Interviul cu Radu Savopol, pe scena The Vast&The Curious. Mulțumim partenerilor noștri, Apollo111, Dedeman și Radio Guerrilla, fără de care acest proiect nu ar fi posibil. Toate interviurile cu antreprenori, inovatori și pionieri se află aici.
Radu Savopol e, de fapt, designer. Vine dintr-o familie cu lungă tradiție de artiști, povestitori și inovatori. A fondat rețeaua de cafenele 5ToGo în 2015, în una dintre cele mai grele perioade din viața lui. Avea, deja, 14 ani de experiență ca proprietar de pub și de club, dar modelul, așa cum îl știa el, nu mai mergea. ”Eram ancorat într-un concept de business care pur și simplu nu mai era de actualitate. Nu știam ce să fac.” A încercat diverse, nimic n-a funcționat. 5ToGo s-a născut, așa cum adesea se nasc ideile, din observație, limitări și experiență. Radu știa modelul ”to go” din vacanțe și călătorii prin Europa. Lângă pub-ul lui din Piața Lahovari – acela care nu mai mergea – s-a eliberat un spațiu cât o cutie de chibrituri pe care părea să-l dorească multă lume. Furnizorul lui de cafea i-a povestit modelul din Israel, de cafenea cu preț fix. Modelul s-a creionat din idei puse cap la cap ”la o masă”, pe un șervețel. ”Un experiment”. Nici nume n-a avut, până aproape de deschiderea din ianuarie 2015.
Când l-am intervievat prima oară pe Radu, în 2017, 5ToGo avea 50 de cafenele. Când l-am intervievat în octombrie 2018 pe scena The Vast&The Curious, semnase franciza cu numărul 100. Privind în urmă, e convins că nevoia, situațiile limită, l-au împins să ajungă aici. ”Sărăcia e mama inovației” spune citatul lui favorit. Atunci, ca și acum. A crescut franciza fără bani de la bancă, cu o echipă de câțiva oameni. Se duce și azi la aproape toate deschiderile și împarte flyere oamenilor de pe stradă.
5ToGo este o poveste creionată la o masă în piața Lahovari, într-un pub. Pur și simplu s-au legat multe lucruri. Cred că atunci când e să fie, este și când e trenul bun, ăla e. Dar, pe de altă parte, trebuie să te urci mereu în tren, că nu știi care e cel bun. Dacă nu te urci, nu te duce nicăieri.
Dacă îl întrebi cum a parcurs acest drum, de la o cafenea ascunsă pe un colț de stradă, la cel mai mare lanț din România și unul dintre cele mai cool branduri, îți va vorbi despre câteva principii în care crede. Simplitate în model și în strategie. A nu se confunda simplu cu ușor. Cafea bună. Conectare cu oamenii și cu viața reală. Disponibilitatea de a sacrifica anumite lucruri, pentru a crește rapid. Atenția la detalii pe care, poate, alții nu le văd. Cum ar fi personalitatea fiecărui francizat, pentru care Radu-designerul a creat în cafenele decoruri unice. Oameni buni și dedicați în jur: Lucian Bădilă, partenerul lui de încredere, lucrează cu Radu de la 16 ani. Azi, are 24.
5ToGo e un business de câteva milioane de euro, în jurul căruia gravitează azi o comunitate de 300 de oameni – francizați, furnizori care au crescut cu rețeaua. Când a anunțat franciza cu numărul 100, Radu a spus că vrea 200 până la final de 2020. Dar ambiția lui personală e puțin diferită: ”Îmi doresc să democratizez cafeaua bună. Vreau ca oamenii din Rahova, unde am crescut, să poată bea o cafea bună, cu un preț corect.”
Mai jos se află scriptul conversației, împărțit în capitole, pentru o citire mai ușoară.
DE UNDE VIN
Am să încep cu o întrebare pe care o pun fiecărui antreprenor care vine pe această scenă: vorbește-ne despre locul de unde vii. Despre copilăria ta, cum ai crescut și unde.
Am crescut în două cartiere destul de consacrate în București. M-am născut în Rahova și, de la 7 ani, de când am început școala, m-am mutat în Colentina, Fundeni. Acolo am crescut până la 17 ani. Două cartiere foarte dragi. Părinții mei stau și astăzi în Rahova.
Vorbești foarte des de bunicul tău și de figura lui care a dominat toată familia voastră.
Bunicul meu, Nicolae Savopol, a fost un personaj. Din păcate, eu aveam 8 ani când a murit. Dar a fost un personaj în familie. Un personaj în viața boemă din București.
A fost comandant de navă, pe distrugătorul Ferdinand. După al Doilea Război Mondial, după ce s-a pensionat, a lucrat într-o fabrică de pompe, Aversa. Apoi, destul de târziu, s-a apucat de pictură.
S-a apucat de pictură din senin? După ce a fost marinar?
Da, fără școală, fără nimic. Și tatăl meu, la fel: fără școală, fără nimic, s-a apucat de pictură cam când s-a pensionat. Au fost autodidacți amândoi. Tatăl meu nu a pictat niciodată cât timp a trăit bunicul, cu toate că bunicul își dorea foarte mult să îl învețe să picteze. Dar nu. Picturile lui spun altceva și sunt cu totul și cu totul altfel decât vedem noi marea: e o mare cu movuri, cu furtună, cu totul și cu totul alte culori decât vedem noi în mod normal. A fost unul din pictorii emblematici si perioadei.
Bunicul era Nicolae Savopol, tata e Savopol Nicolae. Bunicul semna N. Savopol, tata semnează Savopol N.
Am trăit într-o lume boemă. Cred că mi-a deschis apetitul pentru frumos, pentru artă, pentru lucruri mai deosebite sau lucruri făcute altfel. Chiar dacă sunt lucruri normale, am învățat să le tratez altfel.
Cum era să fii mic și să trăiești într-o astfel de atmosferă, cu pictori?
Am trăit într-o lume boemă. Unchiul meu era prim solist la operetă. Nașul meu, soțul surorii lui tata, era Claudiu Negulescu, un dirijor faimos, care a avut corul de copii Voces Primavera pe vremuri. Am trăit într-o lume frumoasă și destul de boemă, care m-a marcat.
Cum te-a influențat lucrul ăsta?
Cred că mi-a deschis apetitul pentru frumos, pentru artă, pentru lucruri mai deosebite sau lucruri făcute altfel. Chiar dacă sunt lucruri normale, am învățat să le tratez altfel.
În 2001, când am hotărât să îmi fac prima cârciumă, primul pub, am făcut o nebunie. Pe pereți era roșu bordo și verde smarald. La Sinaia, în 80 de metri pătrați cu un șemineu în colț, am făcut o poveste marinărească. I-am spus Old Nick Pub, iar oamenii vorbesc și astăzi despre locul acela.
