Noi, români, suntem personaje creative. Și nu respectăm regulile. Cred că din nerespectarea regulilor pot apărea de data asta lucruri bune. Regula fiind aici ”eu sunt mic, celălalt e mare”. Sindromul David versus Goliat. Cred că mulți Davizi vor apărea în această perioadă și probabil că vor rămâne. 

Alina Stepan este Country Manager pentru România al Ipsos, o companie globală de cercetare prezentă în 90 de țări. 

Ceea ce ne-a adus împreună pentru această conversație este experiența remarcabilă a Alinei cu date ce ilustrează tendințe și forțe care ne schimbă comportamentul și lumea. 

Ipsos a lansat, recent, o cercetare ce a cuprins 33 de țări legată de forțe și tendințe care modelează viitorul. Am vorbit cu Alina despre Ipsos Global Trends și, mai ales, despre ce spun datele legat de România și perioada pe care o traversăm azi; despre felul în care criza pe care o traversăm ne schimbă preferințele, comportamentul și valorile, despre opotunitate și cele cinci mari tendințe care se manifestă în România. Dar și despre forțe de adâncime, așa cum este tendința noastră spre populism și neîncrederea în democrație. În aprilie, Ipsos a publicat sumarul unei cercetări legate de felul în care percepm momentul actual, care nuanțează anumite date ale cercetării mari. 

E important de spus de la început că modelul despre care am discutat e bazat pe trei mari componente care se influențează reciproc: 

• Macro forțe. Curenți mari de schimbare de adâncime și  pe termen lung: populații dinamice, planeta fragilă, creșterea inegalității, tensiuni geo-politice, relația cu tehnologia și o lume condusă de date. 
• Semnale. Sunt manifestări ale schimbării care apar local, într-o țară, comunitate, zonă. Tot ceea ce vedem azi – de la mobilizarea pentru a susține sistemul medical, la noi obiceiuri de consum și relaționare – sunt semnale. O furtună imensă de semnale, care nu s-au așezat încă în schimbări pe termen lung. Nu știm încă dacă și cum se vor așeza. 
• Trenduri. Atitudini culturale și valori care ne unesc și ne diferențiază, indiferent unde trăim. În număr de 36, ordonate după răspunsurile la nivel global. Ordinea lor diferă de la țară la țară. Spre exemplu, noi, românii, am pus pe locul doi o valoare numită ”individualism” (suprinzător, nu???, dar aflați mai jos nuanțele) care se află abia pe locul 6 în lume. 

Astăzi, trăim într-un punct de inflexiune: criza COVID-19 a dat peste cap sistemul de sănătate, economia, ordinea socială, valorile legate de muncă și consum, felul în care vedem relațiile. A creat, de fapt, cel mai mare experiment psihologic din istorie. Lucrurile se vor schimba pe termen lung. Dar, chiar și cu un șoc major, precum acesta, durează destul de mult pentru a schimba valori, atitudini și curenți de adâncime, înainte de a discerne o nouă ordine ”normală” a lucrurilor. 

”La început”, spune Alina, ”vedem semnale care sunt manifestări ale unor trenduri care există (valori, atitudini)”. Dar, dacă forța acestor semnale crește foarte mult, ele pot da peste cap un trend.

Idei esențiale din conversație (varianta integrală în podcast):

Cele cinci valori. România și lume

Valorile se măsoară, practic, prin acord sau dezacord cu anumite afirmații. România merge, în mare parte, pe aceeași linie cu valorile globale. Dar vedem specificități: 

