Acest articol are un titlu oarecum similar cu un post pe blog-ul Harvard Business Review.El este nascut din viata reala, iar faptul ca aceleasi idei au aparut, in acelasi timp, in doua locuri pe planeta asta, nu m-a induplecat sa schimb titlul. Imi cer scuze.
Asa cum Kyle Wiens scrie in HBR, unii ar considera aceasta abordare destul de invechita. Dar eu vin din presa scrisa. De 20 de ani lucrez cu cuvinte. Stiu ce inseamna un semn de punctuatie pus in locul nepotrivit si stiu ce inseamna un cuvant folosit gresit. Am trecut prin discutii legale si procese pentru cuvinte simple precum „caracatita” .Verbul „a cumpara”, folosit pe prima pagina in Capital, a vandut un intreg tiraj. Si nu am exagerat cu nimic.
Am fost impresionata profund de cuvinte folosite asa cum trebuie atunci cand am citit prima oara textul scris de Axu pentru scrisoarea Romanian Business Leaders publicata in Ziarul Financiar.
Pentru mine, cuvintele sunt magice. Au puterea de a crea lumi si de a aduna sau dezbina oameni. Iar rigoarea folosirii lor are legatura cu un soi de rigoare in gandire, cu respectul pentru cel caruia te adresezi, cu definirea exacta a notiunilor. E o chestiune de respect pentru valori fundamentale in felul in care folosim limbajul atunci cand nu ne vede nimeni.
Cand dam prea repede „send” la un mesaj, cand scriem din fuga un mesaj ciuntit pe sms… Tehnologia face ca toate acestea sa fie scuzabile. Nu cred in acest lucru, desi gresesc adeseori.
Cred, in continuare, ca respectul fata de limba romana este esential atunci cand ne adresam unii altora, indiferent de forma in care o facem. Pentru ca denota un anumit fel de consideratie pentru principii, pentru propria persoana si cei din jur.
Oamenii care folosesc cu atentie limbajul au atentie la ceea ce creeaza in jur. Cei care nu pun pret pe cum scriu sau cum se exprima sunt mult mai preocupati de ei insisi, de propriile drame, de mize personale. Cand incepem sa intelegem si sa ne asumam impactul pe care il avem asupra lumii si asupra propriilor noastre vieti, devenim atenti. Suntem responsabili si devine important sa definim bine lucrurile.
Altfel, comunicarea nu e decat o serie de semne neglijent asternute pe o hartie. Si, cand obtinem gunoi in schimb, suntem uimiti si ofensati.
Sunt 100% de acord cu tine. 🙂 Poate de aceea evit blogurile cu greseli de gramatica, de compozitie, de gandire. Ma gandeam ca la mine ar putea fi un defect profesional – iritarea asta pe care mi-o provoaca o virgula aruncata aiurea, un dezacord suparator la ureche sau saracia vocabularului netrecut prin DEX. Ma bucur cand vad ca si altii iau atitudine. Pana la urma, cred ca ar trebui sa fim mai drastici cu online-ul, unde libertatea de exprimare e cvasi-totala – multi „ganditori”, putini cunoscatori – iar puterea exemplului „prost” – mult mai mare.