Ai vândut șireturi colorate în liceu. De unde crezi că ți-a venit spiritul antreprenorial?
Nu știu. În familie nu prea avem pe nimeni. Pot să dau exemple mult mai îndepărtate… Așa, pe la 1700… Pe la 1700, a venit Savopol din Grecia. Făcea negoț cu sare și s-a îndrăgostit la Ocnele Mari de o țigancă superbă, Bubuca. Acolo s-a născut familia Savopol, în zona Ocnele Mari.
Deci s-a transmis antreprenoriatul peste 300 de ani…
Cred că da… În Primul Război Mondial, tot un descendent din familie a inventat grenada defensivă. A murit, din păcate, tocmai într-o explozie la pulberăria Plevnei, iar Regele Carol a fost la înmormântarea lui, da.
Apoi a fost Savopol Alexandru, cel care a înființat primul club de radio amatorism din România, la Craiova.
Oameni întreprinzători, dar…
Nu am moștenit niciun hotel, nu am moștenit nimic…
Cine a făcut toată această cercetare despre arborele genealogic?
S-a transmis din familie. Am avut un unchi, unchiul Dinu, care s-a ocupat până acum câțiva ani, când a murit. Am preluat apoi eu și verișoarele mele. Din păcate, familia noastră s-a restrâns foarte mult… Mă uitam la poze la mesele de pe vremuri, cu zeci de persoane. Acum, din păcate, masa de Crăciun e mult mai mică…
CUM ȘI DE UNDE A ÎNCEPUT 5TOGO. Sărăcia e mama inovației
Sunt curioasă ce au spus ai tăi când tu ai spus că vrei să te faci cârciumar, după ce făcusei design, venind dintr-o familie de artiști.
Mă știau deja, mai cochetasem cu diverse tentative: distribuție, o companie de grafică publicitară… A fost un moment de cotitură, când mi-am dorit să schimb ceva și am ales să fac acest pub la Sinaia. În câteva luni m-am mutat acolo. ”Acasa” mea e la Sinaia.
Îmi spuneai că e locul în care te duci când nu știi ce să faci.
Exact. Viața are alt ritm în Sinaia, chiar și oamenii sunt mai altfel, cu bune, cu rele… E alt tip de energie. Te simți ca și cum ai fi într-o vacanță permanentă.
Reușește Sinaia să îți rezolve problemele?
Da. Multe gânduri am adunat și multe decizii am luat acolo, chiar legate de București. Cred că ajută foarte mult casa, oamenii, detașarea de problemele de aici. Net-ul nu prea funcționează, deci ești oarecum deconectat…
Acum, când am perioade în care sunt un pic defocusat sau când nu găsesc răspuns, mă gândesc la pasajul ăsta – ”sărăcia e mama inovației” – și mă repoziționează instantaneu. Mă face să gândesc mult mai alert, mă face să inventez, mă face să inovez. Și îmi dă poftă.
Așa cum cer fiecăruia dintre invitați, te-am rugat și pe tine să te gândești care este cartea care ți-a rămas în minte, care te-a ajutat sau ți-a dat anumite răspunsuri. Și care este citatul sau sfatul la care te întorci des. Mi-ai dat acest citat din cartea ”Design pentru viața de zi cu zi”: sărăcia este mama inovației. Mi-ai spus că nu erai într-o situație fericită când ai început 5ToGo și că ”vezi lucrurile altfel atunci când ești pe marginea prăpastiei”. Că acest citat te-a ajutat să inovezi și să mergi mai departe. Vorbește-ne un pic despre momentul acela și despre ce ai vrut să spui.
Timp de 13-14 ani făcusem același lucru, aveam un pub în Sinaia, altul la București. Nu știam ce să mai fac, era un moment în care lucrurile nu stăteau bine deloc. Sinaia era ca după bombardament, totul era distrus de renovări. A fost o perioadă foarte grea, de doi sau trei ani, în care tot ceea ce era business legat de turism a fost terminat. Nici cârciuma din București nu mergea formidabil. Eram ancorat într-un concept de business care nu mai era la modă, începea să fie… Pur și simplu nu mai era de actualitate. Nu știam ce să fac.
Era 2014. Am tot încercat să găsesc diferite businessuri, dar nu a funcționat.
Deci eram într-un moment destul de dificil și fără perspective foarte mari și, atunci, deciziile pe care le-am luat și pașii pe care i-am făcut au fost mult, mult mai atent gândite. În anii precendenți deschideam un club lângă pub și investeam 50-70.000 de euro și vedeam ce o să fie. Nu mai eram în situația aceea.
Deci pasajul acela din carte te-a ajutat să găsești soluția potrivită, până la urmă?
Da. Acum, când am perioade în care sunt un pic defocusat sau când nu găsesc răspuns, mă gândesc la pasajul ăsta și mă repoziționează instantaneu. Mă face să gândesc mult mai alert, mă face să inventez, mă face să inovez. Și îmi dă poftă.
Te gândești la ”sărăcia e mama inovației” și îți vin idei, adică? Ce îți spui? ”Ia stai puțin că nu e chiar așa de rău. Cum ieșim din asta?”
Da, cam asta e ideea. Încep să funcționez altfel. Pentru mine a contat enorm, pentru că m-a trecut prin cel mai greu moment în viață în 2013 și începutul lui 2015, când am creat 5ToGo.
Cum a venit la tine ideea 5ToGo?
În București, pub-ul meu era în Piața Lahovari. Proprietara clădirii mi-a spus că are un spațiu lângă și m-a întrebat dacă vreau să îl iau. Fusese un mic magazin, dar au închis și a rămas spațiul liber. L-am luat.
Are 12 metri pătrați. Am muncit o perioadă lungă la el. Cred că am început în octombrie 2014, l-am terminat în decembrie, dar am hotărât să îl deschid pe 7 ianuarie 2015.
Îmi este foarte drag și îl țin în continuare, cu toate că are o chirie enormă. Când am renunțat la restaurantul din față, proprietara mi-a pus o chirie fantasmagorică pe acești 12 metri…
(A fost un) experiment. Nici denumire n-avea. Se numea ceva de genul ABC… Țin minte și acum, era decembrie și stăteam cu niște prieteni la pub-ul din București. Le-am zis ”uite, am discutat, ar fi totul 5 lei”. Și am desenat acolo, pe loc, logo 5ToGo, pe un șervețel.
Deci cum a apărut ideea asta?
