Aveam ideea de a face un charity shop, unde oamenii vând hainele și toate veniturile merg către o cauză caritabilă. Am folosit studiul de caz de la Effectuation - mi-am dat seama că pot testa ideea asta, cu care nu făcusem nimic mult timp, cu prietenii mei de pe Facebook. Mi-am spus "poate că nu am banii pentru un magazin, dar am tot ceea ce îmi trebuie ca să testez ideea". Am pus 25 de tricouri pe Facebook și mi-am propus să strâng 200 de lei, să cumpăr o pereche de ghetuțe unui copil sărac. A fost fantastic! Au donat 50 de oameni și am strâns 1.650 de lei. A fost în jurul meu o energie pe care mi-e greu să o descriu, mi-au scris prieteni din toată lumea să întrebe cum m-ar putea ajuta. Erau oameni care nu voiau nimic în schimb. Am primit bani de la oameni din cinci țări, din Italia, din Spania... Am mers la școala socială unde organizasem un eveniment în trecut. În cartierul Faur, la marginea Bucureștiului. Și am spus "hai să luăm echipament sportiv pentru doi copii". Am mers cu ei la Decathlon, pur și simplu nu știau ce să își ia, nu erau obișnuiți cu ideea că ar putea să vrea ceva. Am luat de toate și tot am mai rămas cu 80 de lei de cheltuit. Mi-am dat seama ce ușor este să faci rost de resurse, să creezi tot acest lanț, să ajuți oameni, să începi ceva ce îți dorești. nu s-ar fi întâmplat nimic din toate astea dacă nu veneam la tine... Asta este ceea ce m-a marcat. Am conștientizat cât de la îndemână îmi sunt resursele și cum nu le vedeam. Aveam impresia că e întotdeauna vorba despre bani, sau alte lucruri materiale ca să începi o idee. E suprinzător să îți dai seama că nu e adevărat. Și, apoi, am învățat să pun această întrebare: "care este cel mai prost scenariu?" Constat că nu e chiar atât de rău și îmi este mult mai ușor să încep ceva dacă realizez că îmi pot permite să nu iasă.    

Am puternic întipărită în minte ideea de a porni cu ceea ce am acum la îndemână. Mă gândesc mai puțin la cât de mare va fi compania pe care o construiesc și sunt mai concentrat pe resursele pe care le am acum și pe pașii concreți pe care îi pot face în prezent. Mă face să mă simt mai productiv și simt că lucrurile se leagă mai repede. Cred că am o perspectivă nouă despre ce înseamnă parteneriatele și cum să le începi și crești. Am întâlnit recent pe cineva care se ocupă de o plaformă de freelancing. Pe noi, la Universitatea Alternativă, ne interesează foarte mult acest subiect. L-am invitat să vină să ne prezinte ce face și să discutăm cum putem lucra împreună. Nu m-aș fi gândit la asta înainte. Proiectul meu s-a transformat în acest proces. Am înțeles că am nevoie să acumulez experiență și caut acum să lucrez împreună cu oameni care au această experiență, în loc să merg singur. Și am descoperit că sunt multe feluri de a face asta. Programul Effectuation îți pune niște instrumente în mână. Îți dă o sapă, dacă pot spune așa, dar trebuie să fii conștient că e treaba ta să sapi groapa. E important să nu fii prea perfecționist, să nu vrei să ai toate răspunsurile înainte de a porni la drum. Altfel, nu vei face nimic. E important să acționezi.  

E o experiență care te conectează cu oamenii și cu poveștile lor dintr-o perspectivă antreprenorială. Transformă modul de gândire, felul în care fac lucrurile . Eu m-am conectat foarte bine cu poveștile și studiile de caz de antreprenori români pe care le-am lucrat în programul Effectuation. Am umplut, în cele două zile, vreo 4 pagini cu diverse idei concrete de aplicat în business-ul în care lucrez. E o experiență care îmi transformă modul de gândire, felul în care fac lucrurile. Spre exemplu, am învățat că ajută să te uiți din altă perspectivă, să te gândești nu cât de mare e câștigul potențial, ci cât de mult ești tu dispus să investești în acel proiect. Riscă atât cât îți permiți și calculează cel mai prost scenariu. Conceptul de pierdere acceptabilă mă ajută să privesc lucrurile mai simplu, să le fac mai ușor și mai repede. Apoi, starea de spirit a oamenilor pe care i-am întâlnit a fost extraordinară, iar energia si optimismul lor au fost contagioase.

