Saptamana trecuta am fost plecata in prima parte a unei serii de conferinte in tara. Evenimentele sunt organizate de catre Fundatia Nationala a Tinerilor Manageri, ca parte dintr-un proiect european pentru dezvoltarea potentialului si educatie pentru mediul rural.

Am vorbit pentru mai mult de 500 de oameni, cei mai multi din sate sau comune, parte dintre ei antreprenori, parte care vor sa inceapa o afacere. Dincolo de experienta unica de a interactiona cu acesti oameni care vin dintr-o zona cu mult mai putine resurse, informatie si speranta, am observat un lucru.

Cand vine vorba despre a face ceva, una dintre cele mai mari piedici este felul in care e definit succesul. Putini oameni au o imagine personala despre succes, mare parte il definesc conform unor idei gata fabricate care vin din comunitate, din familie, de la prieteni sau din alte parti.

Mi-au spus ca trebuie sa faca lucrurile intr-un anumit fel, sa fie ei un anumit fel de persoana sau sa ajunga intr-un loc predefinit pentru a avea succes. Totul este desenat in asa fel incat nici nu mai incerci. Daca ar trebui sa aleg un singur lucru pe care sa  il spun de acum incolo acesta ar fi: succesul, dupa mine, este o chestiune foarte personala.

Succesul este o creatie proprie, asumata, muncita si construita dupa chipul si asemanarea fiecarui om. Lasam prea des „bunul simt” comun sa ne dicteze ce e posibil si ce nu, ce e rezonabil si ce nu si ce ar trebui sa facem in fiecare zi ca sa ajungem la succes. Ce scoala e rezonabil sa facem, ce meserie e intelept sa alegem, cati bani ar fi bine sa castigam, ce riscuri trebuie sa ne asumam. Matricea perfecta a succesului e creata intr-un laborator colectiv, asa ca nu se potriveste.

Asadar, ceea ce le-am spus celor 500 de participanti, la fiecare conferinta, este sa defineasca o masura a succesului care sa se potriveasca fiecaruia. Acest singur pas ar putea crea suficienta libertate si energie pentru a inceta sa ne plangem si a incepe sa actionam.