Cred că a fost o combinație… În vara aceea, în 2014, tot veneau la mine oameni să le închiriez spațiul pentru magazin de papioane, pentru florărie, pentru diverse lucruri. Dar pur și simplu nu am vrut să îl cedez, am zis hai să fac altceva.
În călătoriile din 2014 am văzut o groază de concepte legate de cafea. Eu îmi doream ca acel ceva nou să fie un business în zona de dimineață sau de prânz… Dar eu nu mă pricep foarte bine la partea de bucătărie și nu am excelat niciodată. În schimb, în partea de bar am fost foarte buni și am creat mereu lucruri noi.
A fost un concept complet agregat de la început? O să facem o cafenea unde totul o să coste 5 lei și așa și așa și așa…?
Nu, nu, clar nu. M-am mai întâlnit cu un prieten evreu, el m-a mai sfătuit. Businessul de tipul acesta, cu preț fix, funcționa foarte bine în Israel la vremea respectivă. El era furnizorul meu de cafea, l-am întrebat ce să fac. ”Aș vrea să fac ceva în zona asta de to go…”. El mi-a zis ”în Israel e așa, așa, așa”. M-am dus la birou, am calculat, părea să aibă sens…
Deci a fost mai degrabă un experiment, o încercare…
Da. Experiment. Nici denumire n-avea. Se numea ceva de genul ABC… Țin minte și acum, era decembrie și stăteam cu niște prieteni la pub-ul din București. Le-am zis ”uite, am discutat, ar fi totul 5 lei”. Și am desenat acolo, pe loc, logo 5ToGo, pe un șervețel. Din păcate, nu mai am hârtia pe care am desenat, nu o găsesc.
CUM A CRESCUT 5TOGO DE LA 1 LA 100. Omul sfințește locul
Una este să ai un locușor de 12 metri pătrați care să se numească 5ToGo, și cu totul alta să faci 100. Cum ai ajuns de la 1 la 100?
Nu a fost o chestie conștientă. A fost natural, oricât de ciudat ar suna… Am făcut primii pași, am descis prima locație și a început să funcționeze. Eram acolo zi de zi, de vorbă cu lumea. Am zis ”nu se poate, funcționează foarte bine, hai să mai găsim una”.
Am pus mâna pe telefon, ”Cine mai știe un spațiu, undeva, central”. O prietenă, Larisa, mi-a dat telefon… Avea un atelier de croitorie pe Pache Protopopescu și a zis ”uite, jos s-a eliberat ceva”. Fusese Nufărul sau ceva. ”400 de euro, vrei să îl iei?” Da. Țin minte și acum, m-am dus noaptea, l-am văzut. Seara, 6-7 era, februarie 2015. L-am luat. Deci a fost totul foarte, foarte repede. Adică am deschis prima locație în 7 ianuarie. Cred că în 20 martie am deschis a doua locație.
După ce am deschis, mi-am dat seama ce înseamnă ca un om să se ocupe de businessul lui zi de zi, oră de oră. Cafeneaua ei mergea mai bine decât locațiile mele. Și atunci mi-am dat seama că asta e cheia.
Când ai știut că povestea asta o să funcționeze? Care au fost semnele după care ai spus ”ok, ăsta e un concept care poate fi multiplicat?” De unde ai știut?
Cred că primul semn a fost când, după ce am deschis a doua locație, a sunat telefonul. Și o doamnă mi-a spus ”uite, sunt Nicoleta. Am citit despre tine în Ziarul Financiar”. Este o tipă care a fost căsătorită cu un domn din Israel și știa de business din Israel. A zis că vrea franciză. I-am zis ”păi stai, că nu avem franciză”… Nu avem nimic.
A insistat să văd spațiul. M-am dus cu ea în spațiul din Piața Unirii, în spate la pizzeria Horoscop. Un parc plin de copii ai străzii, o clădire de la 1880 dărăpănată total, cu o covrigărie vai-mama-ei în stânga și cu un spațiu total avariat pe un colț. Nicoleta a zis, ”uite, aici vreau eu”. Păi de ce vrei aici? ”Păi uite, eu stau la Dealul Mitropoliei, la blocul Adorama, eu știu zona aici, eu sunt convinsă că o să meargă businessul aici…” I-am zis ”Păi știi că nu avem contract de franciză, nu avem nimic”. Nu e nicio problemă, mi-a răspuns, ”hai să facem, găsești o metodă. Eu am încredere, vreau să deschid aici”. Și cred că ăla a fost un moment…
Nicoleta a fost exact vântul acela în vele care a creat un alt gen de încredere în tot businessul. Venită de afară, un om care vrea să investească bani. Adică era total nou pentru mine… Cineva să vină cu banii și să zică uite, vreau să fac asta.
Ți-a schimbat felul în care vedeai 5ToGo?
Nu. După ce am deschis, mi-am dat seama ce înseamnă ca un om să se ocupe de businessul lui zi de zi, oră de oră. Cafeneaua ei mergea mai bine decât locațiile mele. Și atunci mi-am dat seama că asta e cheia.
Deci secretul e omul care administrează…
Nu știam mare lucru despre francize. Am încercat, de-a lungul timpului, să iau eu însumi una. Am aplicat din 2001 până în 2014 la diverse francize, una nu mi-a răspuns. Nici măcar nu am primit feedback…
Deci știam în mare, nu aveam o noțiune exactă. Dar am simțit pe propria piele…
Omul care sfințește locul…
Exact. Este valabil și în ziua de astăzi, la a 90-a locație deschisă. Avem locație lângă Starbucks, mult mai mică decât ei, și facem treabă mai bună decât Starbucks, datorită omului. Omul contează enorm.
Câte cereri de franciză ai în momentul acesta zilnic?
Între 5 și 10.
Acum căutăm oameni care să fie implicați în business 100%. Ideal, să muncească ei, familia. El, soț, soție… Dar dacă nu, să se implice, chiar dacă au o locație și un angajat sau doi, să fie acolo minim 6 ore în primele 6 luni, un an de zile.
Care sunt criteriile după care spui ”omul ăsta o să fie un partener care o să facă un lucru foarte bun din 5ToGo”?
Acum căutăm oameni care să fie implicați în business 100%. Ideal, să muncească ei, familia. El, soț, soție… Dar dacă nu, să se implice, chiar dacă au o locație și un angajat sau doi, să fie acolo minim 6 ore în primele 6 luni, un an de zile.
Vorbește-ne despre momentul… Despre întâlnirea care a reconfigurat ideile tale despre 5ToGo.
