Acum doi ani, impreuna cu cativa antreprenori si sefi de companii, am creat o fundatie. Ideea noastra a fost ca, dupa ani in care ne-am concentrat pe propriile cariere, pe afaceri si interes personal, poate ca e timpul sa dam ceva inapoi. Adica sa ne preocupam nu numai de curtile noastre, dar si de tara in care traim. Chiar daca suna foarte pretentios…

Asa s-a nascut Romanian Business Leaders (motivul pentru care are nume in engleza imi scapa, in acest moment). Discutia despre valori a fost aprinsa si  durat un timp, dar am stabilit ca increderea in Romania e una dintre ele. O groaza de lucruri s-au intamplat de atunci si, cumva, n-am vorbit foarte des despre valori.

La inceput de februarie, in 10 zile, vom avea a doua mare intalnire anuala a comunitatii din jurul Fundatiei. Dincolo de faptul ca iti trebuie o gramada de incredere ca sa crezi ca poti schimba ceva – 83% dintre concetatenii nostri cred ca pot face nimic – am inceput sa ma gandesc serios la partea cu increderea. Cum arata, in realitate, aceasta valoare pe care am ales-o?

Da, faptul ca suntem inca aici inseamna un gest de incredere. Faptul ca investim banii aici in loc de alte tari, ca platim lucuri in avans (asteptand sa le primim exact asa cum le-am platit), ca primim facturi pe care le platim mai tarziu – toate sunt gesturi de incredere.

Dar dincolo de asta, sunt lucrurile pe care le facem intre noi. E investitia de timp, efort si inteligenta pe care o punem acolo unde nu pare a fi nimic financiar de castigat, doar pentru a contribui.

Azi am fost la un eveniment special. Am intalnit 100 de oameni tineri – si nu numai – care se aduna, in fiecare duminica, sa faca exercitiul ingrozitor de greu de a vorbi in public. Unii il fac pentru prima oara si il fac uimitor de bine. Altii vor deveni mai buni, cu fiecare discurs. Organizatorii fac asta de cinci ani si nu pare a fi niciun avantaj material imediat in gestul lor. Pun la un loc oameni care doresc sa fie mai buni si creeaza contextul in care ei sa reuseasca. Nimeni nu critica, nimeni nu rade, nimeni nu face glume proaste. Isi spun, cu sinceritate, cum cred ca pot deveni mai buni. Si atitudinea asta ma face sa am incredere. Pentru ca stiu ca, undeva, acolo, sunt sute de astfel de idei pe care nu le cunoastem inca. Si ca ele construiesc alt fel de a vedea lumea, alt fel de a interactiona intre noi. Astfel de proiecte recompun ceea ce am pierdut cel mai de pret – fibra relatiilor si increderii dintre noi, ca oameni.

Nu stiu aproape nimic despre Speakers Arena. Am fost azi prima oara, printr-o intamplare. Dar e unul dintre acele lucruri care imi da incredere in Romania. Pentru ca pare altruist si simplu si aduce energie, in loc sa o secatuiasca, asa cum fac prea multe dintre lucrurile din viata de zi cu zi.

De ce 50? Nu stiu. Poate pentru ca fiecare dintre noi poate completa lista cu lucruri pe care le cunoaste si pe care le va putea recunoaste, acum, ca motive de incredere.