Secretul pentru a rezolva orice este să înțelegi, în primul rând, acel ceva. Felul în care ne croim drumul prin lume depinde și de cât de bine o descifrăm, și de cât de largă ne este perspectiva. Cărțile acestei luni merg de la strategie globală, la cunoaștere de sine, la înțelegerea tendințelor radicale din lume, la războiul nemilos pentru putere de procesare. 

Amurgul democrației, Anne Applebaum

Democrația și valorile ei nu sunt un dat. De-a lungul istoriei, perioadele de neliniște, nemulțumire și confuzie, precum cea pe care tocmai o trăim, au pavat drumul pentru oameni care ajung la putere oferind false certitudini. Prin minciună, alterarea realității, forță, reducerea la tăcere a celorlalți. 

”Amurgul democrației” este o disecare a mecanismelor care permit creșterea autoritarianismului. Anne Applebaum este martor și povestitor al felului în care Polonia și Ungaria au rătăcit recent calea democrației. Al ascensiunii lui Viktor Orban și Jarosław Kaczyński. Al felului în care câțiva oameni au întreținut și crescut flacara nemulțumirii care a dus la ieșirea Marii Britanii din UE. Al evenimentelor care au făcut posibilă alegerea unui președinte precum Donald Trump în America. 

E o carte foarte bine scrisă, intimă pe alocuri – parte dintre personajele ei sunt cunoscuți și foști prieteni ai autorului – care pune o nouă lumină pe ceea ce trăim azi, în România: creșterea discursului urii, separarea taberelor, radicalizarea, tendința către extremism. Applebaum este istoric și jurnalist. În 2004 a câștigat Premiul Pulitzer pentru ”Gulag: A History”.

Autoritarianismul e atrăgător pentru cei care nu pot tolera complexitatea. Este anti-pluralist. E suspicios față de oamenii cu idei diferite. E alergic la dezbateri aprinse. E o stare mentală, nu un set de idei.

Chip War, Chris Miller

Dacă este ceva ce ar da lumea complet peste cap, acel ceva este un scurtcircuit în industria de semiconductori. De la telefoane la automobile, de la mașini de spălat la cloud computing și industria militară, aproape nimic nu funcționează azi fără chip-uri. Chip War e o carte care se citește ca un roman de aventuri: de la nașterea industriei, în anii 1960, la figurile titanice care au definit-o, la luptele politice și strategice din jurul ei. 

E o istorie fascinantă a celor mai mici obiecte fabricate vreodată de om, a celor mai scumpe fabrici construite vreodată, a celei mai sofisticate și complicate rețele de design, producție și asamblare. O lume pe care Statele Unite au dominat-o, pe care China încearcă să o cucerească, unde Rusia a eșuat lamentabil și Taiwanul a construit cea mai puternică apărare posibilă: cea mai mare fabrică de semiconductori din lume. 

Veți înțelege mai bine tensiunea între Statele Unite și China, cum câțiva oameni pot construi o lume și înclina balanța strategică globală, cum intervenția guvernelor schimbă destinul unei țări și cum aroganța prăbușește industrii și națiuni. 

Ne gândim rareori la cipuri, dar ele au creat lumea modernă. Soarta națiunilor s-a schimbat în funcție de abilitatea de a acumula putere de procesare.

Self Compassion, Kristin Neff

Fără să ne dăm seama – așa cum peștele nu se prinde că e în apă – trăim într-o lume toxică. Critică. Cu noi și cu ceilalți. E ceva ce curge firesc în cultura noastră: încercăm să-i îndreptăm pe ceilalți și să ne îndreptăm pe noi prin judecată. În ultimul deceniu, s-au scris mii de cercetări care ar trebui să ne spună deja că tot ceea ce reușim să facem e să provocăm – și să ne provocăm – mai multă suferință. 

Kristin Neff e, probabil, cea mai recunoscută autoritate în compasiune de sine. Și în efectele ei: departe de a fi o atitudine moale, care ne justifică nereușitele și defectele și ne transformă în ființe leneșe – așa cum tindem să credem – e o recunoaștere a ceea ce simțim și trăim care ne dă putere. 

”Judecata de sine nu poate opri judecata de sine” scrie Neff. Cea mai bună cale de a ieși este să ne înțelegem, să ne observăm și să ne dăm grija necesară ca să depășim momentele mai puțin glorioase. Indiferent că e vorba despre mici greșeli, momente obișnuite de nepuțință, eșecuri epice sau catastrofe. 

Self Compassion e un manual, o călătorie și o carte de știință care dezvăluie un drum către ceea ce ne dorim, de fapt, cu toții: apropiere de ceilalți, o stare de bine, optimism. 

Nu e nevoie să fim perfecți pentru a ne simți bine cu noi, iar viețile noastre nu trebuie să fie într-un anumit fel pentru a fi mulțumiți. Fiecare dintre noi are capacitatea pentru reziliență, creștere și fericire dacă ne putem raporta la experiența fiecărui moment cu compasiune și apreciere.

Turning the Flywheel, Jim Collins

Turning the Flywheel e o carte mică-mică, al cărei subtitlu este ”De ce unele companii iau avânt, iar altele nu”. Jim Collins, unul dintre cei mai apreciați autori de strategie de business – a scris Good to Great, Built to Last și alte câteva cărți despre cum companiile cresc și mor – a gândit cartea ca acompaniament pentru Good to Great. Dar poate fi citită la fel de bine și independent. 

Este descrierea unui concept inventat de Collins, care explică felul în care organizațiile construiesc și susțin un cerc virtuos care le diferențiază și le ajută să crească ani – sau chiar decenii – la rând. 

Căderea organizațiilor, scrie Collins, urmează aproape întotdeauna aceeași traiectorie alcătuită din cinci stadii: aroganță născută din succes, diluare în căutarea nedisciplinată a lui ”mai mult”, negarea riscului și primejdiei, căutarea disperată a salvării și capitularea în fața irelevanței și morții. 

Cele care durează au învățat disciplina acestui mecanism numit ”flywheel”: fiecare decizie construiește pe munca anterioară, într-o serie de decizii bune, executate cu măiestrie, care duc la un efect compus. 

E foarte utilă, practică și cu multe studii de caz. În final, veți găsi o serie de principii care creează cadrul pentru a construi un flywheel și care caracterizează organizațiile care durează. 

Am descoperit că o pot folosi pentru propria strategie, chiar dacă nu sunt organizație :))

O transformare de la bine la extraordinar nu conține nicio acțiune definitorie, niciun mare program, nicio inovație teribilă, niciun noroc singular, niciun moment miraculos. Arată, mai degrabă, ca și cum ai împinge o roată imensă: cu mult efort, obții o mișcare, apoi încă una, apoi totul prinde viteză și, la un anumit moment, totul zboară cu un avânt de neoprit.

Puteți găsi aici mai multe recomandări de cărți.