Viata mea profesionala a inceput foarte brusc si fara nicio legatura cu ceva anume. Aveam 19 ani, eram studenta si voiam independenta mea. M-am gandit ca ar fi foarte interesanta o viata de calatorii, asa ca, la inceput, mi-am spus ca as putea face cariera ca stewardesa. N-am putut, pentru ca eram studenta la zi. Apoi m-am gandit sa ma angajez intr-o benzinarie. Aveam impresia ca sunt multi bani de facut. N-am putut, nu aveam destule pile. Oricum, parintii mei erau disperati de perspectiva aceasta.
In final, am fost vanzatoare la un magazin. A fost o perioada fantastica, in care am invatat foarte mult. Sunt recunoscatoare pentru acea experienta de inceput.
In 1992, probabil pentru a-mi oferi perspectiva unei cariere mai interesante, mama mea m-a anuntat ca a vazut un afis la ASE (facultatea mea) legat de aparitia unei noi publicatii. Se numea Evenimentul Zilei. Am plecat de la magazin si am intrat in lumea presei anilor ’90. Etapa romantica. O scoala extraordinara.
In toamna aceluiasi an, pentru ca nu mai puteam face fata scolii si orelor prelungite la ziar, am plecat la Capital. Cred ca am fost al saselea angajat al revistei. Am fost, pe rand, jurnalist junior, redactor, redactor sef adjunct si, apoi, redactor sef, pana in 2005.
Am lucrat cu oameni de exceptie, probabil unii dintre cei mai buni jurnalisti. Ma intreb in continuare cum puteam face performanta fara computere, telefoane mobile, SMS si email. Unele institutii nu aveau nici macar fax… Am batut drumul o saptamana intreaga la fosta Fabrica de Lapte Miorita (in Bucuresti, Militari), la ora 7 dimineata, pentru a vorbi cu directorul. Era criza de lapte, iar directorul nu era niciodata acolo. Un an mai tarziu, in 1994, m-am trezit cu un subiect despre ridicarea vizelor pentru romani. N-a fost cea mai simpla documentare din viata mea, dar a fost unul dintre articolele de care sunt foarte mandra.
Cred ca secretul era simplu: credeam in ceea ce faceam si aveam sefi preocupati de performanta si de meserie. Am crescut in cea mai buna perioada posibila.
In 2005, am considerat ca misiunea mea la Capital s-a incheiat si mi-am dorit o alta provocare. Am preluat proiectul agentiei de stiri din Realitatea. Apoi managementul publicatiilor de business, cotidianul Business Standard si revista Money Express. Am trait perioada de crestere a Grupului Realitatea si, recent, perioada lui mai putin buna. Pana in luna iulie a anului 2010.
Iata-ma, antreprenor in (poate) cea mai complicata perioada din istoria Romaniei. Credinta mea profunda este ca trebuie sa regasim spiritul antreprenorial, acel fel de a fi concentrat catre solutii si actiune, acel fel de a gandi care presupune asumarea propriului destin, succes si esec. Undeva, cineva a decis ca e mai important sa te supui decat sa-ti spui parerea, sa astepti decat sa actionezi, sa cauti vinovati in loc sa-ti asumi responsabilitatea. Dar nu trebuie sa fie asa. As vrea ca acest blog sa fie despre oameni si lucruri care contrazic majoritatea.