Cred că eram în ianuarie 2017… Ne-am întâlnit prima oară în noiembrie 2016… Apoi, în ianuarie, am băut o cafea. A fost un declic pentru mine pentru că…
Am povestit desprte 5ToGo acestui om care avea experiență extraordinară. M-a întrebat ”Câte locații ai acum?” 20. Ok. ”Câte vrei să faci?” Păi vreau să fac și eu undeva la 40, 30, cam asta ar fi. ”Nu, nu există. Ori faci 100, ori nu mai faci nimic.”
100? La început, nu am înțeles exact. Cum 100? Păi da, nu mai există nimic altceva. ”Din momentul ăsta, dormi în mașină, dormi în avion, îți rupi pantofii. Nu mai există familie, nu mai există nimic, dar trebuie să ajungi aici ca să poți să devii lider”.
De ce era atât de importantă creșterea asta rapidă?
În 2015 am făcut 11 locații, în 2016 am făcut până la 30 și, pe urmă, am alergat cât ne-au ținut picioarele.
Acesta este un business care se putea copia foarte ușor și, dacă cineva ar fi avut bani să investească un milion de euro, putea să ne prindă din urmă foarte ușor. Au și încercat, sunt și alte concepte asemănătoare.
Faptul că am vândut franciză a contat foarte mult. Gândiți-vă, am semnat cu 70 de persoane, cu 70 de cercuri de prieteni, 70 de familii din 12-13 orașe. 5ToGo e al lor. Ok, e brandul meu, dar ei sunt ambasadorii mei acolo și partenerii mei și au promovat businessul poate mai bine decât am făcut eu în mediul lor. A fost un bulgăre de zăpadă care s-a rostogolit, dar prin franciză. Nu știu dacă aș fi putut singur… Poate dacă investeam niște sute de mii de euro…
Matei avea banii de mașină și a ales să își cumpere franciză 5ToGo, în 2015. Da. Deci mare lucru… și un băiat deosebit care chiar am o relație deosebită cu el. Cred că spre sfârșit de 2015 am început o colaborare cu un domn care a luat patru francize… Are trei copii, dar a luat patru francize. Una și-a făcut-o pentru el. Fiecare copil are franciza lui. Bianca, Mihai și Andra. Bianca e acum în echipa noastră operațională. Să ai o franciză e o școală destul de bună. Și nu sunt singurii. La Brașov, la fel. La piața Vitan, la fel: Cristi a luat fetei…
Cred că are legătură cu felul în care alegeți oamenii, cu faptul că e cafea, cu designul locurilor…
Contează cafeaua. Dar primele trei – patru francize care le-am dat… I-am dat lui Matei, care avea 19 ani, a venit de mână cu mama lui. Am vândut franciză unui puști de 19 ani… Când ne-am dus centrul de business cu care se semna contractul pentru spațiu, la Union, ne-au zis ăia ”Te rog eu frumos, garantează aici, intră și tu parte în contract”. E singurul contract în care suntem parte din contract cu chiriașii. Matei avea 19 ani și n-aveau încredere.
Matei avea banii de mașină și a ales să își cumpere franciză 5ToGo, în 2015. Da. Deci mare lucru… și un băiat deosebit care chiar am o relație deosebită cu el.
Nu e singurul, nu? Mai aveți exemple de genul ăsta?
Cred că spre sfârșit de 2015 am început o colaborare cu un domn care a luat patru francize… Are trei copii, dar a luat patru francize. Una și-a făcut-o pentru el.
Fiecare copil are franciza lui. Bianca, Mihai și Andra. Bianca e acum în echipa noastră operațională. Să ai o franciză e o școală destul de bună. Și nu sunt singurii. La Brașov, la fel. La piața Vitan, la fel: Cristi a luat fetei…
Nu am mai auzit până acum ca părinții să cumpere la absolvirea liceului o franciză copilului… Mi se pare foarte interesant.
Pe mine mă bucură, pentru că îi responsabilizează. Faptul că trebuie să se trezească dimineața, la 6, 6 și jumătate, să aibă un salariat sau doi, să plătească taxe, să își plătească chiria, să își plătească marfa, să…
Nu v-ați gândit niciodată că e cumva puțin ciudat să o dați pe mâna cuiva care nu a făcut nimic încă, nu a riscat niciodată nimic?
Am creat un sistem în care controlăm lucrurile, ne punem amprenta și urmărim ceea ce se întâmplă după ce deschidem. Nu toate merg… Au venit două fete, tinere, drăguțe. Stăteau în Cosmopolis, în afara Bucureștiului. ”Măi fetelor, sigur vreți să veniți din Cosmopolis până la Avrig în fiecare zi dimineața?” ”Da, ne dorim foarte mult”. După 6 luni au abandonat și a trebuit să preluăm locația, o locație bună care nu merita închisă. Noi avem grijă de locații, suntem atenți la ceea ce se întâmplă cu ele. Nu suntem perfecți. Am greșit de multe ori.
DE CE E 5TOGO UN BRAND IUBIT. Adună poveștile oamenilor
Care sunt acele 3 sau 5 lucruri esențiale, din punctul tău de vedere, care explică creșterea brandului 5Togo și faptul că oamenii îl iubesc?
Pentru noi a fost important… Dau exemplu. Printre primele spații, am luat un spațiu de șase metri pătrați. Fiind de meserie designer, m-am dus, am văzut spațiul, l-am vizualizat, știam că pot să fac o cafenea și că pot să intre și 2-3 persoane. A contat enorm lucrul ăsta… Nu am ezitat când am crezut că au potențial, instantaneu le-am luat. Nu am avut nevoie să apelez la arhitecți, la designeri, la astea, a contat foarte mult pentru că aveam echipa de amenajări și lucrurile se mișcau foarte repede. Noi și acuma, într-o lună…
Pentru mine povestea este importantă. Văd ce se întâmplă dimineața în cafenele. 200-300 de oameni care intră într-o cafenea în fiecare zi sunt oameni care au o poveste. Se împrietenesc cu angajații, cu proprietarii, devine o comunitate. Ceea ce nu găsești într-un Starbucks, ceea ce nu găsești într-un McDonald’s. Asta e una din piesele filosofiei.
Deci viteza e o chestie esențială?
Da! Da. Semnăm astăzi, într-o lună, o lună și o săptămână ai cafeneaua deschisă. Avem o locație amenajată, avem training, avem tot. Viteza și plăcerea mea de a rezolva probleme. De fiecare dată amenajam un loc nou și cu provocări: fără baie sau cu baia nu știu unde, sau cu un stâlp în mijlocul locației. Cum să îl faci să fie funcțional. Aici cred că a fost apetitul meu de a rezolva probleme. Dacă te uiți așa la toate locațiile, 70% e aceeași tentă, dar multe lucruri sunt diferite. Încă ceva: am ținut cont de francizat, de cum l-am simțit, ce i-a plăcut. Am pus un pic din dorințele lui și din viziunea lui în fiecare spațiu…
Ați făcut un aeroport pe peretele unei cafenele?
