Nu mai răspund la niciun whatsapp, la niciun mesaj, la niciun telefon, la nimic. Pur și simplu, mă distanțez un pic de vâltoare. Mă duc și citesc ceva, alerg, meditez, nu știu, fac ceva doar pentru mine și mă rup de tot. E despre a face un pas în spate pentru a reveni cu forțe proaspete.”
Iulian Cîrciumaru este cofondator, alături de Andrei Crețu, al V7 Capital, al unui fond de investiții în companii de tip startup și în piața de capital. Flip, una dintre companiile în care au investit și pe care au ajutat-o să crească, a fost recent cumpărată de eMag Ventures. Dar poate cea mai interesantă investiție este cea în agricultură: Holde Agri este una dintre primele cinci ferme din România, în termeni de suprafață. Iar pariul aici este legat de combinația între agricultură și tehnologie.
Anterior, Iulian și Andrei au fondat 7card, un sistem de abonamente ce oferă acces la sute de săli de sport. În 2019, compania a fost integral vândută către Sodexo.
Iulian este, poate, unul dintre cei mai pasionați ”studenți” ai conceptului de antifragilitate, al acelor sisteme care ies întărite din situații de criză și incertitudine. Aplică principii de antifragilitate în filozofia de investiții, în viața personală, în sport și sănătate. Face parte dintr-o generație de antreprenori și oameni de business foarte educați, care prețuiesc datele și iau decizii mânate de analiză.
Are o carieră de șase ani în consultanță, un master la IMD, în Elveția, este absolvent a două programe la Real World Risk Institute, organizația fondată de Nassim Taleb – creatorul conceptului de antifragilitate. Am vorbit cu Iulian despre originile lui foarte modeste, despre ce înseamnă să fii antifragil, despre agricultura viitorului și cum să ai încredere că oamenii își vor găsi drumul.
Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare. Dedeman susține ideile noi, inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partener strategic al The Vast&The Curious. Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne fac mai buni, ca oameni și ca organizații.
Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify
O dată la două săptămâni, punem la un loc câteva texte, idei, cărți atent selectate despre antreprenoriat, leadership, business și natura umană. Abonați-vă la newsletter pentru a le primi, aici.
IDEI PRINCIPALE:
Adversitatea creează informație. Informația, o dată pusă într-un context de învățare, de prelucrare și de folosire, întărește sistemul. Asta este antifragilitatea.
Antifragilitatea se referă și la asimetrie, pentru că un stresor sau un efect advers, pe care îl are orice fel de sistem complex, de la portofoliul unui investitor la macroeconomie sau la organismul cuiva, ca să creeze un efect de antifragilitate, trebuie să genereze un rezultat semnificativ mai mare decât răul pe care îl produce.
Putem aplica conceptul de antifragilitate în viața de fiecare zi, începând cu alimentația. De exemplu, dacă practicăm postul intermitent, adică încercăm de patru-cinci ori săptămânal să avem pauze între mese de măcar 14-16 ore și o dată pe lună o pauză de 24 de ore, e un șoc, un stres care ajută organismul din foarte multe puncte de vedere – în primul rând, să se detoxifieze și să devină mai puternic și mai pregătit.
Confortul creează fragilitate. Zona de confort e un concept relevant și atunci când vorbim despre un portofoliu de investiții, și când vorbim despre sănătate. De exemplu, o dată ce începi să investești, să testezi cu sume foarte mici, începi să înveți cum funcționează. La început vei greși mai mult, dar la un moment dat îți vei calibra mecanismul și vei greși din ce în ce mai puțin și vei vedea efectele pozitive. O formă de a ieși din zona de confort în privința sănătății este expunerea controlată la frig. Faptul că nu ne mai expunem la frig ne deprivează de anumite beneficii, cum ar fi „grăsimea maro” (brown fat), pe care bebelușii o au și care-i ajută să supraviețuiască în condiții vitrege, dar pe care o pierdem. Vestea bună este că se poate recăpăta prin expuneri succesive la frig, prin băi de gheață (după consultarea medicului de familie!).
Putem privi intuiția ca pe o manifestare a antifragilității. Intuiția este o formă de inteligență, nu a raționalului, ci a subconștientului – sunt lucruri pe care le acumulăm de-a lungul vieții. Cea mai bună formă de acumulare este prin greșeală, prin lucruri pe care le-am făcut prost, și care ne-au adus niște efecte negative. Acele efecte negative acumulează informație mai ales la nivel subconștient (presupunând că deciziile sunt luate cu o formă de atenție conștientă, prin măsuri deliberate) și așa se îmbunătățește ceea ce numim intuiție. Această inteligență a subconștientului e printre cele mai interesante forme de manifestare, la nivel mental, psihic, a antifragilității.
În agricultură, informația este extrem de importantă. Începând de la momentul în care pornești lucrările agricole, ora la care începi, cum începi, cu ce utilaje, ce pui în pământ, ce temperatură era atunci, ce umiditate era, care era calitatea solului. Toate acestea sunt informații. Când nu ai acces la aceste informații, faci ceea ce se numește agricultură după ureche, intuitiv.
Investițiile în agricultură pot echilibra un portofoliu de investiții în care ai mai multe startup-uri cu volatilitate mare. Agricultura vine cu expunere mare, risc de pierdere extrem de limitat și un randament bun pe termen lung. Agricultura este un business cu expunere pe un activ care are ceea ce se numește scarcity – terenul agricol, arta, aurul, bitcoinul sunt tipuri de active care nu pot fi reproduse, există o limitare naturală a ofertei. Probabilitatea de a pierde având în spate un activ precum terenurile agricole e extrem de mică, sunt greu de imaginat niște scenarii economice în care nevoia de teren agricol să nu mai existe.
„Roundabout strategy” e despre ideea de a face un pas în spate sau de a ocoli ca să ajungi mai repede undeva. Conceptul îi aparține lui Mark Spitznagel, un discipol al lui Nassim Taleb. Mergi cu mașina, intri într-un sens giratoriu, vrei să faci stânga, dar de fapt o iei la dreapta, mergi mai mult, dar ajungi mai repede. Matematic vorbind, se numește curba (sau lemniscata) lui Bernoulli. Este o cale mai lungă, dar mai rapidă, de a ajunge de la punctul A la punctul B decât chiar linia dreaptă. E paradoxal și contraintuitiv, dar ideea asta, de a face un pas în spate, de a te retrage, ca să pornești mai în forță după aia, se folosea foarte mult în strategia militară – iar, mai nou, și în business.
Transcrierea conversației
Andreea Roșca: Bună seara, Iulian, și bine te-am regăsit!
Iulian Cîrciumaru: Bună, Andreea, îți mulțumesc mult pentru invitație.
Andreea Roșca: Felicitări pentru tranzacția recentă cu Flip!
