Ideea este că o economie trebuie să producă pentru a crea bunăstare. Nu poți să te împrumuți ca să susții direct bunăstarea. Trebuie să investești banii înainte de a crea bunăstare. O politică de acest gen nu durează.
Laurian Lungu. Ecuația simplă a economiei. Cum să descifrăm ce urmează
Una dintre întrebările care stăruie în orice discuție aș avea este „încotro merge economia?”. Această conversație cu Laurian Lungu este o încercare de a lămuri care sunt acele variabile de care depinde răspunsul la întrebare. Pentru că economia este un întreg puzzle de comportamente și decizii.
Una dintre întrebările care stăruie în orice discuție aș avea este ”încotro merge economia?”. Această conversație cu Laurian Lungu este o încercare de a lămuri care sunt acele variabile de care depinde răspunsul la întrebare. Pentru că economia este un întreg puzzle de comportamente și decizii. Ale oamenilor, companiilor, guvernului.
În incertitudine, mare parte dintre ele nu e predictibilă. Dar principiile sunt.
Am vorbit cu Laurian despre ecuația de bază care face economia să se miște, despre indicatorul care ne spune dacă oamenii mai au sau nu un loc de muncă, despre marea ruptură de încredere dintre guvern și societate, despre oportunitățile momentului și nodul gordian al întrebării încotro: veniturile bugetului.
Laurian Lungu este macroeconomist, cu un doctorat la Universitatea Cardiff. A predat timp de un deceniu în instituții academice din Marea Britanie, a lucrat în consultanță și piețe de capital. Este specializat prognoză macroeconomică, modelarea de politici și piețe financiare. Este fondatorul Consilium Policy Advisors Group, unicul think tank din România care leagă economia reală cu formularea de politici publice și cercetarea academică.
Dar înainte de a intra în conversație, câteva date de bază: economia României a crescut neașteptat în primul trimestru, mai ales datorită consumului din primele două luni și activității din construcții. Pentru prezent și viitorul apropiat, între Guvernul României și instituțiile internaționale, nu există un consens: prognoza oficială pentru 2020 este de minus 1,9%. Toate organizațiile internaționale indică o scădere între 5 și 6%. Ceea ce diferă sunt ipotezele de lucru: pe de o parte revenirea rapidă a consumului și susținerea economiei prin investiții și suport pentru salarii și companii, de cealaltă parte estimarea că nu va fi o revenire bruscă a consumului și că finanțele eRomâniei sunt atât de fragile, încât nu vor putea suporta decât pe termen foarte scurt mecanisme de intervenție.
Estimarea de cădere a consumului pentru trimestrul doi e înspre 20%. Calculul privind bunăstarea depind de locurile de muncă și de redistribuirea creșterii de la domenii care au pierdut masiv, către zone care cresc și noi oportunități. Dar apetitul companiilor de a investi și al oamenilor de a consuma depinde de un element esențial și foarte fragil: încrederea în politici și consecvența instituțiilor. Nu stăm bine aici, istoric vorbind.
În fine, o mare de oportunitate se deschide: de la relocarea unor lanțuri globale de producție către România, la digitalizare și automatizare.
În fine, pentru a înțelege mai bine momentul prezent, un recurs la istorie e aproape obligatoriu. La final, am vorbit despre trei cărți ce merită citite.
Idei principale din discuție:
Ecuația simplă a economiei
Trebuie să înțelegem că regula de bază în economie este că cheltuiala cuiva e venitul altcuiva. Când cineva nu mai cheltuiește, altcineva nu mai încasează. Oprirea întregii economii este un șoc puternic, pentru că oprești brusc o mare parte din ecuație. Acest lucru creează nu doar o incertitudine majoră pentru business, dar și schimbări mari în comportamentul de consum.
Psihologic vorbind, o astfel de izolare creează probleme pe termen mediu și lung care se propagă în lunile următoare, chiar după ce restricțiile sunt ridicate.
Se adaugă incertitudinea legată de virus, în sine: în funcție de modul în care vom găsi o soluție ca să ne apărăm contra lui, putem evalua ce se întâmplă în economie. Vom avea pe termen scurt un război de guerilă cu virusul, adică vom avea de găsit soluții punctuale pentru zonele în care continuă să apară. Pentru că nu va dispărea.
Când segmentezi cercul într-un punct, când elimini brusc o parte a ecuației, durează să reiei fluxul. Oamenii nu pot fi întorși cu cheia pentru a se reîntoarce la ceea ce făceau anterior. De aici va fi această întârziere în a reporni economia.
