl, și mi-a spus un lucru pe care mi l-ai spus și tu cumva și mi s-a părut interesant și voiam să te întreb. El a spus: să nu primești, să nu dai voie în jurul tău oamenilor pesimiști. Tu mi-ai spus un lucru care e aproape la fel, nu sta cu persoane care vin cu alibiuri, oameni care îți explică de ce nu au reușit.
Nu îmi place, nu îmi plac. Noi vorbim de ceva, să construim ceva, cum spuneam și înainte. Să ai personalitate, să construiești, să gândești pozitiv, să te duci în față și vine unul „dar nu se poate”. Când spui nu se poate, unde te mai duci? Cum ați auzit în România: plecăm cu șansa a 2-a, nu suntem puternici, tot timpul suntem cu șansa a 3-a. Așa am auzit la televizor, cum spun toți. Păi dup-aia mă duc în vestiar și mă prezint: astăzi mergem să câștigăm! Păi nu ai zis că plecăm cu șansa a doua? Îți creezi un alibi ca să eșuezi. Dacă câștigăm meciul, mamă, ceva fantastic. Nu. Trebuie să ai curaj, trebuie să ieși în față.
V-am zis, am convingere în ce fac, am credință în ce fac și am curaj. Dacă nu le ai pe acestea 3, nu ai cum să ajungi la victorie niciodată.
Prima oară trebuie să fiu convins de ce fac, nu mă obligă nimeni. După aceea trebuie să cred în ce fac, să am încredere în ce fac. Și dup-aia curajul e ultimul, pentru că trebuie să îți asumi și niște riscuri calculate. Totdeauna acela va câștiga care vede, anticipează și își asumă niște riscuri. Dar sunt calculate. Fără risc nu merge.
Ca și la fotbal la noi. În ultima treime, în ultimii 30 de metri în sus la ei, trebuie să riști, trebuie să driblezi, atacantul e imprevizibil, nu poate să fie unul pe care îl vezi ce face. Dar fundașul trebuie să fie curat, ordonat. Așa îi și aleg eu. Adică în jurul lui, tot ce face de la simplu la complicat. Mijlocașul trebuie să fie în ambele faze, și ofensiv și defensiv, să le facă foarte bine. Adică ofensiv când are mingea să paseze, să știe să paseze și când nu are mingea să recupereze, iar atacantul trebuie să știe să atace. Adică să fie imprevizibil, să mă uit la tine și să îi văd pe cei de acolo. Adică să am ochi la spate, să driblez, să risc, risc maxim, eu așa le zic. Acolo puteți să faceți ce vreți. Restul, construcția și circulația, primele 2 treimi trebuie să știi să… Trebuie să jucăm de la simplu la complicat.
Nu ți s-a întâmplat niciodată să intri, să fie un meci, să fie o confruntare, în care să știi că șansele nu sunt de partea voastră? Nu ți s-a întâmplat niciodată?
Ba da. Bineînțeles. Știam că alții sunt poate mai buni ca noi, dar niciodată nu pot să mă duc să spun.
Și ce le spui atunci?
Trebuie să găsesc altă variantă de comunicare cu ei, în care să îi arăt lucrurile negative ale adversarului și cum noi atacăm..
Întotdeauna când pregătesc un meci, întotdeauna arăt adversarul defensiv, cum se apără și cum trebuie să atacăm noi. Arăt defectele adversarului, nu îi arăt calitățile. Al doilea punct, venim și arătăm și calitățile lui. Nu încep cu ce calități are adversarul, cât de bun e, cât de mare e. Și mă duc după aceea și ce fac? Mă duc deja cu un minus, intru în fața lui mental…
E ceva atipic probabil, dar de aceea sunt eu, Hagi. Adică harnic, ambițios, generos și iute. Harnic pentru că orice, m-am gândit într-o seară, stăteam, am serile mele și cred că și voi le aveți când nu prea aveți somn. Și zic, oare ce înseamnă Hagi ca nume, literele și coroborate cu cariera mea, cu sportul. Și am zis h ce înseamnă. Păi harnic, un om care muncește și are o carieră, 18 ani-20 de ani s-a dedicat, sau de la 10 ani te dedici unei meserii și ajungi la performanțe foarte mari. Care e al doilea lucru? Calitatea numărul 1 care face diferența între oamenii valoroși e ambiția. Care e ambițios, care se scoală de dimineață, care e „ce am făcut ieri nu mai e valabil astăzi”. Astăzi iar vreau să fiu mai bun. Ambiția.
G-ul vine de la ce spune lumea: că sunt un lider. Și care e calitatea numărul 1 a acelui lider? Să împarți la alții, să dai la alții, că așa zice și Dumnezeu. Să fii generos. Când tu ești valoros, nu trebuie să arăți, adică generozitate nu egoism. Că sunt liderii care sunt generoși și sunt lideri egoiști. Sunt 2 lucruri, eu raportez totul al 2 – mic, mare, dreapta, stânga, față, spate. Și de acolo începi să construiești lucrurile.