Iulian Cîrciumaru: Mulțumesc mult. Într-adevăr, o tranzacție reușită. În primul rând pentru antreprenori, dar și pentru eMag – pentru că pentru investitori a fost oricum foarte bine.
Andreea Roșca: Dacă știu bine, ei au pornit din hub-ul pe care l-ați creat acum câțiva ani, au fost printre primii antreprenori care s-au născut în acel hub.
Iulian Cîrciumaru: Da, așa este, au fost printre primii și acolo au început Flip acum doi ani.
Andreea Roșca: Aș vrea să încep așa cum încep majoritatea conversațiilor, cu întrebarea: de unde vii?
Iulian Cîrciumaru: Vin, ca loc, dintr-un oraș mic de provincie, din Roșiorii de Vede. Vin dintr-o familie simplă, foarte modestă la începuturile ei, cu doi părinți care la rândul lor provin din familii chiar defavorizare, aș putea spune, familii cu probleme, cu frați mulți. Tatăl meu a fost în sistem instituționalizat de când era mic. Mama, la fel, cu probleme destul de mari în familie, cu tatăl alcoolic și agresiv. În fine, din punctul ăsta de vedere, pot spune că ei împreună au avut noroc, și eu, la rândul meu, că m-am născut în familia asta, care, cu toate că a avut niște începuturi extrem de dificile și modeste, mi-a dat o educație și-un drum în viață cum nu se putea mai bun și, evident, căreia îi sunt extrem de recunoscător pentru tot.
Am apucat să-l prind foarte puțin doar și pe bunicul meu, doar îmi aduc trecător aminte de el, dar știu de la tatăl meu povestea vieții lui și cum a ajuns să fie instituționalizat la 13 ani. La vârsta respectivă a murit mama lui și tatăl lui a fost nevoit, împreună cu una din surorile tatălui meu, să fie trimiși la casa de copii din comuna Balaci din Teleorman, casă de copii pe care ne-a și dus să o vizităm la un moment dat – mă rog, niște ruine de-ale ei –, și a fost un moment impresionant pentru că arăta așa, a un loc unde n-ai fi vrut să revii vreodată sau să fi fost vreodată. Dar în fine, a avut noroc de un director acolo care l-a îndrumat și a reușit să îl trimită la un liceu cât de cât în regulă. De acolo a avut niște profesori buni, care l-au îndrumat către facultate. N-a reușit din prima, a mers în armată, a reușit din a doua. Au muncit, și-au construit cariera și au reușit. Au plecat efectiv de la zero și au reușit să-și îmbunătățească încet-încet condiția. Tatăl meu a avut și câteva inițiative antreprenoriale la nivel local. Evident, asta m-a și influențat foarte mult ulterior în viață, ambiția asta a lui și dorința lui de a reuși la nivel antreprenorial, chiar dacă el a încercat-o la un nivel foarte mic și la nivel local. Pot să spun că sunt o familie la nivel mediu, dar și-au depășit cu mult condiția. Cunoscându-le viața, dacă mă uit în urmă, de unde au plecat și unde au ajuns, aș putea să spun că eu n-am parcurs nici 10%, având în vedere cât de favorizat am fost eu în contextual începutului vieții mele.
Andreea Roșca: Ce salt extraordinar totuși, dacă te gândești că tatăl tău a plecat de unde a plecat, a fost la facultate, tu evident că ai făcut o facultate, ai lucrat în două dintre cele mai mari multinaționale de consultanță din lume. Îmi pare că e de domeniul poveștii cumva, n-am știut mare parte din lucrurile astea.
Iulian Cîrciumaru: Iar în privința mamei mele, știu locul unde a copilărit, unde s-a născut, unde a trăit până în clasa a opta, i-am cunoscut părinții destul de bine, știu situația foarte dificilă. Într-adevăr, lor le datorez mare parte din tot ce am reușit, pentru că ei m-au îndrumat. În privința educației, tatăl meu a insistat foarte tare să merg la studii în afara țării, a avut ambiția asta, pe care mi-a și insuflat-o.
Andreea Roșca: E interesant – nu știu în ce măsură vrei să vorbești despre lucrul ăsta –, dar voi, tatăl tău și cu tine, ca orientare politică, sunteți diametral opuși. El a fost primar în Roșiorii de Vede – încă este – din partea PSD, iar tu ești unul dintre primii membri ai PLUS. Spune-mi câteva cuvinte despre cum e relația voastră – nu vorbiți deloc, niciodată, despre politică?
Iulian Cîrciumaru: În privința politicii, lucrurile sunt extrem de divergente. Tatăl meu este în politică din anii ‘90, poate chiar din 1990-91, a prins probabil toate formele pe care le-a luat PSD-ul, de la FSN, PDSR și prin ce a mai trecut. Eu am plecat de acasă la 18 ani, am plecat la facultate, am ajuns să-mi creez alt context, alt cadru, să cunosc alți oameni, să-mi formez alte păreri. Din punctul ăsta de vedere ne-am separat extrem de mult, ceea ce cred că e și bine, și sănătos. De altfel, toată situația asta creată cu tatăl meu în privința politicii mi-a dat o importantă lecție de parenting. Despre cum m-aș strădui și eu, la rândul meu, să-mi cresc copilul – și poate o să revin un pic la subiectul ăsta. Dar da, discuțiile sunt dificile. Am un grad destul de mare de înțelegere și toleranță față de ideile și poziția pe care o are tatăl meu, încerc să îl înțeleg.
Andreea Roșca: Și cum faceți, la modul foarte concret? Te duci acasă de Crăciun…
Iulian Cîrciumaru: Tocmai ce-am fost weekend-ul ăsta, merg foarte des acasă.
Andreea Roșca: …te duci acasă și? Trăim cu toții în aceeași realitate…
Iulian Cîrciumaru: Pur și simplu evităm subiectul, evităm orice fel de discuție. Câteodată mă mai provoacă. Eu nu deschid niciodată subiecte care să aibă legătură cu politica, mă mai provoacă, încerc să evit, dar, de cele mai multe ori, nu se termină bine, inevitabil, discuțiile astea, pentru că, pur și simplu, sunt anumite mentalități care…
Andreea Roșca: …fac parte din identitatea voastră.
Iulian Cîrciumaru: Da, pot să o spun, și o spun pentru prima data, că recunosc că mi-a fost teamă de percepția apropiaților, poate nu cei imediat apropiați mie, dar de percepția publică despre mine ca fiu al unui primar PSD. Și, cumva, cred că asta m-a și determinat să iau puțin direcția asta divergentă.
Andreea Roșca: Să te implici în politică într-un fel care să te reprezinte sau într-o mișcare care să te reprezinte.
Iulian Cîrciumaru: Evident, care a venit și împreună cu convingerile mele la nivel politic. Revenind la discuțiile cu tatăl meu, nu sunt deloc simple; dar, cum spuneam, am o toleranță destul de mare și încerc să le înțeleg.