Cum se vede acest șoc brusc în viața reală
Economia României a avut o creștere minusculă în trimestrul 1 față de ultimul trimestru in 2019, dar a fost creștere. Ea vine din rezultatele foarte bună în ianuarie și februarie, în construcții și consum.
În aprilie și mai vom avea cădere de două cifre, înspre minus 20% pe partea de consum. Șantierele de construcții pare că au rămas deschise, dar vor fi scăderi mari și aici.
Căderea consumului, în România și în toată Europa, se va vedea în scăderi de producție. Acolo unde lanțuri întregi s-au oprit, așa cum este în zona restaurantelor, efectele se transmit pe lanț, către furnizori și producători.
Când consumul scade atât de abrupt, efectele sunt rapide: rezultatul se vede pe lanț într-un interval de la o lună la trei-patru luni.
Revenire în V, sau o vale mai lungă și mai adâncă?
Prognozele legate de economia României în 2020 merg de la o scădere de 1,9% (a Guvernului), până la un minus 5,5%. Discrepanțele în prognoze țin de prezumțiile pe care sunt construite, de ipotezele de bază de la care pleacă.
Guvernul României lucrează cu ipoteze mai optimiste: că activitatea în construcții va aduce mare parte din creștere, că își va reveni rapid consumul, că nu vom avea o scădere mare de venituri ale oamenilor, că pierderea de locuri de muncă e ținută sub control.
Instituțiile internaționale și agențiile de rating, a căror prognoză converge către minus 5-6%, văd că va fi o curbă negativă cu o vale mai lungă.
Nu doar estimările sunt diferite, ci și probabilitățile. Probabilitatea este mai mare să fim pe o curbă mai adâncă și mai lungă. Dar asta nu înseamnă că nu există o mică probabilitate să fim la -2%. Dar aș spune că probabilitatea aceasta e foarte, foarte mică.
Ar trebui ca oamenii să înceapă să consume imediat la ritmul din ianuarie, februarie, ca să ajungem la tendința de creștere care prevala înainte crizei.
Sigur că guvernul a pus accent mare acum pe investiții și ele vor juca un rol mai mare în creștere. Întrebarea este cât de sustenabile sunt aceste investiții până la final de an,m având în vedere că bugetul statului este întins la limită.
O altă întrebare care nu are un răspuns clar este legată de revenirea piețelor externe, ca să putem relua exporturile.
Probabilitatea să se întâmple toate acestea – creșterea rapidă a consumului, susținerea masivă a investițiilor, revenirea rapidă exporturilor – e redusă în acest moment.
Dar mai e ceva, o necunoscută care influențează tot ansamblul: să nu uităm de efectul net. Poate că se distrug anumite lanțuri de producție și vânzare, așa cum este cazul zonei de restaurante. Dar furnizorii se reorientează către alte forme de livrare, bazate pe tehnologie, iar piața se readaptează rapid.
Când vorbim despre consum trebuie să ne uităm la efectul net, nu doar la un singur sector. Dar și la faptul că partea de inovare poate genera efecte pozitive pe alte sectoare.
S-ar putea să nu avem o cădere mare, cu excepția trimestrului doi, unde va fi puternică. Probabil că din ultimele doua trimestre și în 2021 vom vedea această tranziție către digitalizare în toate domeniile, care va schimba curba creșterii.
Vedem acest fenomen în China unde a explodat conceptul de livestreaming în zona de comerț online, de exemplu. Apar modele noi, pe care nu le putem anticipa.
Evoluția va fi foarte dinamică, piețele se vor schimba, structura cererii se va schimba.
Aș adăuga o notă de optimism: economia va merge înainte, criza nu va fi uniformă, și va depinde foarte mult de structura economiei și de reacția autorităților. Sunt mult atribute de care depinde un succes al revenirii.
Cea mai importantă variabilă de care depinde creșterea
Nu putem vedea cu precizie în viitor. Dar există o variabilă esențială: cadrul instituțional. Dacă ai instituții puternice și credibile, încrederea populației și a companiilor e mult mai mare. Când aceste instituții generează politici cu sens pe termen mediu și lung și care converg cu concepția societății legată de unde ar trebui să meargă economia, lucrurile se mișcă mai repede și mai bine.
Trebuie să ai încredere în instituții și politici. Când substanța asta lipsește din economie, e mult mai greu. Și România se află în trei decenii de incoerență a politicilor, cu excepția unei perioade de coerență și consens, la intrarea în Uniunea Europeană.