Diferența o face cel care știe să împartă, care unește lumea. Trebuie să îi unești, nu să îi dezbini. Iar egoistul e doar pentru el și la un moment dat va fi eliminat.
Cum aplici în viața reală povestea asta cu generozitatea?
Să știi să îl ajuți și pe cel de lângă tine. Dacă suntem mai mulți, dacă e unul singur. Să știi să te dai la o parte, trebuie să știi când vezi un bătrân să dai bună ziua, trebuie să știi să îl ajuți pe cel de lângă tine, să îl întrebi dacă are nevoie de ajutor, nu să îl vinzi sau să vorbești despre el, să îl bârfești. Să îl ajuți. Și atunci devii ușor, ușor, lider.
Iute de la ce vine?
Iute că la inteligent că am avut probleme. Media câteodată mi-a mai zis câte una și am zis, domne, nu vreau să zic asta că nu vreau să concurez cu ei. Am zis iute că iute tot același lucru înseamnă. Tot același lucru înseamnă. Iute, adică să anticipezi.
Nu ai avut niciodată o strângere de inimă, o teamă, o îndoială că o să îți iasă planul ăsta cu academia și cu clubul?
Era și varianta asta. Sunt 2, nu? Ori succes, ori insucces.
Te-ai gândit, da?
Nu m-am gândit, pentru că am făcut-o din plăcere, am fost conștient. Nu că voi avea succes. Am făcut-o din plăcere, am simțit că trebuie să o fac. Dacă nu reușeam, ce se întâmpla? Eu zic că sunt bogat pentru că am o meserie și dacă mâine mă pun pe piață și zic Hagi e liber, cine mă angajează?
Deci bogăția unui om stă în a fi foarte bun profesional, atunci nu dai niciodată faliment. Acest lucru le-am zis copiilor mei. Prima oară trebuie să te formezi, să devii profesional. Când știi să faci un lucru bun, ești zidar și ești cel mai bun zidar, totdeauna te va angaja orice firmă mare și vei avea serviciu și nu o să mori de foame niciodată. Pentru că depinzi de tine, în viață depinzi de tine, iar tu trebuie să fii puternic. Ești puternic când ai o identitate de-a ta. Ai o muncă. Când ești mic, trebuie să îți descoperi această plăcere. Nu e un chin, e o plăcere. O simți și o faci pentru tine că îți place.
Cum au ales copiii?
I-am întrebat la 15 ani. Ce vrea să se facă fiecare. Kirei îi era frică de mine. Că nu o susțin. I-am zis du-te, mai dormi o noapte, vino să ai curaj și spune. Și mi-a zis, „dar o să mă susții?”. Până la moarte.
Și ce a spus că vrea să fie? Actriță, regizor sau producător de film?
Da. Regie, film, actriță. Ea acting voia și după aceea s-a dus în America și a făcut regie film. Noi o susținem, e drumul ei, e ceva nou pentru noi, și pentru mine și pentru Mari, pentru Marilena. Dar merge, se descurcă, trebuie să lupte. Să își capete identitatea, să fie respectată. Ea își câștigă toate victoriile. Cu Ianis a fost mai ușor: de mic, de când i-am tăiat moțul, el a luat mingea și dup-aia nu mai avea treabă cu nimic.
Ce îi spui acum, când trece printr-o perioadă mai complicată în cariera lui?
H: Că tot ce se întâmplă în momentul de față, lui sau Kirei sau oricărui tânăr, e ca să te facă să fii mai bun. Că e bine, că e rău. În viață nu există numai miere, există și sare, există și momente grele și acolo trebuie să te ridici, trebuie să arăți ce caracter ai, dacă ai putere, dacă ai forță, dacă știi să lupți. Nu poți să cedezi. Eu spun „copii de faraon”… Adică toată ziua să te țină numai așa în servicii și să stai cu toate. Nu. Trebuie să și lupți în viață, să ieși la luptă și să îți câștigi respectul.
Aș vrea să vorbim puțin despre momentele când lucrurile nu merg așa cum anticipai, când pierdeți de exemplu.
Durează o zi. Totul. Succesul și înfrângerea durează o zi. A doua zi trebuie să te reîncarci, trebuie să găsești partea pozitivă, sensul bun.
Cum te reîncarci, concret? Când pierdeți, ce faci?
Analizez ce am făcut greșit. Cu stafful, prima oară cu stafful și după aceea cu echipa. Tot ce face jucătorul se vede în plan colectiv.
