Unul dintre proiectele la care lucrez a inceput acum cateva luni de zile. Astazi, este tot in faza de proiect. A trecut prin numeroase restructurari, bugetari, tentative de parteneriate si negocieri nereusite.

Este un proiect la care tin si in care cred, pentru ca are in centru ideea de initiativa si antreprenoriat. Intrebarea fireasca este ce ar trebui sa facem mai departe pentru ca, desi toata lumea este de acord ca e o idee minunata si, desi are finantarea de care are nevoie, se incapataneaza sa nu devina realitate.

Cred ca oricine a trecut, cel putin o data, printr-o astfel de situatie. Desi toate evidentele iti spun ca e o miza care merita, drumul de la idee la materializarea ei pare infinit. Apar intrebarile legate de sensul intregului demers, de rasplata (de orice fel) care va exista (sau nu) la final si de succesul pe care proiectul il va avea. Te intrebui daca nu cumva ar fi bine sa accepti ca nu iese.

Cat de repede ai voie sa renunti la ideile si proiectele tale? Mare parte dintre oamenii pe care ii intalnesc si care isi propun sa fie antreprenori spun ca nu fac acest pas pentru ca „e greu”. Este foarte probabil ca multi dintre cei care sunt azi oameni de afaceri au avut de trecut un „test de anduranta”, o perioada in care lucrurile nu au mers, s-au blocat, au iesit altfel.

Toti cei pe care i-am intrebat mi-au spus, invariabil, trei lucruri:

1. ca cel mai greu lucru este sa mentii proiectul „viu” atunci cand lucrurile nu merg

2. ca ai nevoie de un anumit gen de oameni in jurul tau, care sa te tina cu picioarele pe pamant si sa iti mentina aripile, in acelasi timp

3. ca exista intotdeauna un drum, indiferent cat de mari par obstacolele