Avem o fostă stewardesă în Piața Amzei… Am făcut acolo o hartă pe perete. Vin cei care beau cafea și pun pe hartă pe unde au călătorit ei. A fost primul spațiu pentru care chiria a fost de 1.000 de euro. Noi plătim, în medie, 600 de euro. O locație de 14 metri, foaete mare pentru noi, cu un stâlp în mijloc. Am zis ”băi, ce dracu”… M-a dus acolo, am văzut ce se poate face și i-am zis Mihaelei ”îl faci în locația asta, dar trebuie să lucrezi tu aici”. Și așa funcționează cafeneaua respectivă, vine lumea pentru Mihaela.
Deci viteză, să îți placă să rezolvi probleme. Ce altceva crezi că mai e important pentru voi ca brand?
Am avut încredere în oamenii care au venit către mine pentru franciză. Când am simțit că e nu, a fost nu.
Ok. Încredere. Mai e ceva?
Cred că ăsta e lucrul cel mai important: am dat viață paharelor. Sunt niște personaje: Mr. Espresso, Miss Latte și acum pe paharul mare e Mr Big. Adică sunt pahare diferite față de tot ce circulă la ora aceasta, chiar în lume. La nivelul de a vinde cinci – șase milioane de pahare de genul acesta nu mai există. Adică am creat viață.
Încă o chestie foarte importantă. Când am pornit, nimeni nu știa de 5ToGo că vinde cafea. Am ales un partener care pe atunci nu exista decât în locații premium: Bristot. Am făcut un concept de ”to go” cu cafea premium. A fost foarte important.
Ce ai spune despre simplitate în lista asta de lucruri importante?
Conceptul de preț e în primul și în primul rând o chestie extraordinar de simplă. Oamenii încă credeau până anul trecut că e doar o promoție la deschidere. Simplitate înseamnă că poți să funcționezi și cu un angajat sau poți să lucrezi chiar tu cu un minim training. Simplitatea vine din faptul că un magazin care era total scos din uz și nefuncțional devine o poveste și un loc în care te duci îți iei cafeaua zilnic.
Te-am tot auzit vorbind despre ideea asta de a crea o poveste…
Pentru mine este importantă. Văd ce se întâmplă dimineața în cafenele. 200-300 de oameni care intră într-o cafenea în fiecare zi sunt oameni care au o poveste. Se împrietenesc cu angajații, cu proprietarii, devine o comunitate. Ceea ce nu găsești într-un Starbucks, ceea ce nu găsești într-un McDonald’s. Asta e una din piesele filosofiei.
Poate vine și din faptul că, fiind cârciumar, mi-a plăcut mult să stau în spatele barului și am prins apetitul de a vorbi cu oamenii și de a mă împrieteni.
Mai faci asta și azi? Să vorbești cu oamenii. Cum faci?
Da. Da. Zilnic. Și la fiecare deschidere. Cred că din 90 de deschideri am ratat doar șase sau șapte. Sunt acolo. Încă împart flyere la fiecare deschidere. Simt oamenii, din ce spun, din privire. E un fel de studiu pe care îl fac în fiecare locație pe care o deschidem.
Vezi exact dacă știu brandul, dacă lumea e prietenoasă în zonă, dacă nu sunt gomoși, dacă nu sunt ciufuți, dacă nu sunt… da.
Îmi spune mult despre zonă, despre oameni, de potențial. În cât timp vom crește.
Contează foarte foarte mult că sunt acolo, prezent în business. Din păcate, nu am mai avut timp în ultimele luni, dar regret.
O cafea bună la un preț corect au contat foarte mult. Ne-am diferențiat prin lucruri simple.
Mi-ai spus la un moment dat ceva de genul ”Cafea bună, lucruri simple. Pentru unii așa ar putea părea, dar știi ce am descoperit? Lucrurile astea simple, aparent minore, fac diferența între tine și ceilalți”. Explică un pic această filosofie.
Am primit acum câteva luni un mesaj, cred că pe Facebook. O tipă spunea că ne mulțumește că am democratizat cafeaua bună. Acum câteva zile am primit un mesaj pe telefon. Spunea că poate să își permită să bea o cafea bună la un euro plus TVA… O cafea bună la un preț corect au contat foarte mult. Ne-am diferențiat prin lucruri simple. Printre niște șervețele banale, șervețelele noastre sunt un fel de Tinder clasic…
Un Tinder?
Ca o aplicație de întâlniri. Tinder. E un șervețel foarte clasic. Te întreabă unde vrei să te întâlnești, adresa de mail, ce îți place. Le schimbi cu cine vrei tu. Funcționează de un an și jumătate și sunt virale pe Instagram. Deci e un Tinder clasic. Da, foarte simplu.
Cine se gândește la toate ideile astea?
Eu, Lucian și echipa. În principal eu sunt care creez chestii așa, mai ciudate. De exemplu, Mr. Big… Vroiam să ieșim din prețul fix de 5 lei. Destul de dificil, pentru că toți oamenii știau că la 5ToGo totul e 5 lei. Am reușit cu succes, Mr. Big e consacrat astăziși vindem produse de 10 lei. A fost o comunicare simplă, basic, paharul Mr. Big, ”Bigger is better”.
CUM AM SCHIMBAT MODELUL DE BUSINESS. Să nu iei decizii din birou
Până la urmă, voi ați trecut printr-o schimbare foarte mare de model de business în ultimul an, de la totul 5 lei, la un model în care ai multiplu de 5 lei.
Da, foarte mare. În România, salariile au crescut, costurile au crescut. Era nevoie. În primii doi ani, toată lumea mă întreba cum rezolv această problemă, a prețului fix de 5 lei. Habar nu aveam… Dar spuneam că avem plan, totul e pregătit.
Habar nu aveam, nu. Nu. Am făcut conceptul anul trecut, în vară. Știam că în Israel au încercat diverse și au bulversat piața. În Rusia nu au avut capacitatea de a ieși foarte bine. La noi a fost găselniță, până la urmă. Astăzi vindem și cafea pentru acasă la 30 de lei, vindem înghețată în anumite locații la 15 lei. Totul e să fie multiplu de 5. Nu am avut niciun singur reproș că nu mai vindem totul la 5 lei.
Contează și că vindem cu 10 lei un smoothie care în altă parte e 18 lei. Poți spune ”măi, oamenii sunt corecți”.
Am mers pe totul cât mai simplu. Nu am avut birou până acum un an și ceva, lucram din cafenele, din mașină, pe stradă, de oriunde.