Mi-ai povestit la un moment dat că ai un fel al tău de analiza ce se întâmplă în fiecare meci, în fiecare…
Scriu. Eu nu am computer. Îmi place să scriu, când scriu și fac și văd video, memorez foarte bine. Antrenorul valoros trebuie să poată „citi meciul” imediat. Nu contează cum începi, contează cum termini. Deci tu trebuie să simți schimbările, să vezi unde se joacă bine. Cine joacă, cine are randament, cine greșește.
Ai spus ceva de genul ”trufia te pierde, să nu-ți imaginezi că celebritatea este pentru ceea ce faci. Nu confunda celebritatea cu omul care ești”. Ce ai vrut să spui?
Una e să fii pe teren. Pe teren, eu am ambiția mea să fiu eu, să ies în față, eu să fiu primul. Adică lupt. În afara terenului, trebuie să fii modest, trebuie să știi să dai bună ziua, trebuie să te dai la o parte că mai trece cineva care poate e mai important ca tine. Cred că sunt 2 lucruri diferite care te echilibrează și cred că acest lucru m-a echilibrat pe mine.
În fiecare zi învățăm ceva. De-asta e și frumos că nu știm ce se întâmplă în ziua de mâine, dar trebuie să fii deschis să înveți. Omul saturat, plin, care nu mai simte, trebuie să se lase. Cred că acela e periculos. Ori se duce acasă, se lasă. Mie îmi plac oamenii motivați.
A fost o perioadă în cariera ta și aș vrea să te întreb dacă ai fi dispus să vorbești despre ea. Momentul 2001 cu echipa națională, apoi… nu vreau să întreb despre ea în sine, ci mai degraă despre ce te-a învățat perioada aia când au fost multe lucruri care nu au ieșit. Multe eșecuri.
Le știați cu toții și le știm cu toții, dar nu avem ce face. Câteodată alegi cu inima. Eu am ales cu inima, nu am judecat-o, am luat echipa națională. Când a fost primul eșec, am fost lăsat singur. Adică cum e în România: când e ceva de rău toți fug, nimeni nu iese în față. Ne ducem doar când câștigăm, toată lumea e veselă, toată lumea ne pupă. Și la lucrul ăsta trebuie să ai grijă și de lucrul ăsta am avut grijă, deci nu a fost pentru mine o surpriză. Eram pregătit și de acest lucru și știți că am scris acea scrisoare sau comunicat, era o scrisoare deschisă în care… am scris-o eu, nu au scris-o alții cum s-a bătut apropo. Cu „Lăsați-mă să trăiesc în România”. Adică atât de agresivi au fost după ce nu ne-am calificat, a fost dură.
Ce te-a învățat perioada aia?
Nu m-a învățat nimic, că știam. Știam. Am mers înainte, cum s-a întâmplat și la Steaua, același lucru. Am plecat pe drumul meu. Tot ce mi s-a întâmplat în viață, cum i-am zis și lui Ianis, s-a întâmplat ca să mă facă mai puternic. Și m-am dus la Constanța, la Ovidiu pe câmp și am ajuns unde am ajuns acuma în fața dumneavoastră. Cu academie, un centru de copii și juniori care a câștigat 24 de titluri în 10 ani, cele mai multe din România, din toate timpurile, dând cel mi tânăr jucător la echipa națională, pe care l-a promovat Pițurcă, pe Manea. Cu echipa de seniori care a câștigat în acești 8 ani de când e în prima ligă, a câștigat Cupa, Campionatul și Supercupa. Cea mai tânără campioană din Europa cu media de vârstă de 21 de ani și 4 luni.
Cu Viitorul care e într-o statistică făcută de englezi, jucătorii promovați campioana din primele 32 de țări din Europa care au cei mai mulți jucători formați în academie, în echipa de seniori. Lucruri frumoase pe care le-am făcut, adică campioni. Toți profesorii și mentorii m-au crescut, m-au făcut să fiu campion și la rândul meu am făcu ceva ca să scot și eu campioni. Sunt faptele, nu sunt vorbe.
Care e următoarea ta ambiție?
Să ne consolidăm foarte bine în prima ligă, în primele cluburi ca și organizare, ca și club în România și să încercăm să facem mult mai bine în Europa.
Ok, mai concret. Ce vrei în următorii 10 ani?
Mă obligi. Da, încercăm să intrăm în grupe în Europa pentru că până acum nu am fost competitivi. Dacă vor veni partenerii, dacă noi o să mărim bugetul, dacă o să putem să plătim mai mult, nu așa cum plătim acum 5000 de euro fix cel mai mare salariu, plus bonusuri. Celelalte echipe ale noastre care suntem cu ele și ne luptăm plătesc de la 15.000 la 20.000 la 25.000, 30.000 chiar și pe an, adică mult mai…
Și atunci încercăm să ajungem undeva la nivelul acesta să putem să concurăm cu ei pentru că altfel noi nu putem să luăm jucătorii foarte valoroși, nu avem cum să concurăm cu el că se duc la ei, nu la noi.