În aceasta criză, de exemplu, a fost esențial că ministrul Finanțelor a ieșit devreme și a asigurat că nu vor fi schimbări de cod fiscal. Una e să te lupți cu o criză, și alta e să ai și criză și incertitudine fiscală. Sigur că această asigurare funcționează pe termen scurt, pentru că nu știm ce va fi la anul. Iar asta introduce mai multă incertitudine față de cea existentă deja. Incertitudinea și neîncrederea amână deciziile de consum și investiție.
Testul încrederii în politici și instituții nu e dat doar de încrederea că, de exemplu, investițiile publice vor fi menținute. Ceea ce este problematic, cu bugetul actual. Dar și de încrederea în eficiența lor, iar noi avem unul dintre cele mai scăzute grade de eficiență. Ce ai putea face cu un milion în altă parte, faci în România cu cinci milioane. De fapt, asta subminează încrederea. Dacă eu, ca și contribuabil, mă uit și văd costuri de câteva ori mai mari decât ceea ce văd în altă parte, îmi pierd încrederea.
Cel mai simplu test al încrederii e acesta: tu, ca și contribuabil, cum percepi nivelul taxelor și impozitelor? Reprezintă echitabil ceea ce primești înapoi? Nu. Pentru că nu ai educație, sistem de sănătate, infrastructură. Și aici e cel mai simplu palier la care ne putem uita și putem cuantifica nivelul încredrerii.
Oportunitate pentru România
Această criză creează o mare oportunitate pentru România. După 2008, România a câștigat foarte mult și s-a integrat cel mai bine în lanțurile de producție cu Germania, sau Franța.
Deci avem acum oportunitatea de a ne orienta rapid și a câștiga cotă de piață datorită costurilor mai scăzute și a competențelor pe anumite domenii, în raport cu alte țări din jur.
Sunt multe companii europene care se gândesc să-și relocalizeze producția în Europa. Există o posibilitate să atragem aceste investiții. Există și oportunitatea de crea politici care să încurajeze companiile autohtone să își aducă în România întregul lanț de producție.
În plus, pe termen mediu și lungă, e probabil că vor crește costurile de import și incertitudinea va rămâne prezentă. Ce faci dacă ai o nouă criză de sănătate în Asia și, la toamnă, nu mai poți aduce de acolo?
Venituri, bunăstare, locurile noastre de muncă
Un indicator care vorbește despre nivelul bunăstării se află în deficitul de cont curent și în raportul între export și import. Vedem creștere a importurilor, ceea ce ne spune că noi încă mai importăm pentru a consuma.
De unde mai avem resurse? Salariile s-au menținut relativ stabile, inclusiv prin intervenția guvernului. Deci puterea de cumpărare s-a menținut, într-o anumită măsură.
Când vorbim despre viitor, rata șomajului nu e relevantă pentru mine, pentru că piața forței de muncă e foarte distorsionată. Cifrele spun că suntem la aproape 10 milioane de oameni forță de muncă, cu doar cinci milioane și ceva angajați în economie. Dacă adăugăm pe cei care lucrează pe cont propriu, avem cam șapte milioane de oameni. Diferența sunt oameni care lucrează în afara României, sau fără contracte.
Ideea este că îți lipsesc câteva milioane de oameni. În timpul acestei crize, o parte masivă dintre cei care erau plecați s-au întors în țară. Ai o masă mare de oameni care pot avea economii care susțin consumul pe termen foarte scurt. Apoi ai oameni care muncesc temporar și se întorc. Și ei conservă puterea de cumpărare, pentru că se întorc și cheltuiesc aici.
Aceste două categorii pot afecta semnificativ consumul.
Dar, în linii mari, m-aș uita la numărul de angajați și m-aș uita câți dintre ei își pierd locurile de muncă. Ministerul Muncii publică aproape zilnic aceste date. Erau peste 400.000 de contracte încetate și câteva sute de mii suspendate. Ca economist, eu m-aș uita la cele încetate și aș urmări cu atenție numărul de contracte suspendate, pentru a-mi face o idee despre unde va merge puterea de cumpărare.
Un buget întins la limită. De ce ne-ar păsa de deficit?
Azi, 93% din veniturile bugetului sunt cheltuite pe pensii și salarii. Dar sprijinul statului este azi esențial în economie: pentru susținerea locurilor de muncă, investiții, companii.
E foarte puțin spațiu de manevră pentru a ajuta economia. În perioada acestei crize avem cel mai mic procent din PIB ca intervenție în economie (3% cu tot cu rambursare de TVA).
Trebuie găsită o soluție, pentru că aceste cheltuieli sunt fixe și trebuie acoperite indiferent de criză. Structural, procentul e 80% din venituri, dar scăderea încasărilor la buget a dus procentul către 93%.