Andreea Roșca: Cred că e important momentul în care ne dăm seama totuși ce e dincolo de toate discuțiile astea în contradictoriu – le-am avut și eu cu tatăl meu, care nu mai e, din păcate, le-am avut și cu mama. Și a venit un moment în care mi-am dat seama că, de fapt, trebuie să creez o ierarhie. Ce este mai important: să avem o relație, să putem sta împreună la o masă de Crăciun sau de ziua unuia dintre noi sau e mai important să am dreptate și să-mi impun opiniile? Și am decis că e mai important să am o mamă, mi s-a părut mai importantă relația decât să am eu dreptate.
Iulian Cîrciumaru: Pentru mine, tatăl meu, în primul rând, este părintele meu, și tot ceea contează e ce a făcut el ca părinte pentru mine, nu ca om politic – pentru mine asta nu e nici măcar secundar. Nu o să îl judec niciodată pentru ce convingeri a avut el, lucrurile în care a crezut.
Andreea Roșca: Cred că e important să ne dăm seama în ce ordine vin lucrurile pe lumea asta.
Iulian Cîrciumaru: Categoric, da.
Andreea Roșca: Înainte de a vorbi despre în ce ești implicat astăzi din punct de vedere al business-ului, vreau să te întreb un lucru despre o temă pe care tu o studiezi de mulți ani. Este ideea asta de fragilitate/antifragilitate, care vine de la Nassim Taleb. Și vreau să te întreb cum te-ai întâlnit tu cu conceptul ăsta și de ce e foarte important?
Iulian Cîrciumaru: Într-adevăr, prima dată am citit despre conceptul de antifragilitate la Nassim Taleb, în cartea care și poartă același nume. Cred că era undeva în 2015, abia apăruse cartea, am terminat-o de citit și am fost extrem de impresionat și puternic influențat de ideile sale. Inclusiv ca investitor, chiar dacă eu la momentul respectiv eram antreprenor, eram full time implicat în 7card, dar investesc pe piața de capital de când am terminat facultatea, deci de prin 2005-2006, și nu o fac doar ca pe o pasiune sau curiozitate, o fac în mod activ și cu sume destul de importante, din ce în ce mai importante, evident, pe măsură ce am avut acces la capital. Și asta spuneam, că pentru mine a avut un impact enorm de mare cartea respectivă, și primul lucru pe care l-am făcut, dar efectiv primul lucru pe care l-am făcut după ce am terminat cartea, a fost să iau telefonul și să caut să văd dacă găsesc programe „executive” semnate de Taleb, să aprofundeze și mai tare subiectul. Și am găsit, m-am și înscris, era la a doua ediție a cursului lui.
Andreea Roșca: Ce te-a atras atât de tare la această carte?
Iulian Cîrciumaru: Nu simplitatea conceptului, că conceptul nu-i neapărat atât de simplu de înțeles, de perceput, ci impactul enorm de mare și de profund pe care îl are odată ce îl percepi și îl înțelegi. Și, pe de altă parte, varietatea domeniilor pe care conceptul de antifragilitate le transcende, de la viața personală, reală, fizică până la investiții, aproape orice.
Andreea Roșca: E vorba de această idee că există organisme, sisteme, lucruri pe lumea asta care funcționează foarte bine în condiții de impredictibilitate.
Iulian Cîrciumaru: Impredictibilitatea dă o anumită adversitate, de stres, de complexitate ansamblului respectiv, care este înarmat cu un sistem de prelucrare a acelor informații. Adversitatea creează informație. Informația, odată pusă într-un context de învățare, de prelucrare și de folosire a informației, întărește sistemul. Asta este, în sine, antifragilitatea. De fapt, fragilitatea nu este conceptul lui Nassim Taleb, s-a scris despre ea de la stoici încoace, de către foarte mulți filozofi, matematicieni, fizicieni, oameni de știință, medici. El a popularizat-o și a îmbrăcat-o într-o formă de brand.
Andreea Roșca: Și i-a dat un nume, fiindcă nu exista un nume pentru asta – nu e „robust”, nu e „rezistent”. El a creat o categorie în care să punem toate lucrurile astea, care beneficiază din condiții adverse și care învață din ele foarte repede și se adaptează.
Iulian Cîrciumaru: În esență, antifragilitatea este foarte mult și despre asimetrie, pentru că și un stresor sau un efect advers, pe care îl are orice fel de sistem complex, de la portofoliul unui investitor la macroeconomie sau la organismul cuiva, ca să creeze efect de antifragilitate, trebuie să producă un rezultat semnificativ mai mare decât răul pe care îl produce.
Andreea Roșca: Poți să te gândești la un exemplu?
Iulian Cîrciumaru: Poate cel mai relevant exemplu pentru mine este din sfera vieții profesionale. Folosesc foarte mult conceptul de antifragilitate și efectul acesta de asimetrie în momentele în care investesc la bursă pe piața de capital în ideea de a-mi proteja portofoliul. Cum se întâmplă asta? Am un portofoliu de acțiuni și pe piața locală, și pe piețele externe, acțiuni în care investesc pe termen lung și foarte lung, adică nu fac trading în fiecare săptămână, lună sau an, am acțiuni pe care le țin de ani de zile în portofoliu și pe care nu am încă de gând să le vând. Portofoliul investițional este expus unor efecte adverse macroeconomice. Cel mai important este să încerci să protejezi portofoliile de scăderile bruște în economie, de ceea ce tot Taleb numește „black swans”, lebede negre. Cum a fost, cel mai recent, pandemia și scăderile foarte abrupte din martie-aprilie 2020. Există mecanisme derivate financiare, call and put options se numesc, care, în momentul în care sunt alese – evident, atent informat, calculate, într-un mod destul de analitic –, funcționează ca o asigurare. Adică ele costă foarte puțin ca primă, este ca și cum ți-ai asigura un apartament, dar te protejează de niște riscuri și niște efecte destul de complexe și negative.
Andreea Roșca: Adică plătești 20 de euro în fiecare an neștiind dacă vreodată polița va fi folosită.
Iulian Cîrciumaru: Nici nu vrei să fie, preferi pierderea.
Andreea Roșca: Dar, din momentul în care o folosești, ea protejează o valoare de o sută de ori mai mare.
Iulian Cîrciumaru: De zece mii mai mare, poate chiar mai mult, nu știu, dar oricum, ceva disproporționat – apropo de această asimetrie. Ori, există instrumentele acesta, în principal vorbim de put options, care pot lua diverse forme și care funcționează exact ca o asigurare, adică în momentul în care portofoliul de acțiuni, să zicem, ar scădea cu 15-20%, pierderea ar fi aproape integral acoperită de instrumentele respective. Sigur că strategia asta o rostogolesc, o repet de 3-4 ori pe an, adică de cele mai multe ori eu pierd acele sume pe care le plătesc pentru aceste portofolii – e ca o primă de asigurare. Deci voi pierde de foarte multe ori și la un moment dat, fiindcă economia are o ciclicitate, vin corecții destul de semnificative în piețe, generate de diverse evenimente.