Fiecare suntem o părticică din România și noi muncim pentru România să aducem să le dăm jucători să selecteze loturile naționale și ele să facă performanță să ajungă să își pună și ele obiectiv să devină campioni. De aceea am spus-o și public: că pentru mine unicul proiect viabil și puternic și de motivație ca mișcare și dinamică este să creez o nouă generație mai valoroasă ca a noastră.
Mă întorc un pic la academie și la ceea ce construiți voi acolo pentru că mi se pare un lucru interesant apropo de contextul în care vin copii care vin în academie și de cât de important este nu numai antrenamentul, nu numai disciplina de a juca, disciplina de a se antrena în fiecare zi dar și mediul în care intră acolo.
Cei pe care îi selectăm de la 13 la 18 ani din țară, sunt 66 de copii care au casă, masă, școală. Deci succesul se construiește. Mentalitatea o capeți. Nu ai de la început, te naști cu anumite calități și mentalitatea se cultivă.
Acuma am o luptă cu un băiat care l-am adus la echipa mare și mă lupt cu el să aibă mai multă personalitate. Are o reținere în el și vreau să îl fac să ia decizii mult mai multe, pentru ca e jucător foarte bun.
Cum faci asta ?
Dându-i curaj, vorbind cu el, spunându-i să joace numai în față, să-și asume, să riște, să se implice foarte mult, să nu stea. Avem răbdare, nu creăm presiune. Chiar dacă joacă slab un meci, te duci la el după aia, vorbești mult cu el și îi spui numai de lucruri bune, nu de lucrurile care nu sunt bune. Ce trebuie să facă el, el trebuie alimentat cu lucrurile pozitive, nu negative.
Un lucru vreau să mai întreb: de ce ai scris cartea asta?
Pentru că toți suntem trecători, cercul la un moment dat se termină și lași ceva. E cel mai important lucru în viață. Tot ce faci nu-ți aparține, iar toți suntem trecători și atunci trebuie să lași ceva. Și atunci am zis că e normal să… Am făcut-o cu atâta pasiune și mi-a plăcut să fac lucrul ăsta. Să creez un concept tehnic care e unitar, e o variantă de a juca fotbal, e a mea cu gândirea mea, cum o văd eu. Care a avut succes. Fotbalul e complex. Poți să ai o mie și una de opțiuni, eu prezint doar o opțiune, dacă vrei și vrei să o urmezi bine, dacă nu asta e.
Dacă ar fi să spui un singur lucru pe care crezi că tu îl faci diferit de toți ceilalți…
Eu sunt iute. Iute la minte și la picioare. Așa că e greu. Cu mine e greu. Și sunt foarte exigent. Cred mult în antrenament, în muncă, cui nu îi place să se antreneze nu rămâne mult cu mine, nu mă cert cu el dar ne despărțim. Adică nu îmi place să mă cert, la muncă ori ai capacitatea să vii să pedalezi și să îți placă, să fii ca mine focusat 100%, ori dacă nu…
Le zic ”aveți încredere în mine”. Când nu mai ai încredere în mine, nu mai mă asculți, atunci ne despărțim. Că e normal dacă… și nevastă-mea dacă nu vrea să mai stea cu mine, e liberă. Nu am nici o…depinde de ea. Dar eu trebuie să fiu bun. Sunt bun când ea te valorizează și vrea să stea lângă tine. Nu trebuie să tragi de ceva, nu ții cu forța pe nimeni, așa au crescut copii noștri, copii mei. Totul trebuie să faci că simți, că îți place, nu să faci că ești obligat. Ce greu e să îl împingi pe unu să facă… Nu se poate.
Am să te rog frumos să ne spui un mesaj de final. Orice nu am întrebat, orice vrei ca toată lumea, cu care vrei să plece acasă.
Totul e posibil dacă o gândești și îți dorești și o vezi tu prima oară. Deci depinzi de tie. Nu depinzi de ceilalți, ăilalți pot doar să te sprijine. Nu poate să îți facă nimeni nimic, trebuie să fii tu, să ai grijă de tine și o să devii cel mai bun. Dar muncă, muncă și muncă. Acestea sunt lucrurile care pe mine mă ghidează. Am plecat de jos, de la nimic, și am ajuns unde am ajuns. Deci totul e posibil dacă tu crezi în primul rând în tine. Nu trebuie să creadă ceilalți. Tu trebuie să crezi în tine, iar după aceea să știi că ai nevoie și de ceilalți, că ei doar te sprijină, nu au cum să te deregleze. Forța ta interioară, puterea ta e la tine.
