Se pare ca lasatul de fumat mi-a luat si cheful de scris. Dar revin, după prea multe luni, pentru a impartasi urmarea postului din mai.
Primul lucru pe care l-am aflat când m-am lăsat, a fost ca nu e cazul sa mai am curiozitati si sa mai aprind vreo tigara. După vreo doua luni, am uitat, desigur, complet. Am tras un fum, apoi, in vacanța, mi s-a părut interesant sa fuez o tigara la un pahar de vin. Apoi doua.
După care am decis ca mă enervează ideea asta ca niciodată nu ai ai voie sa fumezi. Mi se părea interesant sa stau seara pe terasa cu un pahar de vin si câteva fumuri. Mi-am cumpărat tigari de foi, doar asta nu însemna a fumez, nu?
In interval de o luna am ajuns la un pachet pe zi, din nou. Doar ca acum știam cum e fără. Si voiam fumatul, fara toate deranjurile: tuse, miros etc. Complicat.
Si m-am prins ca nu merge asa. Aia cu doua tigari pe zi nu e pentru mine. A doua oara cand am sunat la Diana sa ma las, m-a intrebat cum am ajuns sa fumez iar. I-am zis. Mi-a spus ca am incalcat chiar prima instructiune. Am ramas stupefiata: nu imi aminteam ca au existat instructiuni, desi le primisem pe mail si, am descoperit, le aveam lipite pe frigider 🙂
Așadar, exista o tona de motive pentru are ne incalcam promisiunile fata de noi. Dar, cel mai important, uitam instructiunile de baza. Uitam emotia, dorinta si motivatia care ne-au facut sa apucam pe un drum.