Andreea Roșca: Poți să dai un exemplu care e legat mai degrabă de felul în care gândești în viața ta personală?
Iulian Cîrciumaru: În viața personală sunt multe lucruri pe care le fac având în minte ideea asta de antifragilitate, începând de la alimentație. De foarte mulți ani practic intermitent fasting, post intermitent – e exact aceeași idee de antifragilitate. Adică încerc de patru-cinci ori pe săptămână să am pauze între mese de măcar 14-16 ore și o dată pe lună de 24 de ore, o zi completă. Pentru organism, acesta e un șoc, un stres, care îl ajută din foarte multe puncte de vedere – în primul rând, să se detoxifieze și să devină mai puternic și mai pregătit.
Și nu numai asta: îmi place să alerg, să fac sport. Pentru sistemul cardiovascular, de exemplu, ce înseamnă un stresor? Alerg constant 5 km și pe ultimii 500 de metri alerg cât de tare pot. Asta crește foarte tare pulsul, iar revenirea din puls e extrem de importantă pentru sistemul cardiovascular și, la fel, întărește foarte mult organismul.
Andreea Roșca: Te expui în mod voit la anumite feluri de stres care au calitatea de a face portofoliul propriului tău corp mai puternic, care au efecte disproporționat de mari față de efort.
Iulian Cîrciumaru: Credința mea este că organismul uman, de-a lungul zecilor de mii de ani de evoluție, s-a îndepărtat de funcțiile inițiale, adică banda de variație în care era obișnuit organismul uman să evolueze s-a îngustat extrem de mult – când zic banda de variație mă refer la absolut orice diferă, de la temperaturile la care era expus la felul de alimentație. Banda a devenit din ce în ce mai îngustă – practic, zona noastră de confort a devenit din ce în ce mai importantă și ieșim foarte rar din ea. Motiv pentru care credința mea, care mi-a fost influențată de foarte multe cărți și materiale pe care le-am citit, este că asta ne face mai fragili, și singura cale de a ieși din fragilitatea asta este să forțăm zona de confort și banda asta de variații în care ar trebui să evoluăm.
Andreea Roșca: Să presupunem că e cineva care nu s-a întâlnit niciodată cu conceptul ăsta până acum. Care sunt lucrurile pe care i le-ai spune să le încerce, la modul foarte practic, sau la ce lucruri practice să se gândească?
Iulian Cîrciumaru: Depinde foarte mult dacă ne referim la zona profesională sau personală.
Andreea Roșca: La oricare.
Iulian Cîrciumaru: Cred că primul lucru, și care e relevant pentru ambele categorii: i-aș spune fix asta, să încerce să iasă din zona de confort. Zona de confort e un concept relevant și pentru un portofoliu de investiții, adică odată ce începi să testezi cu sume foarte mici (vorbim de zero virgulă ceva din portofoliul cuiva pe astfel de instrumente), începi să înveți cum funcționează, începi să vezi ce rezultate au. Asta te învață: la început vei greși mai mult, la un moment dat îți vei calibra mecanismul și vei greși din ce în ce mai puțin și vei vedea efectele pozitive – dar e tot o formă de a ieși din zona de confort. Te și forțează să începi să te informezi, să studiezi mai mult.
La fel și în privința a tot ceea ce înseamnă zona personală, de sănătate. Aș sfătui pe oricine să iasă din zona de confort și să forțeze un pic limitele, cu expuneri (adică mize) foarte mici. Desigur, nu recomand nimănui care nu a mai alergat de trei ani să iasă și să aibă un sprint de 300 de metri… Expunerea la frig este un exemplu perfect. Noi nu ne mai expunem la frig. Sigur, sunt zone pe glob unde oamenilor le e aproape imposibil să se expună la frig, deși ar putea găsi alte forme. Expunerea la frig ne-a deprivat pe noi, de-a lungul a mii de ani, de niște beneficii pe care le aveam și care erau extrem de importante. Bebelușii, de exemplu, se nasc cu ceea ce se numește „brown fat” („grăsime maro”). Pentru că ei nu au sistemul muscular dezvoltat să reziste frigului – când ne expunem frigului, tendința e să tremurăm, tremuratul încălzește organismul, se nasc cu acest „brown fat”, pentru a compensa. Din cauza expunerii din ce în ce mai mici la frig, acest „brown fat” – care are foarte mare legătură cu sistemul imunitar, cu bolile autoimune – se pierde. Se pare însă că se poate recăpăta prin expuneri succesive la frig, treptat. Eu, de exemplu, fac băi de gheață de aproape un an de zile, mă expun din ce în ce mai mult la frig – și simt asta. Adică mi-e dificil să explic rezultatele, dar simt asta în propriul organism.
Andreea Roșca: Deci aceste mici deviații de la zona de confort, aceste mici încercări, mici eșecuri, uneori, au scopul de a-ți crește puterea și capacitatea de adaptare. Te-ai gândit vreodată ce efect au la nivel mental pentru tine?
Iulian Cîrciumaru: Din diversele lucruri pe care le-am citit pe aceste teme, cred că există o legătură extrem de importantă între antifragilitate și intuiție. De fapt, cred că putem privi intuiția ca pe o manifestare a antifragilității. Pentru că intuiția este o formă de inteligență, nu a raționalului, ci a subconștientului – sunt lucruri pe care le acumulăm de-a lungul vieții. Și cea mai bună formă de acumulare este prin greșeală, prin lucruri pe care le-ai făcut prost, greșit, și care ți-au adus niște efecte negative. Acele efecte negative acumulează informație mai ales la nivel subconștient – evident, presupunând că deciziile sunt luate cu o formă de atenție conștientă, prin măsuri deliberate – și îmbunătățesc astfel ceea ce se numește intuiție. Dar această inteligență a subconștientului, cred eu, e printre cele mai interesante forme de manifestare, la nivel mental, psihic, a antifragilității.
Andreea Roșca: Voi aveți V7 Capital, un fond unde practic e importantă fiecare investiție, pentru că sunt banii voștri acolo. Ce anume te-a învățat toată școala asta de antifragilitate despre selecția unei investiții bune?
Andreea Roșca: Foarte mult. V7 Capital a fost creat ca vehicul de investiții în urma vânzării, exit-ului 7card către Sodexo. Momentan, acolo se află doar capitalul meu și al lui Andrei Crețu, asociatul meu de la 7card. Intenționăm ca pe viitor posibil să-l deschidem și către alți investitori, să devină într-adevăr un fond de investiții. Vom vedea, deocamdată explorăm ideea și e prima dată când deschid subiectul ăsta public.
