Despre „da, dar daca…”

Marius Bostan, prietenul meu si presedintele Fundatiei Nationale a Tinerilor Manageri, are o teorie despre succes – el este produsul intre oportunitate si competente. Intrebarea este ce ii opreste pe cei care au toate competentele si intalnesc toate oportunitatile sa isi urmeze visele si sa aiba succes.

De cele mai multe ori, intre cei ce reusesc si cei care nu incearca, sta o temere care incepe asa: „Da, asa este, dar daca…?” Punctele pot fi inlocuite cu aproape orice temere: nu reusesc, nu imi iese asa cum doream, se termina banii, dureaza prea mult, cutare nu va fi de acord, ceilalti ma vor judeca. Acest „dar daca” apare aproape automat si, cateodata, inconstient si blocheaza tot ceea ce intentionam sa facem. Culmea este ca toate argumentele care urmeaza sunt de bun simt si absolut justificate.Vocea ratiunii e de parere ca mai bine nici nu incerci.

Am descoperit ca raspunsul este destul de simplu si sta intr-o alta intrebare: care este solutia si cum poate fi evitat „dar daca?”. Primul lucru important poate fi definit ca protejarea bazei.  Adica prin descrierea exacta a celui mai nefericit scenariu posibil si a solutiilor. Dupa ce ai asigurat baza, al doilea pas arata cam asa: care sunt resursele la care pot apela pentru a rezolva restul intrebarilor?

Orice „dar daca” nu este decat o intrebare care asteapta o solutie. De prea mult ori o lasam sa fie o justificare pentru a sta intr-un context care nu ne convine.

Spune-mi ce crezi

avatar
wpDiscuz