• CLIMATE EMERGENCY apare pe primul loc în lume și în România, dar în România e cu 6 puncte mai sus. Și nu e doar un răspuns social dezirabil, pentru că e confirmat de alte studii.
• INDIVIDUALISM. Surprinzător, pe locul doi, față de locul șase global. Suntem pe primul loc în lume la acordul cu afirmația ”azi e vital să te încrezi doar în propria intuiție sau judecată atunci când iei decizii”. Ceea ce poate arăta asumarea propriei vieți; pe de altă parte, o lipsă de conexiune cu ceilalți și o lipsă de disciplină. Dacă mă bazez mereu pe intuiția mea, probabil că gândesc cu ceea ce Kahneman numea ”System 1”: decizii parțial gândite, ce țin cont de starea de spirit de moment sau de gratificația imediată. Acest individualism nu e neapărat pozitiv, cu atât mai mult cu cât știm că România este o cultură gregară. Cred că e vorba de hedonism: ”fac de îmi place”, răzvrătire și frondă. Hedonismul este cu 10 puncte mai sus la noi față de alte populații. 
• ASPIRAȚIA CĂTRE SĂNĂTATE. România se află în top 4 țări pentru această valoare care definește dorința de a fi sănătos din punct de vedere fizic și conștientizarea faptului că trebuie să mă ocup, că nu se întâmplă de la sine. Suntem în linie cu restul lumii, dar o semnalizăm diferit: dacă în alte țări se pune accent pe prevenție, noi suntem încă în stadiul mental al reparării, al medicamentelor, al lipsei de activitate fizică. Intenția e bună, dar preocuparea nu se traduce în comportament.
• SPRIJIN PE MINE ÎNSUMI PENTRU SĂNĂTATE. Adică ne bazăm mult pe noi înșine ca să îmi menținem sau înbunătățim starea de sănătate. Global, apare pe locul 11. E compusă din afirmații precum ”caut mereu o a doua sau a treia sursă”; ”judec și pot schimba tratamentul pe care mi-l dă medicul”, ”complementez tratamentul cu alte leacuri sau lucruri pe care le aflu informal”, ”pot cumpăra medicamente fără rețetă, pentru că am mai consumat și mi-au prins bine”. 

Se leagă cu individualismul: ”lasă că știu eu mai bine”. 

Zilele acestea, se vede foarte bine: media e plină de epidemiologi, vedem comportamente duse la extrem, precum preșurile îmbibate cu clor nediluat așezate la ușă; cum ne taxăm unul pe altul în online, pe ideea că ”știu eu mai bine”. Invazia de leacuri. 

• ÎNCREDEREA ÎN MEDICINĂ. Are aceeași intensitate, la noi și global.  Vine din afirmații de genul: „cred că toate vaccinurile recomandate sunt beneficie pentru mine și familie”, „cred că cel mai bun lucru este să urmez sfatul doctorului” etc. 

Pare că se bat cap în cap ultimele două valori. Valorizăm foarte mult medicul, când înțelegem că e singura instanță care ne poate ajuta cu adevărat. Aceiași oameni care se tratau băbește până ieri, acum îl ridică pe medic pe piedestal. Dar până ajungem acolo, știm noi mai bine. 

 

Ce manifestări vedem în aceste zile în relația între oameni și produse

Dispare din ce în ce mai mult linia de delimitare între social și business, între marile teme de care suntem preocupați și micile subiecte legate de branduri și de consum. Această tendință nu mai poate fi ignorată de companii. 

Au fost taxate foarte multe companii în perioada asta, pentru că și-au promovat în continuare produsele și serviciile. Am văzut într-un magazin un anunț de genul ”dacă cumperi de 200 de lei de la noi primești o reducere la măști”. Nimeni nu a iertat această companie.

Ce e straniu e că sunt companii care până ieri erau preocupate de cum să-și ”vândă” brandurile, au început azi să vorbească desprte temele mari din această perioadă fără să aibă un drept să facă asta. Pur și simplu și-au apropriat tema, pentru că dă bine să fii responsabil. Companiile care au mers mereu pe responsabilitate au azi de câștigat, celelalte, au de pierdut. 

Apar diferențe foarte mari în reacția la ceea ce fac azi companiile: cele mai aplaudate sunt, de exemplu, companiile care și-au reprogramat complet liniile de producție. Pentru că fac cu adevărat ceva. Pe locul doi vin companiile care au donat. 