Dar am învățat și am aplicat foarte mult din ceea ce înseamnă antifragilitate și asimetrie pe ceea ce înseamnă portofoliul de investiții pe care îl are V7. De fapt, ultima și cea mai mare investiție pe care am făcut-o din V7, Holde Agri Invest, companie listată la bursă, este rezultatul unei credințe de-ale mele legate de antifragilitate. Pentru că expunerea pe startup-uri crescuse destul de mult, am avut nevoie să investesc în ceva ce reechilibrează expunerea sau raportul risc-randament. Iar forma cea mai bună pe care am putut să o găsesc din punctul ăsta de vedere a fost o investiție în agricultură.
Motivul este că agricultura a rezistat foarte bine în ultimii ultimii 30-50 de ani, a trecut peste toate ciclicitățile economice. Este un business cu expunere pe un activ care are ceea ce se numește scarcity – terenul agricol, arta, aurul, până la urmă și bitcoinul sunt tipuri de active care nu pot fi reproduse, există o limitare naturală a ofertei.
Din punctul ăsta de vedere cred că agricultura poate fi un domeniu antifragil sau, dacă nu antifragil, cel puțin foarte robust. Cum spuneam, am avut nevoie de ceva să-mi echilibrez expunerea de risc, dar totuși să și genereze un randament mulțumitor și astfel am ales agricultura. Holde era un proiect foarte la început de drum atunci, am avut și ocazia să intru printre primii investitori, ceea ce, evident, oferă un randament suplimentar, pentru că am intrat la un cost al capitalului mai jos.
În V7 avem două forme importante de expunere din punct de vedere al asimetriei. Avem, pe de o parte, investiții în startup-uri, iar acolo este o volatilitate extrem de mare. Adică ai o expunere mică în portofoliu, pe un start cum a fost Flip, noi am făcut o investiție mică, ținând cont de tot portofoliul pe care îl avem, dar care a adus un randament exponențial. Zona de agricultură are și ea o formă de asimetrie, dar vine diferit: ai o expunere mare, cu risc de a pierde extrem de limitat, și cu un randament suficient de bun. Este tot o formă de asimetrie fiindcă, dacă reușești să găsești active în care poți investi și din care ai convingerea sau în cazul cărora riscul este foarte mic, probabilitatea de a pierde având în spate un activ de genul acesta (terenuri agricole) e extrem de mică, adică mi-e foarte greu să-mi imaginez niște scenarii economice în care nevoia de teren agricol să nu mai existe. Drept urmare, riscul, downside-ul, este extrem de limitat, iar upside-ul (sigur, nu este ca în startup-uri, ca în venture capital) este destul de important – un randament al capitalului de 15% la un risc aproape zero este foarte mulțumitor. Deci este tot o formă de asimetrie. Și, până la urmă, arta de a construi un portofoliu se bazează în bună măsură pe modul în care găsești și combini astfel de asimetrii.
Andreea Roșca: Înțeleg prima parte, care spune să investim sume mici în mai multe startup-uri pentru că atunci când se întâmplă o tranzacție, ea poate să acopere investiția în tot portofoliul și, practice, să aducă însutit. Dar în partea cealaltă nu m-am gândit niciodată, adică percepția mea a fost întotdeauna că investiția în agricultură e o investiție foarte riscantă, pentru că nu depinde de tine, depinde de vreme. Și mi se pare interesant faptul că tu nu vezi deloc așa – dimpotrivă, pentru tine investiția în agricultură este ceva care-ți compensează riscul din startup-uri.
Iulian Cîrciumaru: Într-adevăr, vremea este poate cel mai important risc pe care îl avem, cel puțin noi, în România, pe agricultură. El poate fi abordat prin diverse forme. În primul rând, dispersia și diversitatea terenurilor.
Andreea Roșca: Ce suprafață aveți în momentul ăsta în Holde?
Iulian Cîrciumaru: Dacă includem și ultima tranzacție pe care o avem în negociere, undeva la 13.000 de hectare. Asta înseamnă că e foarte mare, top 5 ferme în România.
Deci ziceam că depinde foarte mult unde sunt terenurile. Am avut anul trecut, în 2020, un an cu o secetă severă în sudul României, mai ales în zona Dobrogei și venind către Călărași-București-Teleorman. Fermele noastre nu au fost afectate în mod egal. Riscul acesta poate fi diversificat prin modul cum ai amplasate fermele. Apoi, există investiții în irigații, și am început să investim în irigații. Deci, e un risc adresabil. La fel, modul cum îți rotești culturile, cum lucrezi terenul… O spun din ceea ce știu de la colegii agronomi care au expertiză în domeniu, sunt multe moduri în care poate fi abordat acest risc, iar riscul este, istoric, destul de relativ ușor de cuantificat, de calculat – adică nu e un risc impredictibil. În general, vremea strică cam un an din zece, hai să zicem doi ani din zece, dar, per total, dacă stai într-o investiție de genul ăsta pe termen lung, acoperă fără probleme anul respectiv. Nu recomand nimănui să se expună pe investiții în agricultură într-un singur an, căci s-ar putea să-l nimerească pe-ăla rău.
Andreea Roșca: Dar cred că ăsta este un principiu important dacă vorbim despre conceptul ăsta fragil/antifragil, și anume să nu începi să construiești un sistem care să aibă în el ceva antifragil decât dacă gândești pe termen lung.
Iulian Cîrciumaru: Da, corect. Pentru că vrei să încerci multe lucruri, faci încercări succesive, care iau timp, le internalizezi, pe care să le repeți apoi într-o formă îmbunătățită și așa mai departe. Timpul e extrem de important. Repeți de foarte multe ori ceva și până la urmă se întâmplă, și când se întâmplă, recuperezi înzecit pierderile anterioare. Trebuie să ai răbdare. Și nu merge s-o faci o dată, de două ori, de trei ori și după care zici „ok, renunț”.
Andreea Roșca: Vreau să mă întorc un pic la Holde, pentru că îmi pare foarte interesantă combinația asta dintre tehnologie și agricultură. Spune-mi câteva dintre lucrurile pe care le poate face tehnologia în agricultură.
Iulian Cîrciumaru: Ce-ar trebui să facă tehnologia în agricultură și ceea ce în bună măsură a început să facă la Holde este să adune informație și să o facă disponibilă. În agricultură, informația este extrem de importantă, începând de la momentul în care pornești lucrările agricole, ora la care începi, cum începi, cu ce utilaje, ce pui în pământ, ce temperatură era atunci, ce umiditate era, care era calitatea solului. Toate acestea sunt informații. Când nu ai acces la aceste informații, faci ceea ce se numește agricultură după ureche, intuitiv. Agronomii mai buni o făceau cu o intuiție pe care au căpătat-o în ani, zeci de ani de lucru, alții o fac și o fac greșit. Dar, odată ce reușești să captezi toată informația asta, să o prelucrezi,să pui peste ea un modul de machine learning și să poți să o corelezi cu niște rezultate pe care le ai la sfârșitul anului, poți să începi să știi ce parametri poți schimba anul următor astfel încât rezultatele să fie mai bune, să optimizezi.