Oamenii te mai iartă, când creezi genul acesta de atmosferă și încredere în jurul unui brand?
Nu. Sunt foarte exigenți. Dar se întâmplă altceva. Am creat o conexiune încă de la început, în online. 80% dintre mesaje ne vin direct, în privat. Nu le fac publice. Deci se simt oarecum din familie. Adică avem de la ei un feedback extraordinar. ”Nu a deschis la 7 dimineața”, ”nu avea portocale”, ”nu avea frozito”. De multe ori, sunt surprinși francizații cum și de unde știm totul.
Câți oameni sunteți în echipă?
Șapte oameni. E foarte puțin. Și avem un univers de 300 de oameni angajați și francizați, fără să iau în calcul distribuitori, furnizori. Am apelat la cineva care face doar partea asta de autoritzări, altcineva pe parte de contabilitate. Am externalizat foarte mult. Am mers pe totul cât mai simplu. Nu am avut birou până acum un an și ceva, lucram din cafenele, din mașină, pe stradă, de oriunde.
Ai spus ”greșești când iei decizii din birou”. Explică un pic lucrul ăsta. Ce înseamnă pentru tine? Ce înseamnă greșești când iei decizii din birou?
Uite, îți dau un exemplu concret. Nu am ajuns la o deschidere săptămâna trecută și unul din francizați a fost nemulțumit, cu toate că i-am deschis într-o lună și o săptămână. Ceva s-a întâmplat acolo, nu a fost el tratat cum trebuie. Nu am luat informația de la el, am luat-o filtrată. Și am mers pe mâna celui care mi-a spus. Și nu era adevărată. Nu am fost atunci acolo și am luat decizia dintr-un birou.
Dar în momentul în care ajungi la o anumită dimensiune, este foarte greu să poți să vezi fiecare lucru de genul ăsta… E aproape imposibil.
Nu cred. Eu sunt singurul fondator de lanț de cafenele care merg zilnic în cafenele, ale mele și ale competiției. Mă duc pe la toate locațiile, că sunt cafenele independente, că sunt lanțuri… Stau, studiez, iau bonul, văd ce bonuri fac, ce medie de bon au, sunt foarte prezent în piață. Și asta contează foarte mult.
Întrebarea e ce fel de sisteme creezi sau cum ajungi să îți iei informația de acolo de unde ea se întâmplă, când crești. Pentru că e dificil. Cât o să poți să te mai duci la fiecare deschidere?
Toți oamenii din echipă sunt crescuți în acest sistem. Bianca e venită din franciză, a lucrat în spatele barului. Lucian lucrează cu mine de la 16 ani. Ioana a lucrat în prima franciză, la Nicoleta. Acum e trainer. Laurențiu, la fel. Echipa e formată din oameni care au experiență și au înțeles filosofia și știu cum facem lucrurile. Nu avem încă un manual. Pur și simplu, au simțit și au trăit.
Din păcate, nu ne bucurăm destul. Am semnat pentru locația 100 și continuăm să fim exigenți și cu standarde mult mai înalte și dorințe mult mai mari și asta e un minus, pentru că suntem în priză tot timpul și nu e foarte ok.
E ceva ce nu faceți bine?
Din păcate, nu ne bucurăm destul. Am semnat pentru locația 100 și continuăm să fim exigenți și cu standarde mult mai înalte și dorințe mult mai mari și asta e un minus, pentru că suntem în priză tot timpul și nu e foarte ok. Trebuie să ne mai și bucurăm de ceea ce am realizat noi, o mână de oameni, cu niște parteneri deosebiți lângă noi.
Care au fost lucrurile care nu au ieșit? Care au fost greșelile care v-au învățat lucruri importante?
Poate am greșit că nu am investit destul de mult în oameni, că nu i-am ales bine, că nu ne-am sprijinit detul furnizorii. Sunt furnizori care au început cu noi și nu au putut să țină pasul. Poate eu trebuia să investesc în ei și să îi cresc. Dar i-am abandonat, oarecum. Nu au putut să țină pasul cu noi și i-am schimbat. Au crescut mulți lângă noi. Poate puteam investi în cei care nu au putut crește destul de repede.
CRED ÎN OAMENI, ÎN NOROC ȘI ÎN A FI PREZENT
Dacă ai spune cuiva care se pregătește să treacă printr-o experiență similară care e cel mai greu lucru la care să se aștepte, care e?
Cred că multiplicarea. Faptul că vrei să crești rapid e cel mai greu lucru, pentru că sunt niște sacrificii enorme, enorme, enorme.
Familie, prieteni, nopți nedormite. Țin minte și acum, eram cu Lucian. La început, făceam noi foarte multe lucruri, ne duceam la Ikea, cumpăram. Ne-am dus o dată, de-abia își cumpărase un laptop, un Apple; am lăsat geanta în portbagajul lui și am plecat la Ikea să cumpărăm. Ne-am întors de la Ikea, nu am mai găsit geanta. Țin minte și acum momentul ăla, când eram total desumflați că ne spărseseră mașina, au furat laptopul, au furat tot. Ne-am dus noaptea, am amenajat locația și am deschis-o a doua zi dimineața. Sunt multe lucruri de genul ăsta, poate altora nu le spun cine știe ce. Dar pentru mine au contat foarte mult.
Când ne-au închis spațiul de pe Calea Victoriei după Colectiv, eram supărat și nu știam ce să fac. M-am urcat în mașină pe o vreme ploioasă și m-am dus pe Buzești, între niște case dărăpănate. Am găsit un spațiu care a devenit concept store și a revoluționat zona Buzești. Când se leagă lucrurile, se leagă; când nu se leagă…
Crezi în noroc?
Da… Da. Când ne-au închis spațiul de pe Calea Victoriei, după Colectiv, eram supărat și nu știam ce să fac. M-am urcat în mașină pe o vreme ploioasă și m-am dus pe Buzești, între niște case dărăpănate. Am găsit un spațiu care a devenit concept store și a revoluționat zona Buzești. Nu pot să spun ce s-a întâmplat… Pur și simplu, m-am dus sâmbăta să găsesc un spațiu. A fost biroul nostru mult timp. Când se leagă lucrurile, se leagă; când nu se leagă…
L-am cunoscut pe omul respectiv, care m-a încurajat; am cunoscut niște parteneri deosebiți; am reușit să fac o echipă bună; am găsit un spațiu în mijlocul Bucureștiului, de 100 de metri pătrați, într-o clădire istorică, se numește acum Dialogue. Superb! Și plătesc o chirie de 1.100 de euro pe el. Ăsta e noroc. Când e să fie, este.
