Așteptările ne pun într-o stare mentală toxică – sunt eminamente pasive. Ca să aștepți ceva de la cineva, condiția esențială este să crezi că ești îndreptățit să te aștepți. Așteptarea are loc întotdeauna de pe un piedestal moral: am dreptul să mă aștept la ceva de la tine. Aspirația, spre deosebire de așteptare, te pune într-o postură activă.

Într-un nou episod scurt, de tranziție între ani, vorbesc cu Adrian Stanciu despre cum și-a schimbat felul de a se uita la lume și diferența esențială între așteptări și aspirații. Adrian este consultant de business și omul pe care lideri din business și antreprenori îl cheamă când nu mai reușesc să descurce probleme complicate. 

Idei principale

1. E o diferență între ce ne dorim de la ceilalți și ne așteptăm de la ceilalți. Așteptările ne pun într-o stare mentală toxică – sunt eminamente pasive. Ca să aștepți ceva de la cineva, condiția esențială este să crezi că ești îndreptățit să te aștepți. Așteptarea are loc întotdeauna de pe un piedestal moral: am dreptul să mă aștept la ceva de la tine. Dacă nu faci lucrul ăla, sentimentul care mă încearcă este de nedreptățire, de dezamăgire, chiar de indignare – mă pune într-o stare mentală negativă, care mă predispune la conflict.

2. Foarte puține așteptări sunt, de fapt, credibile, și acestea ar trebui regândite ca aspirații. Aspirația, spre deosebire de așteptare, te pune într-o postură activă. Dacă îmi doresc de la tine să faci ceva, asta mă forțează să mă implic în proces. Dacă îmi doresc de la tine să faci ceva și tu nu faci, însă nu mă consider îndreptățit la ceva, ci e doar o dorință a mea, atunci simt nevoia să fac și eu ceva – să explic din nou, să mai vorbim un pic, să înțeleg de ce nu poți face acel lucru. Așadar, aspirația mă atrage înăuntrul relației, așteptarea mă împinge în afara relației – stau pe margine și (te) judec, te aștept, iar dacă nu vii, concluzia e că ceva e în neregulă cu tine.

4. Așteptările pe care le au liderii de la cei din echipele lor pot crea un mediu foarte toxic. Persoanele de succes au avut nu doar competențe cognitive, ci și un anumit ethos, o anumită etică a muncii, care i-a dus în poziția în care se află, iar acest lucru le creează așteptări înalte de la ceilalți. Dacă ceilalți nu le îndeplinesc, sunt dezamăgiți și se poartă ca atare – senzația lor este că felul în care ceilalți se comportă este nerezonabil. Aceste așteptări pe care unii lideri le au încarcă negativ oamenii cu care lucrează.

5. Există așteptări legitime, care țin de spațiul comun, de bunul simț comun. Adică e ok să mă aștept să nu mă furi, să nu mă scuipi, să nu-mi dai în cap pe stradă – e vorba despre un mimimum de interacțiune socială pe care să putem conta ca să funcționăm.

6. Așteptările înalte, despre care credem în general că sunt ceva bun, nu sunt, de fapt, fiindcă ne pun în postura de a aștepta, nu de a contribui ca lucrul pe care ni-l dorim să se întâmple. E bine să ne monitorizăm noi înșine stările. Dacă ne dăm seama că tindem să avem o așteptare, putem să ne întrebăm dacă așteptarea noastră e legitimă. Dacă nu e, adică trece peste spațiul comun, o putem transforma din așteptare în dorință, în aspirație.

7. Așteptările părinților ne pot marca pe viață. Unii oameni sunt lideri de succes, dar spun că așteptările înalte ale părinților i-au făcut să se simtă tot timpul inadecvați. Atitudinea asta, venită din partea unei surse de autoritate cum sunt părinții, te pune poate jos și foarte puțini oameni rezistă la așa ceva.

8. Credem că dacă nu avem așteptări nu putem fi dezamăgiți. Aceasta este o atitudine foarte răspândită în România. Spunem „Eu m-aștept la orice” sau „Nu m-aștept la nimic” cu sensul de „Eu cred că oricine poate face orice, ca atare nu pot fi dezamăgit”. Avem o obsesie națională din a nu fi dezamăgiți. La români, dezamăgirea e văzută ca ceva de natura prostiei, a naivității. Să nu fii luat de fraier, să nu te ia cineva de prost e valoarea supremă. Și-atunci, ce poți face? Ai așteptări foarte joase. Dar asta este, de fapt, foarte toxic, pentru că, având așteptări foarte joase, atingi minimumul de pasivitate posibil, ești ultradezangajat, ești într-o stare de inerție totală. Dar faci chestia asta ca să nu fii dezamăgit.

9. Nu așteptările sunt răspunsul. Răspunsul sunt aspirațiile. Ca părinte, pot să am de la tine așteptarea să fii foarte bun sau aspirația să fii foarte bun. Dacă vorbim despre așteptare, atunci când mă aștept să ajungi undeva și tu nu ajungi, mă supăr, mă enervez, umplu golul lăsat de pasivitatea mea cu perspectiva că tu ești defect, ești incomplet. Dacă vorbim despre aspirație, umplu golul din rolul de susținător, te ajut să-ți îndeplinești potențialul, pe care eu cred cu tărie că îl ai. Pentru ca tu să poți duce la îndeplinire aspirația pe care eu o am în ce te privește, primul lucru pe care îl am de făcut e să te încarc cu încrederea că poți. Adică eu trebuie să cred că tu poți să ajungi acolo unde aspir eu să ajungi. Și-atunci îmi înlocuiesc așteptarea ca tu să fii o persoană valoroasă cu încrederea că vei fi o persoană valoroasă. Asta înseamnă că am încrederea că vei fi o persoană valoaroasă și că atunci când faci ceva care nu arată ca fiind făcut de o persoană valoroasă să-ți spun că nu-ți îndeplinești potențialul, că tu nu ăsta ești, să vorbim și să-ți arăt cine ești. A avea aspirații legate de cineva te pune într-o postură activă.

Află mai multe despre Adrian Stanciu:

Pe blogul lui, adrianstanciu.ro, pe pagina de Facebook, pe pagina Asociației Erudio sau din acest interviu pentru canalul de YouTube al HotNews 

Informații despre proiectele sale recente:

Pe site-ul Bucharest International School of Management (parteneră a Maastricht School of Management), instituție al cărei fondator este 

Articole semnate de Adrian:

În revista BIZ 

Reascultă podcast-ul:
În mai 2020, l-am avut invitat pe Adrian Stanciu la The Vast & The Curious, unde am discutat despre cum câștigi într-o lume guvernată de incertitudine

Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare. Dedeman susține ideile noi, inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partener strategic al The Vast&The Curious. Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne fac mai buni, ca oameni și ca organizații. 

Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify

O dată la două săptămâni, punem la un loc câteva texte, idei, cărți atent selectate despre antreprenoriat, leadership, business și natura umană. Abonați-vă la newsletter pentru a le primi, aici.