Un subconcept al antifragilității este cel pe care eu îl numesc „opționalitate pozitivă”. Sunt diversele elemente pe care le poți adăuga la un portofoliu de investiții, la un model de business, care ele însele nu costă o avere. Investiția într-un modul de tehnologie, într-o platformă de farm management, poate că pentru o fermă de 1.000 de hectare nu o să merite, dar la noi, la 13.000 de hectare, se împarte altfel investiția respectivă. Și ea nu este de 13 ori mai scumpă, pentru că softul e soft, costă aproape la fel. Dar opțiunile pe care ți le oferă peste această investiție și rezultate pe care le poți avea pot avea un efect extrem de mare.
Mai pot da un exemplu, din afara agriculturii. Una dintre investițiile pe care le-am făcut este în SeedBlink, platforma de crowdsourcing. Este un business foarte fain, cu un impact enorm de mare în ecosistem. Ca investiție în business poate nu avea foarte mult sens, dar ce m-a atras foarte tare la acea investiție a fost fix un astfel de efect de opționalitate pozitivă, pe care ei îl au printr-un carry pe care îl păstrează, de 6-7%, din randamentele pe care startup-urile pe care le finanțează le vor aduce în viitor. Și aceasta înseamnă, între ghilimele fie spus, randamente gratuite, dacă pot spune așa, pe care un investitor în SeedBlink le poate obține. Și am închis paranteza, că noi vorbeam de tehnologie în agricultură.
Andreea Roșca: Am vorbit cu unul-doi oameni despre rezultatele voastre financiare, și care mi-au spus că nu e încurajator – voi ați avut pierderi anul trecut, aveți pierdere pe primul semestru. Vorbește-mi un pic despre cum ar trebui să interpreteze cineva rezultatele voastre financiare.
Iulian Cîrciumaru: În primul rând, rezultatele pe un semestru nu au nicio relevanță, în agricultură trebuie înțeleasă sezonalitatea. Lucrările agricole încep în prima parte a anului, atunci ai doar costuri, recoltele încep în a doua parte a anului și abia atunci, după ce recoltezi, începi să vinzi, și nici atunci nu vinzi tot, pentru că ai stocare, stocarea o ții pentru că vrei să beneficiezi de prețuri în creștere, și aici e o întreagă discuție legată de cum gestionezi prețul mărfurilor în agricultură, un lucru pe care prea puțini fermieri îl fac, dacă îl fac, poate cei foarte mari din România. Și aici putem vorbi de foarte multe lucruri, de hedging, de vânzarea viitoare datorită stocării și așa mai departe.
Legat de rezultate, a fost un lucru asumat că în primii doi ani, poate chiar trei, nu așteptăm profit. A fost un business în care s-a investit foarte mult, s-au cumpărat foarte multe ferme. Chiar dacă anul trecut a fost un an extrem de secetos, noi am avut un profit decent. Anul ăsta va fi deja și mai bine, dar, în continuare, businessul este în creștere. Noi căutăm să cumpărăm și să integrăm ferme noi. Procesul acesta de achiziții și cumpărare generează, pe de-o parte, niște costuri one off, care sunt legate de tranzacție și care nu sunt deloc mici, și generează un efort de integrare și retehnologizare a fermelor respective. Rezultatele nu se văd într-un an-doi. Încă o dată, trebuie așteptat 2-3 ani. Holde e un proiect pe termen lung, nici vorbă de studierea lui și înțelegerea pe un singur an sau pe doi ani.
Andreea Roșca: Mi-aduc aminte că mi-ai spus odată ce înseamnă tehnologie în agricultură raportat la cât de mult se recoltează de pe un teren. Care-i diferența între o fermă clasică și o fermă care folosește tehnologie – în termeni de productivitate, de rezultat.
Iulian Cîrciumaru: Diferențele pot fi foarte mari. Evident că nu sunt la fel de mari cum sunt în alte domenii, pentru că, până la urmă, terenul agricol are o limită până la care poate produce, spre deosebire de un software, pe care îl poți vinde în mod repetat – virtual, la infinit. La suprafețe comparabile, diferența poate fi, din punctul meu de vedere, de 2–2,5 x maxim, aș spune, între ceea ce poate produce – mă refer ca productivitate pe suprafață, pe hectar.
Dar, încă o dată, e un efect care se produce în timp și odată ce investițiile reușesc să genereze valoare adăugată în business, nimeni nu obține diferența asta de la un an la altul.
Andreea Roșca: Un lucru vreau să te mai întreb despre V7 Capital. Un algoritm anume pe care îl aplici atunci când spui DA și NU la domenii, la idei, la antreprenori, la companii?
Iulian Cîrciumaru: Nu l-aș numi chiar algoritm, dar da, am un mic mecanism, un proces de luare a deciziilor, pe care nu l-am formalizat, n-am stat să-l pun pe hârtie și nu-l urmez chiar pas cu pas – dar mental și datorită experienței, intuiției, îl urmez cam de fiecare dată. Primul filtru este dacă înțeleg sau nu businessul. Dacă nu-l înțeleg sau este dintr-un domeniu foarte deep tech, nu intru – e atât de simplu. Al doilea este o combinație de echipă și model de business. Nu mă interesează pe mine atât de tare – deja aud foarte mult în jurul meu și a devenit aproape un clișeu pentru mine să investim în companii care să se internaționalizare imediat, repede, accelerat. Sigur, mi-ar plăcea să am și astfel de investiții. Flip nu a fost una de genul acesta și poate nici nu va deveni curând, dar a fost un model de business foarte curat, foarte diferențiat de ce e în piața locală, care adresează doar pieței locale – care, oricum, este foarte mare și are în continuare un potențial foarte bun, deci e un mix de model de business – cum te diferențiezi, cum creezi valoare pe piața pe care o abordezi, echipă, cât de mare este piața, adică ce potențial de upside ai și la ce valoare intră, adică care e downside-ul.
Andreea Roșca: Ce mi s-a părut întotdeauna interesant la tine și la 7card e că mi-ai spus, de la începutul începutului când am vorbit (cred că era când nici nu vânduserăți încă tot către Sodexo), că pentru tine nu a fost niciodată ceva legat de pasiune sau de interes pentru domeniul respectiv. Nici măcar nu știu dacă făceai sport la vremea aceea – 7card fiind un sistem care integrează un abonament care îți dă acces la mult mai multe săli de sport decât cele dintr-un lanț. Și mi-ai vorbit atunci despre ideea asta de abordare analitică a unei oportunități versus ideea de pasiune. Nu crezi deloc în pasiune?