Am avut momente grele, când mă duceam spre Piața Lahovari și era o mașină parcată în fiecare dimineață, în grădina Icoanei chiar pe colț, cu numărul 555 TGO. Mașina aia a fost pentru mine mult timp sursă de motivare… Nu a știut nimeni. E prima oară când spun chestia asta, deci ca să știți, nu am spus-o nimănui. O motivare simplă, banală, de la un număr de mașină. Aveam o locație, apoi 2, 3, 5, 10… Mașina aia era acolo. Erau dimineți când nu o vedeam. Era ca și cum nu mai aveam noroc, că nu era mașina acolo. Cam asta e în mintea unui om… Lucruri mici.
Ați făcut o groază de lucruri noi în 2018, de la divizia mobilă, la multe altele. De unde vă vin ideile?
Cu divizia mobilă, am fost din nou foarte norocos. A venit un tip la mine, a zis că lucrează în bancă, are un partener în Franța și că el vrea să facă niște mașinuțe 5ToGo. Că el investește în ele, face tot ceea ce are de făcut, dar eu să le branduiesc, să îi dau franciză pentru și el vrea să dezvolte business în divizia mobilă. Mașini vechi, din 1960, recondiționate.
Cum spuneți, Radu, da și nu la diverse lucruri?
După om. La divizia mobilă, a contat foarte mult pasiunea omului pentru a recondiționa mașinile astea. Mai sunt mașini recondiționate în București, dar ca astea nu. Le face perfect. Sunt bibilite. Contează omul.
Dacă te-ar întreba cineva de ce tu ai succes și ai construit povestea asta și nu oricine altcineva, ce i-ai răspunde? De ce a ieșit asta și nu alta?
Cred că am fost foarte prezent și sunt prezent și ascult multe probleme. Adică sunt foarte prezent în business și între oameni. Filtrez foarte multă informație din lumea reală, pot să iau niște decizii cât mai corecte.
Cred că am fost foarte prezent și sunt prezent și ascult multe probleme. Adică sunt foarte prezent în business și între oameni. Filtrez foarte multă informație din lumea reală, pot să iau niște decizii cât mai corecte.
Ce e o decizie corectă?
Uite… Poate că acest business cu mașinuțele nu e chiar sustenabil, dacă faci un calcul comparativ cu o locație fixă. Mă gândesc la asta. Deci încerc să fiu corect cu mine, să nu mă mint. Să nu mă amăgesc.
M-ai spus acum ceva timp asta: ”E mereu o provocare, pentru că întotdeauna o iei de la capăt și nu e greu să ajungi undeva ci să te menții acolo”. Cum vezi azi ideea asta, că fiecare zi e un alt început?
Simt zilele astea o presiune mult mai mare decât până acum. Am dat un comunicat, am vorbit de primele 100 de francize. E mult mai greu și cred că de acum va începe partea dificilă a business-ului.
Da simți că o iei mereu de la capăt?
Da. Când am hotărât, acum 10 zile, să comunicăm contractul cu numărul 100, a fost un restart și am spus ”ok, încă 100”. Facem în următorii doi ani diverse concepte, dar trebuie să ajungem la 200.
Când ai să te oprești? Când poți să spui ”sunt ok, gata”? Care ți-e ambiția?
Nu e o ambiție. Îmi place să creez, să inovez concepte. Îmi doresc să vând cafea în Rahova, să democratizez cafeaua bună și în Rahova… Îmi doresc mult ca oamenii să aibă acces la un produs corect și la un preț corect, asta e. La un produs de calitate la un preț corect. Și cred că asta contează foarte mult. Și inovez… Adică am foarte multe concepte în laptop, pe care le țin acolo și îmi doresc să le implementez.
Avem o tradiție, și anume că invitatul care vine într-o lună pune întrebare invitatului care vine luna următoare. Așadar Marius Ștefan are o întrebare, sau mai degrabă trei, pentru tine: ”o carte pe care ai citit-o și te-a influențat și pe care ai vrea să o recomanzi și altora; cum menții cultura organizațională vie într-o rețea de franciză; cum îi motivezi pe colegii tăi să se dezvolte personal?”.
Cultura organizațională: pot spune că, pentru anul următor, mi-am setat să acord mult mai mult timp partenerilor din franciză. Momentan, avem o convenție anuală. În fiecare lună decembrie ne întâlnim. În 2018 am făcut mai mult, am avut sesiuni de învățare și workshop-uri. Cred că implicarea lor în luarea unor decizii e foarte importantă. Am ajuns la concluzia că o dată pe an nu ajunge. Ok, facem o grămadă, încercăm să ținem legătura cu ei permanent. Dar ce am înțeles acum o lună de zile în workshop-urile acelea m-a pus pe gânduri: au multe idei bune, sunt multe lucruri care se pot implementa, se pot optimiza. În al doilea rând, au de spus multe lucruri care nu se pot scrie sau spune doar la telefon. Faptul că se întâlnesc de trei ori pe an sau de patru ori este foarte important și cred că relația o să fie mult mai legată și mai puternică. Asta contează mult.
Nu e o ambiție. Îmi place să creez, să inovez concepte. Îmi doresc să vând cafea în Rahova, să democratizez cafeaua bună și în Rahova… Îmi doresc mult ca oamenii să aibă acces la un produs corect și la un preț corect, asta e. La un produs de calitate la un preț corect. Și cred că asta contează foarte mult.
Dezvoltarea oamenilor?
Noi am investit mult în a învăța pe toată lumea să facă o cafea bună. Dar cred că de acum trebuie să învățăm să lucrăm mai bine cu alți oameni. Dacă ești trainer, să știi să vorbeaști altfel în fața a zece oameni când explici cum se procedează cu cafeaua și cum trebuie să fie preparată. Acolo e un minus.
Cartea?
Se numește ”Design pentru lumea reală”, e scrisă de Victor Papanek. E scrisă spre sfârșitul anilor 60, despre revoluția în materie de design. E momentul când designul a început să fie folopsit pentru a determina oamenii să consume din ce în ce mai mult, nu neapărat lucruri utile. Iei o perie de păr și îi pui strasuri și o vinzi mai scump… Este o pledoarie pentru revenirea la lucrurile simple și reale. Și eu simt adesea nevoia să mă complic în anumite spații, să fac nu știu ce chestii. Fiecare dintre noi deviem uneori…
Eu și pictez. Întotdeauna simți nevoia să mai pui ceva, să mai pui, să mai pui și strici.
Încotro te îndrepți când nu știi ceva?