Oamenii apreciază mai mult ideea de a face decât de a dona. Efortul concret contează cel mai mult. 

 

Un mare moment de regândire a obiceiurilor

Trăim cu toții un moment de ”reset” al pilotului automat: de la ”nu mai știu ce să fac mai întâi, am foarte puțin timp”, până la plictiseala pe care o resimt oamenii care sunt mult mai puțin ocupați azi. Ieșim din comportamentele noiastre automate. 

Dacă vrei să intri în atenția oamenilor pentru care nu existai până ieri, e un moment bun. 

Oamenii sunt mai deschiși să încerce alte lucruri, fie pentru că i-a suprins comunicarea altui produs, fie pentru că ce cumpărau până acum este epuizat, fie pentru că și-au schimbat pur și simplu obiceiul de consum – merg mult pe ambalaje mari în detrimentul celor mici, obiceiurile de cumpărare s-au schimbat și ca mărime și componență a coșului de cumpărături. 

 

Cum ne raportăm la criza de azi. Suntem pragmatici

Sunt cinci segmente în care ne împărțim, după atitudinea față de criză: alarmați, îngrijorați, pragmatici, în expectativă, sceptici. Media globală arată o proporție mai mare de alarmați și îngrijorați. Noi avem 34% pragmatici, atitudinea dominantă. 

Ceea ce înseamnă că suntem preocupați de lucrurile care ne impactează personal, mai ales financiar. Amenințarea legată de job și apoi zona de sănătate și viață. 

Pragmatismul acesta se translatează bine în modificarea obiceiurilor de consum: suntem procupați de disponibilitatea produselor de utilizare imediată. Vrem ca brandurile noastre să fie lângă noi, să nu ne lase baltă. Suntem mult mai atenți cu banii. Dar vedem și o contra tendință: să mă răsplătesc pentru că sunt pedepsit. Poate că mi-a scăzut salariul sau sunt în șomaj tehnic, nu mă mai îmbrac frumos să merg la birou, mi-a scăzut respectul de sine. Așa că vedem cumpărături online de încălțăminte, îmbrăcăminte, accesorii, în același timp cu achiziția aproape compulsivă a bunurilor de bază. tendința de a mă răsplăti pentru că sufăr. Vedem creșteri importante pe produse non-esențiale. 

 

Semnale de comportamente care sunt aici ca să rămână

Spunea cineva că e surprinzător cum se prăbușeșete economia când cumpărăm doar ce avem nevoie. Această criză e un cutremur bun din punct de vedere al lucrurilor pe care le luam de-a gata și nu înțelegeam de ce e efort e nevoie pentru ca ele să existe. Eram fericiți și nu știam, așa cum spunea cineva. 

Vom fi mai atenți unii la alții, la lucrurile de care avem cu adevărat nevoie. Mi-e teamă că zona legată de relaționare socială va avea de suferit: la 1,5 sau 2 metri, unde ni se recomandă azi cu tărie să stăm, este o distanță socială foarte neangajantă. Această distanță poate submina coeziunea socială post-criză. Și încrederea care se construieșlte între oameni. 

Nivelul de suspiciune va rămâne ridicat o vreme îndelungată. 

Percepția față de muncă

Contează foarte mult cum comunică companiile cu angajații și linia de demarcație pe care o trag între a rămâne viabile economic și a avea grijă de angajați – și pentru siguranța jobului, dar și pentru sănătatea lor mentală. 

Felul în care avem grijă de angajați azi poate fi responsabil pentru succesul de mâine al companiei. Gestionarea relației între un număr de angajați la distanță – pentru că multe joburi vor rămâne la distanță – va fi influențată major de sentimentul pe care îl au oamenii față de companie, respectiv de siguranța sau alienarea pe care o trăiesc. 

E posibil ca mișcările pe piața muncii să fie minimale acum, dar majore după terminarea crizei.