Iulian Cîrciumaru: Ba da, și o apreciez extrem de mult – îmi place să-i numesc pe antreprenorii care-și încep businessurile într-un domeniu care îi și pasionează genul de antreprenori artizani. Îmi place extrem de mult când îi găsesc si mai ales când au reușit să construiască businessuri. Din păcate, marea majoritate a acestor businessuri artizanale sunt neivestibile, din punctul de vedere al unui investitor. Sigur, dacă ești un investitor care împărtășești aceeași pasiune, sigur, poți să investești, să ajuți businessul respectiv. Dar dacă privești strict rațional, ca investiție, marea lor majoritate, din păcate nu sunt investibile.
Într-adevăr, 7card a fost început când practicam sport. Nu pot să zic că aveam o pasiune pentru sport și în niciun caz 7card nu a pornit dintr-o pasiune, ci din niște deficiențe pe care le-am identificat în această piață. Când spun „piață”, mă refer la furnizorii de servicii sportive, care sunt de foarte multe feluri, și cumpărători, iar pe aceștia i-am definit tot atunci ca fiind companiile și angajații companiilor. Erau foarte multe deficiențe: dacă erai o companie care ți-ai fi dorit să dai un beneficiul salarial unui angajat, era destul de dificil, pentru că piața era extrem de fragmentată, și asta a fost o condiție esențială de la care am plecat, aveai foarte mulți angajați dispersați în tot orașul. Era foarte dificil să găsești un număr mic de contracte pe care să le poți gestiona tu, companie, astfel încât să-i acoperi pe toți din punct de vedere al localizării, al nevoilor și sporturilor pe care își doresc să le facă. Și pur și simplu am speculat, dacă vrei, lipsa asta de aliniere dintre cele două părți, și am creat un model de business de brokeraj, astfel încât să adresăm și să preluăm noi aceste deficiențe, să le rezolvăm și să oferim un serviciu care aliniază mult mai bine cele două părți: cumpărătorii și vânzătorii din piața asta. Cam așa a fost, simplist vorbind, analitic construit modelul ăsta de business. Pasiunea, în cazul meu, al lui Andrei (Crețu – n.n.) și a primei echipe cu care am plecat atunci la drum a fost mai degrabă în privința businessului în sine, antreprenoriatului, dorinței de a face ceva, de a începe ceva de la zero și de a-i vedea roadele, rezultatele. Acolo, da, am avut pasiune, și inclusiv acum îmi pare rău că am ieșit din antreprenoriat și din businessul respectiv. Dar, în privința industriei, a modelului de business în sine, nu pot să zic că eram un mare pasionat de săli de fitness. Practic sportul, o fac pentru propria mea sănătate, dar nu am niște pasiuni.
Andreea Roșca: Întorcându-mă un pic la Holde Agri și la ideea asta de fragilitate, sunt lucruri pe care voi, pentru că sunteți în agricultură, le vedeți cu mult mai multă claritate decât le vede cineva care nu e în domeniu – și aici mă gândesc la acele variații pe care le avem astăzi, de la prețurile materiilor prime la prețurile combustibililor, care pot să producă un efect în viitor. Care este evaluarea ta despre asta?
Iulian Cîrciumaru: Un alt motiv pentru care am decis să investesc în agricultură acum mai bine de 3 ani a fost legat de o temere a mea. Eram într-o perioadă de minim istoric aș spune, eu nu am mai prins-o la un nivel atât de scăzut, de dobânzi foarte mici, chiar zero. Asta generează o expansiune a creditului, a capitalului din piață, ceea ce, la un moment dat, va ajunge să creeze inflație – ceea ce vedem astăzi.
Un alt motiv pentru care am decis să investesc în agricultură este că e un business cu expunere pe materii prime, care au o antifragilitate naturală la inflație – că, de fapt, de acolo pleacă inflația.
Și iată că, și din motivul acesta, trei ani mai târziu, se pare că am avut dreptate să investesc în agricultură – efectele inflaționiste se vor vedea, n-am nicio îndoială, adică atât din punctul de vedere al celor agricole, dar și tot ce înseamnă energie, combustibil, gaz și așa mai departe. Au crescut foarte multe alte materii prime, care au efect în alte industrii. Iar efectul lor în piață, inflaționist, se va manifesta.
Andreea Roșca: Voi vedeți în timp real lucrurile astea. Le vedeți pentru că voi cumpărați o grămadă de ceea ce se numește „input”, pentru agricultură, nu?
Iulian Cîrciumaru: Da, și care au crescut foarte mult, pentru că sunt businessuri care folosesc foarte mult gaz, de exemplu, energie, care s-a scumpit enorm de mult. Deja s-au scumpit materiile prime, riscul este foarte mare, noi deja avem niște costuri mai mari pentru următorul ciclu agricol. Riscul este foarte mare ca aceste costuri să fie din nou transferate și mai mult în prețuri, prețul materiilor prime să crească anul viitor și mai mult. Până la urmă, noi le vedem foarte la început pentru că suntem la începutul lanțului trofic, al creării de valoare, și, pe măsură ce produsul se rostogolește pe lanț, mai jos, către consumator, evident că prețul va crește și va duce la inflație.
Andreea Roșca: Când vorbești, de exemplu, de îngrășăminte, există o diferență vizibilă între astă vară și acum?
Iulian Cîrciumaru: Da, foarte mare, între 50 și 100%.
Andreea Roșca: Câteva lucruri vreau să te mai întreb. Noi am avut mai multe tentative de a face această conversație, pentru că au fost lucruri legate de timpul tău, dar de când te știu eu, ești implicat în foarte multe lucruri. Cum faci să gestionezi timp și energie, care-s principiile?
Iulian Cîrciumaru: Asta e o zonă la care trebuie să lucrez mult și pe care să o mai îmbunătățesc. Până acum 2 ani, când am avut exitul 7card, lucram mult, dar măcar aveam program ceva mai stabil. Acum a intervenit destul de multă volatilitate, pentru că fac foarte multe lucruri, investesc pe piața de capital, sunt implicat în Holde, în startup-uri, întâlniri, diverse tranzacții, acum sunt în diverse discuții și cu companii pentru listarea pe piața de capital și așa mai departe. Lucru care-mi consumă mult timp și energie.
Cum le gestionez? Cel mai bine funcționează chestia asta: când am momente când simt că nu mai pot, aproape că mă închid în mine, mă rup de orice înseamnă tehnologie, telefon, e-mail, absolut tot și îmi iau, chiar și în mijlocul zilei, o oră-două, și fie ies și alerg, fie îmi iau o carte și citesc, și asta mă ajută extrem de mult. Are și asta foarte multe legături cu antifragilitatea (nu vreau să duc totul acuma chiar în zona asta). Ideea nu e a lui Taleb, ci a unui discipol al lui Taleb, Mark Spitznagel, e un tip senzațional, care conduce un hedge fund mare din Statele Unite și care a scris două cărți minunate, „The Dao of Capital” și „Safe Haven Investing”.