În acest ritm, în curând – și dacă luăm în calcul și creșterea de pensii de 40% din toamnă – cheltuielile cu pensiile și salariile nu doar că vor înghiți întregul buget, dar România se va împrumuta doar pentru a le acoperi.
De ce ne-ar păsa de deficitul bugetului? De ce nu putem trăi cu deficite foarte mari? El necesită finanțare. Dacă ai nevoi de finanțare din ce în ce mai mare, nimeni din lume nu va susține finanțarea pentru cheltuieli cu pensii și salarii. Deci îți vor crește costurile de finanțare, va crește dobânda la care te împrumuți ca stat.
România se împrumută deja cu cel mai mare cost din Uniune. Ceea ce spune că avem deja un risc destul de mare, și ca economie, și ca sustenabilitate fiscală. Acest cost mare finanțare mai reflectă ceva: elemente soft, precum calitatea guvernării sau alți indicatori de genul celor pe care Banca Mondială îi folosește pentru a măsura eficiența Guvernului. Stăm destul de rău, cam pe ultimele locuri.
Faptul că agențiile de rating au păstrat calificativul e o veste relativ bună, pentru că suntem la un pas de calificativul de junk – nerecomandat investițiilor. Dar calificativul se poate schimba de la un moment la altul, dacă situația fiscală se înrăutățește.
Când costul de împrumut crește, e un indicator despre riscul acelei economii. În acel moment, orice companie care activează în țară va avea un nivel de risc crescut, se va împrumuta mai scump, va produce mai scump. Apar efecte în lanț pe reducerea consumului și scăderea activității economice.
Ideea este că o economie trebuie să producă pentru a crea bunăstare. Nu poți să te împrumuți ca să susții direct bunăstarea. Trebuie să investești banii înainte de a crea bunăstare. O politică de acest gen nu durează.
Când toată lumea tipărește bani pentru a susține economia
Toate statele tipăresc azi bani pentru a susține economia, la un nivel pe care nu l-am mai întâlnit. Datoria guvernelor va crește exploziv. Ai două soluți la creșterea datoriei: fie nu o plătești, fie plătește populația.
Ceea ce este important este că băncile centrale au intrat într-un teritoriu unde nu a mai fost nimeni niciodată – teritoriul expansiunii monetare, al tipăririi ce bani care nu-și găsește echivalent în creșterea economică. Această injecție de masă monetară ar duce la inflație crescută, după manualele de economie. Ceea ce nu s-a întâmplat.
Vedem Japonia, care e în acestă situație de zeci de ani. Și pare că restul lumii urmează aceeași tendință. Sunt multe motive – unul ar fi că rata dobânzii continuă să scadă de 600-700 de ani și ea tinde acum către teritoriul negativ. O altă explicație este că banii se duc în alte active, cum sunt cele din piața de capital, unde prețurile s-au decuplat complet de economia reală și performanța efectivă a companiilor.
Datoria publică cu care vom ieși din această criză e o problemă și nimeni nu știe cum vom ieși de aici.
Despre ce ar trebui să vorbim și nu vorbim?
Criza asta a fost un moment de regăsire interioară pentru multă lume. Ieșind din vâltoarea evenimentelor zilnice… Asta se întâmplă în viață: intri într-o rutină și, când ești forțat să ieși din ea, vezi lucrurile altfel. Poate la acest aspect ar trebui să ne gândim mai mult: partea de etică, de morală, de încredere. Poate ar trebui ridicate la nivel de interes național, căci asta îți creează textura în societate.
***
Cărți pentru a înțelege mai bine acest moment:
Why Nations Fail. The Origins of Power, Prosperity and Poverty, Daron Acemoglu. O carte care iluminează rolul instituțiilor și de ce economiile sunt pe atât de puternice precum le sunt instituțiile.
A Bubble That Broke the World, Garet Garett. Scrisă în 1932, după Marea Depresie, este o privire asupra piețelor financiare și a mecanismelor care au dus la criză. Toate procesele de atunci sunt replicate azi la un nivel mult mai sofisticat, dar principiile sunt aceleași.
The Fourth Turning: What the Cycles of History Tell Us About America’s Next Rendezvous with Destiny, William Strauss. O carte scrisă în 1996, foarte interesantă ca viziune pe termen lung asupra ciclurilor care se repetă o dată cu generațiile, la fiecare două decenii.
Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare. Dedeman susține ideile noi, inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partener strategic al The Vast&The Curious. Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne fac mai buni, ca oameni și ca organizații.
Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify
O dată la două săptămâni, punem la un loc câteva texte, idei, cărți atent selectate despre antreprenoriat, leadership, business și natura umană. Abonați-vă la newsletter pentru a le primi, aici.