 

Inegalitate și tendința noastră accentuată spre populism

România e atentă la inegalitate între clasele sociale. Între cei care au putere și cei care nu au și cum se distribuie venitul. Suntem destul de la risc – spun asta pentru că România este în top 4 țări în acord cu afirmația ”astăzi e uneori necesar să folosim violența ca să schimbăm lucrurile”. 

Suntem pe primul loc la ”îmi doresc ca țara mea să fie condusă de un lider puternic, mai degrabă decât de un guvern ales”. Suntem în top 7 la afirmația ”cred că nu vom merge înainte fără să avem întâi o revoluție”. 

Sunt lucruri care ne fac să ne gândim foarte clar la toate tensiunile care fierb în adâncuri. Deși vreau să gândesc cu mintea mea, iau decizii bazate pe intuiție, n-am nevoie să îmi spună nimeni ce să fac (vezi individualismul de la început), cred că românii, în ansamblu, au nevoie să le spună cineva ce să facă. 

Și, în clipa în care se simt oprimați, au dreptul să reacționeze violent. Suntem destul de aproape, declarativ, de acest punct. 

Azi, suntem cu toții în atitudinea de solidaritate, pentru că suntem acasă. Cei care nu sunt acasă, sunt eroii noștri din linia întâi și din linia a doua și datorită lor putem avea curent, mâncare și internet. Dar inegalitatea va apărea după. 

Cred că în șase luni se va căsca o prăastie între câștigători și perdnță. Și perdanții cu siguranță că nu vor fi silențioși. 

 

Un David poate azi înfrunta un Goliat

Dacă o companie, o persoană vin cu o propunere ce pare onestă, relevantă, aplicată, oamenii sunt mai atenți în acest moment de resetare. Acum e momentul în care putem schimba lucruri în bine, pentru că e un moment de tăcere între zgomotul de ieri și ce se va întâmpla după ce ieșim din casă. 

Azi, numai propria imaginație și prezență de spirit te împiedică să ai dreptul la spațiul public. Pentru că tot spațiul public s-a mutat în online. E mult mai acccesibil pentru vocile mici care nu aveau până ieri amploare. 

Imaginția e acolo – să ne amintim 5ToGo versus Starbucks. Ce ”share of voice” (cotă de atenție publică) au avut, doar pentru că au fost pe fază. La fel acum, Beans&Dots, o cafenea mică. E închisă și, totuși, au inițiat o mișcare pentru a oferi cafea prin crowdsorurcing pentru medici. 

Oportunitatea azi încă ține de imaginație, curaj și capacitatea de a nu le lăsa înfrânt. Până la urmă, toti repornim de la zero. 

Noi, români, suntem personaje creative. Și nu respectăm regulile. Cred că din nerespectarea regulilor pot apărea de data asta lucruri bune. Regula fiind aici ”eu sunt mic, celălalt e mare”. Sindromul David versus Goliat. Cred că mulți Davizi vor apărea în această perioadă și probabil că vor rămâne. 

Resurse menționate în discuție:

Daniel Kahneman, Cele două sisteme de gândire

Testul prăjiturii. Un experiment făcut la Stanford 1972 în carte copiii au fost puși să aleagă între o recompensă mică și imediată, sau una mai mare pentru care trebuie să aștepte. 

Jaques Attali, Cum să ne apărăm de crizele următoare

Studiu Ipsos privind percepția românilor despre COVID-19. 

Proxemică – Știința distanțelor sociale dintre oameni. 

David și Goliat. Povestea biblică devenită simbolică pentru situația în care un luptător (competitor) aparent fără nicio șansă învinge un gigant. 

Campania ”Nu doar luni” a 5ToGo. 

Proiectul ”Cafea pentru spitale”, inițiat de Beans&Dots.

---

Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare. Dedeman susține ideile noi, inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partener strategic al The Vast&The Curious. Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne fac mai buni, ca oameni și ca organizații. 

Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify

O dată la două săptămâni, punem la un loc câteva texte, idei, cărți atent selectate despre antreprenoriat, leadership, business și natura umană. Abonați-vă la newsletter pentru a le primi, aici.