Spitznagel vorbește foarte mult despre roundabout strategy. Dacă aș face o analogie – sens giratoriu, da? –, e despre ideea asta de a face un pas în spate sau de a ocoli ca să ajungi mai repede undeva. Mergi cu mașina, intri într-un sens giratoriu, vrei să faci stânga, dar de fapt o iei la dreapta, mergi mai mult, dar ajungi mai repede. Matematic vorbind, se numește curba lui Bernoulli. Este o cale mai lungă, dar mai rapidă, de a ajunge de la punctul A la punctul B decât chiar linia dreaptă. E paradoxal și contraintuitiv, dar ideea asta, de a face un pas în spate, de a te retrage, ca să pornești mai în forță după aia, se folosea foarte mult și în strategia militară. Chiar și Spitznagel scrie foarte mult despre asta. Cred că asta mă ajută. Nu mi-am impus s-o fac, am făcut-o pentru că așa simt să fac. Nu mai răspund la niciun watsapp, la niciun mesaj, la niciun telefon, la nimic. Pur și simplu mă distanțez un pic de vâltoare. Mă duc și citesc ceva, alerg, meditez, nu știu, fac ceva doar pentru mine și mă rup de tot. E a face un pas în spate pentru a reveni cu forțe proaspete. Mi-a plăcut extrem de mult ideea asta de strategie roundabout.
Andreea Roșca: E foarte interesant lucrul ăsta pentru că, dacă mă gândesc la zona pe care o știu mult mai bine, zona de creativitate, ideea asta de a te desprinde de muncă și de produsul muncii tale ca să poți să o vezi limpede și ideea asta de pauză strategică e foarte întâlnită. Toți scriitorii o au, toți artiștii o au, în toate biografiile și în toate bunele practici pe care le-am citit există această idee.
Iulian Cîrciumaru: Fix ideea asta merge și-n investiții. A-ți asuma niște mici riscuri și niște mici perderi, care înseamnă că te duci un pic în spate, ca randament al portofoliului, ca după aia să te arunci, să te propulseze la un randament mult mai mare.
Andreea Roșca: Ca să închidem cercul conversației noastre: la început mi-ai spus că există o lecție foarte importantă de parenting din poziția diferită pe care o aveți tu cu tatăl tău.
Iulian Cîrciumaru: Da, e o închidere foarte bună, așa este. Eu cred că e un rost și un bine în toată divergența asta, doar la nivel politic, între noi, și cred că, dacă aș vedea partea pozitivă a lucrului ăstuia ar fi că, până la urmă, cred că rostul unui părinte nu este să creeze din copilul lui o copie fidelă a lui, ci e să îi dea drumul în viață și să-i dea posibilitatea să se dezvolte și să-și găsească propriul drum. Până la urmă, eu asta am făcut. Și cred că asta ar trebui să acceptăm și să înțelegem fiecare.
Eu, la rândul meu, m-am întrebat cum m-aș simți dacă mi-ar face și fiica mea ce i-am făcut eu lui tata din punctul ăsta de vedere. Și am învățat să accept că și ea trebuie să aibă drumul ei în viață, iar rostul meu nu este s-o influențez, să intervin, să-i trasez un drum. Și că dacă totuși se va întâmpla asta, să fiu liniștit că eu mi-am făcut treaba și că ăla e drumul ei și cu asta basta, așa cum s-a întâmplat și în cazul meu. Și sper ca tatăl meu să fie mai mândru de mine că s-a întâmplat așa, chiar dacă asta e mai degrabă un by-product, dacă vrei, un produs secundar a ceea ce s-a întâmplat, a drumului meu în viață, decât să fi rămas în Roșiori să fi urmat o mică carieră politică locală.
Andreea Roșca: Știi sau doar crezi că e mândru de drumul tău?
Iulian Cîrciumaru: Cu siguranță este, ăsta a fost visul lui, să mă duc să studiez în afară – și am fost de nenumărate ori, pentru că, evident, mi-a plăcut și mie, am fost întotdeauna curios, mi-a plăcut să învăț și îmi place în continuare să învăț. Am avut o carieră în consultanță foarte bună, i-a plăcut când am reușit în antreprenoriat, evident, și acum, când am și în investiții aceste succese, evident că îl mulțumesc și îl satisfac și pe el, ca părinte. Și pentru mine asta în sine sper să-mi rămână ca o lecție de bună creștere a copiilor.
Andreea Roșca: E ceva ce ai vrea să adaugi, un mesaj de final, o recomandare de carte, o recomandare de practică?
Iulian Cîrciumaru: Probabil că despre antifragilitate și concepte similare sau complementare am putea discuta extrem de mult. Ca o recomandare, am mai spus-o pe parcursul discuției: și la nivel personal, și la nivel profesional, le-aș spune să facă tot ce ține de ei să iasă din zona de confort și să învețe din ce se întâmplă în afara zonei de confort.
Și la nivel personal la fel: absolut orice lucru pe care îl facem (evident, păstrând niște limite în ceea ce privește adversitatea, șocurile și așa mai departe), cred că ne este benefic. În rest, recomand oricui cărțile lui Taleb, cărțile lui Mark Spitznagel și nu numai. Cam tot ce recomandă și ei la rândul lor – autorii, de exemplu, din școala austriacă de economie mi se par foarte buni.
Andreea Roșca: Școala austriacă de economie, adică zona libertariană a economiei.
Iulian Cîrciumaru: Da, cred că și la nivel filosofic sunt niște lecturi extrem de interesante acolo.
Andreea Roșca: Cred că ăsta e un moment foarte bun pentru un început de antifragilitate, pentru că în perioada asta suntem cu toții, vrând-nevrând, aruncați în afara zonei de confort. Ni s-a luat zona de confort, am fost obligați să ieșim din ea. E important să nu te opui și să nu insiști că lucrurile se vor întoarce unde au fost și că vrei ca totul să fie ca înainte? Cred că e important lucrul ăsta, nu? Să accepți.
Iulian Cîrciumaru: Cu totul de acord.
Andreea Roșca: Îți mulțumesc foarte mult.
Iulian Cîrciumaru: Mulțumesc și eu, Andreea.
…………………………………….
RESURSE
Contact:
Pe Iulian îl poți găsi pe pagina sa de Facebook și pe LinkedIn . Află mai multe informații despre compania lui Iulian, V7 Capital
Oameni menționați în interviu:
Nassim Taleb
Mark Spitznagel
Andrei Crețu
Lecturi recomandate de Iulian:
Mark Spitznagel – „The Dao of capital” și „Safe Haven – Investing for financial storms”
Lucrări din școala austriacă de economie
Concepte și companii:
