Acum ceva ani, am intalnit, intr-una dintre cartile de la MBA, o idee care mi-a ramas in minte: sursa puterii sta in a rezolva nesiguranta si incertitudinea celorlalti. Nu imi amintesc cine este autorul, dar cred ca este un instrument foarte important in relatia cu cei din jur. In relatiile profesionale in egala masura.

Mare parte din timp umblam prin lume gandindu-ne ce vrem noi. Ceea ce este perfect in regula. Dar, cand vine vorba despre a lucra cu un client, de exemplu, cel mai important lucru este, in opinia mea, nevoia lui. Intelegerea nevoii inseamna, de cele mai multe ori si in primul rand, timp alocat pentru a asculta si a pune intrebari.  E foarte posibil sa spuna ca are nevoie de mai multa expunere publica si, de fapt, sa aiba nevoie de coerenta interna. Faptul ca va fi mai vizibil in exterior nu inseamna decat ca va duce in piata publica toate neclaritatile din interior. Adica mai multa nesiguranta si incertitudine…

Experienta mea este ca e foarte posibil ca prima discutie sa fie complet neclara sau o pista falsa. Din simplul motiv ca, oamenii fiind, nu stam decat rareori sa ne gandim EXACT care este problema. Daca iei de buna prima discutie si incerci sa iti dai seama care este nevoia ascunsa in toata neclaritatea, finalul va fi ca solutia propusa nu are deloc (sau in mica masura) legatura cu problema. In consecinta, va produce un rezultat, dar nu cel asteptat.

Putini dintre noi au rabdarea sau siguranta de sine sa puna intrebari pana cand lucrurile devin clare. Este acel moment de „A-ha”, cand omul spune: „Da, exact asta este ceea ce e de rezolvat”. Timpul investit in acest proces de inceput e, de fapt, cel mai valoros si fundatia pentru orice proiect sau propunere urmeaza.

Luati de bune formularile neclare, alergati pe o pista falsa si rezultatul imediat va fi o pierdere de putere si incredere.