Studiez destul de mult ce se întâmplă în afară. Acum sunt obsedat să văd tot felul de trend-uri: de exemplu, urmează al cincelea val în lumea globală a cafelei. Va fi mult mai multă tehnologie, preparatele vor fi mult mai bine definite, crește cafeaua de specialitate cu influență… Lanțurile de cafenele se vor consolida foarte mult și vor înghiți foarte mult din business-urile mici…
De aceea e important să fii mare până atunci?
Da.
(întrebare din public) Care este lucrul care îți aduce cea mai mare bucurie acum din business?
Când merg prin cartiere, în zone în care nici măcar nu există locație 5ToGo, și văd paharele noastre în mâna oamenilor. E o bucurie extraordinară. Lucrurile mici cred că mă bucură cel mai mult acum… Mult mai mult decât că am semnat contractul 100.
La mine e, de exemplu, decizia de a introduce un produs nou în rețea. Poate că e un produs bun, dar dacă e un produs care nu generează profit pentru francizați, nu-l listez. Dacă ei nu au încredere în produs, dacă nu sunt mulțumiți, dacă n-au încredere în deciziile mele, nu merge. De aceea sunt ca un lider se sindicat. Pentru ei.
(întrebare din public) Mi-a rămas în cap o chestie pe care ai spus-o cuiva care era interesat să intre într-o relație de business cu tine: că tu cu partenerii tăi ești ca liderul de sindicat. Cum adică?
La mine e, de exemplu, decizia de a introduce un produs nou în rețea. Poate că e un produs bun, dar dacă e un produs care nu generează profit pentru francizați, nu-l listez. Dacă ei nu au încredere în produs, dacă nu sunt mulțumiți, dacă n-au încredere în deciziile mele, nu merge. De aceea sunt ca un lider se sindicat. Pentru ei.
Mă zbat să obținem cele mai bune prețuri, mă zbat să avem cele mai bune termene de livrare, să avem produsele cele mai cool și private label. Provocarea pentru anul viitor pentru noi este de a crește media de bon, a crește prânzul și a aduce produse care să genereze plus valoare cât mai mare. Pentru că asta e bătălia de acum încolo.
(întrebare din public) Ce activitate îți consumă astăzi cel mai mult timp în agenda zilnică? Peste cinci ani, vezi aceeași activitate ocupându-ți timpul?
În ultimul timp mi-am redeschis Facebook. Ani de zile nu am avut. Îmi scriu foarte mulți oameni, nu refuz pe nimeni, răspund la toată lumea, le spun ”sunați-mă și hai să ne întâlnim și să discutăm”. Vin idei bune de aici. Dar tot aici se duce și timpul meu.
Aș vrea să găsesc o combinație bună între filozofia de a nu lua decizii din birou, de a vedea oameni și auzi idei, de a mă implica și de a face lucruri mai din birou. La carte spune că trebuie să te detașezi, să lași oamenii să ia decizii, să nu știu ce…
De exemplu, părculețul de aici de la Brezoianu (strada Brezoianu, centrul Bucureștiului n.a.)… M-am întâlnit cu câțiva arhitecți tineri, să amenajăm părculețul ăsta. Echipa mi-a zis ”Te duci, stai trei – patru ore, apoi trebuie să te ocupi să faci ceea ce este de făcut. Și impactul în business e foarte mic… Nu te mai duce”. Eu nu cred asta, adică eu cred că impactul în business e foarte mare și impactul pentru mine. Da, deci cam ca să înțelegeți care e filozofia mea.
(întrebare din public) Având o rețea atât de mare și o echipă atât de mică, e clar că e un consum mare de energie. Întrebarea mea e cum te reechilibrezi energetic, dar și emoțional.
Când simt nevoia de energie, mă plimb prin zona Grădina Icoanei sau Lahovari. Mă încarc cu energie dimineața, când cobor din bloc și mă duc jos, la 5ToGo, și văd 20 de oameni la coadă. Francizații vin acolo ceas, pe la ora 8.15, după ce au văzut alte două locații de ale lor și asta cred că este fantastic. Adică nu ai nevoie de mai mult… Aș putea să stau în piața Rosetti într-un birou, să deschid laptop-ul și să apară niște cifre instantaneu, din toate locațiile, să fac o analiză. Fac și asta des, foarte des. Dar mai mult contează ce se întâmplă în piață. Pentru că business-urile evoluează foarte repede, trebuie să știi.
(întrebare din public) Dacă ai putea replica nivelul de succes pe care îl ai în ziua de astăzi, ce unelte, fundamente sau mod de gândire ai aplica să ajungi la același nivel dar mult mai repede?
Am ajuns la 100 de locații și nu am luat nici un leu de la bancă. Probabil că dacă aș fi avut o infuzie de capital și lucram cu 10 echipe și căutam cu 10 agenții imobiliare spații, puteam să mă dezvolt mai repede.
Am pornit de la minus, nu de la zero, și am ajuns aici. Ceea ce nu e ușor, pentru că suntem în competiție cu companii foarte mari.
Dacă ar fi să închei cu un mesaj, ceva ce ți se pare important să transmiți oricui, ce ai spune?
Eu cred în povești. Poveștile gravitează în jurul nostru. Oamenii din jur, familia noastră, totul e o poveste. Multă energie vine din zona asta. Oamenii cu care te înconjori contează foarte mult. Deși nu e mereu bine să asculți sfaturile lor, atunci când ești la început.
5ToGo este o poveste creionată la o masă în piața Lahovari, într-un pub. Pur și simplu s-au legat multe lucruri. Cred că atunci când e să fie, este și când e trenul bun, ăla e. Dar, pe de altă parte, trebuie să te urci mereu în tren, că nu știi care e cel bun. Dacă nu te urci, nu te duce nicăieri.
The Vast&The Curious este o serie de conversații cu antreprenori, inovatori și pionieri cu povești remarcabile. Live în fața audienței, pe scena Teatrului Apollo111, interviurile merg dincolo de tot ceea știm sau credem că știm despre succes. The Vast&The Curious este o explorare ”pe viu” a gândirii și experienței umane din spatele performanței.
Primul sezon i-a avut ca invitați pe Dragoș Petrescu, Florin Talpeș, Felix Pătrășcanu, Simona Baciu, Dan Isai și Iulian Stanciu.
Sezonul doi a început în 25 septembrie cu o conversație cu Marius Ștefan, a continuat în 30 octombrie cu Radu Savopol. În 27 noaiembrie ne întâlnim pe scenă cu Vasile Armenean, fondatorul Betty Ice.
Următoarele epidoase ale sezonului au loc în 29 ianuarie, 26 februarie, 26 martie, 23 aprilie, 28 mai. Rămâneți conectați cu fiecare ediție abonându-vă la newsletter în pagina dedicată.
Partenerii acestui sezon sunt Dedeman, Radio Guerrilla și Apollo111.