Mi-au rămas întipăriți în minte pașii pe care îi poți face atunci când te apuci de ceva. E eliberator să știi că nu există un singur răspuns corect. Că nu există decizie bună sau greșită înainte de a face ceva. Am început foarte concret să caut parteneri noi, alte metode de a vinde produsele – povestea despre cum să construiești parteneriate mi-a deschis multe alte posibilități.

Niciodată până acum, în viața mea adultă, nu m-am gândit atât de mult la detaliile unui business propiu ca în perioada de după atelierul Effectuation. Am avut tot timpul în minte ideea de a face ceva, dar voi mi-ați dat un brânci, impulsul electric care a pus mașinăria în mișcare. Creierul meu a plecat de acolo cu mânecile suflecate, gata să frământe aluatul. Aplic principiile Effectuation pentru proiectele la care lucrez, iar - de atunci - noi idei antreprenoriale au înflorit."

Mi-a rămas în minte ideea de a lucra cu parteneri, de a crea împreună cu ei. Mi-am dat seama că pot cere ajutor și că pot construi un parteneriat bun și pentru cealaltă persoană, și pentru mine. Și că am curajul de a face asta. Trăiam cu ideea că e obligatoriu să plătesc ca să primesc ceva în schimb și am plecat cu gândul că am mult mai multe căi și că există multe alte feluri de resurse valoroase pe care putem construi.

Clar ceva s-a schimbat în felul meu de a gândi. Nu doar legat de ceea ce vreau sa fac. Privesc altfel totul în jurul meu. M-am trezit că sunt mult mai concentrată pe a găsi soluții și a acționa în situațiile legate de job. Mi s-au aprins tot felul de beculețe despre cum obstacolele pe care le întâlnesc pot fi resurse și chestii pozitive. Sunt fericită, deși nu am avansat cu proiectul meu personal. Mă așteptam ca experiența Effectuation să îmi scadă sau elimine neliniștile și ezitările. Și să îmi dea idei în plus apropos de cum pot porni ceva. De primit, am primit idei la care nici nu mă gândisem. Am descoperit lucruri la care nu mă așteptam. Și am căpătat curajul să testez în lumea reală ideile.

Am câștigat încredere în ideile și potențialul meu. Principiile Effectuation reprezintă un proces atât de natural, încât îți dai seama ce poți face cu resursele proprii, cu ce fel de oameni ți-ar plăcea să fii partener, riscurile pe care ești dispus să ți le asumi pentru a reuși și, mai presus de orice, să nu te lași intimidat de surprizele care apar pe drum. Programul m-a învățat să devin mai organizată, mai focusată și mai determinată. Exemplele cu care lucrezi te fac să înțelegi că nu ești singura persoană care are frământări, idei sau temeri atunci când pornește un business și că diferența dintre un antreprenor și un gânditor este acțiunea. Antreprenorii “efectuează”, trec la fapte, iar gânditorii rămân doar cu ideea, pe care, într-o zi, se trezesc că au pus-o alții în practică.

Am învățat să îmi spun - și să le spun și angajaților mei - "descurcă-te cu ce ai". Aveam mereu nevoie de altceva, colegii mei cereau mereu resurse noi ca să își facă treaba. Am constatat că nu e e nevoie să cumpărăm acea mașină nouă, acele produse despre care credeam că sunt indispensabile. Și privesc diferit riscul. Am început să pun o valoare pe noțiunea de risc, să înțeleg ce îmi pot permite și ce nu și să includ anumite riscuri pe care mi le asum în valoarea contractelor cu clienții. Ce e distractiv este că aplic ideea "folosește ce ai" și în relația cu copiii mei. Am refuzat să mai cumpăr cutii cu tot felul de mărgeluțe pentru fiica mea. Are mult mai multe decât ar avea nevoie. Îi spun să încerce să facă ceva productiv cu ele și funcționează. A învățat să fie creativă și să vândă ce creează. Iar fiul meu învață acum să-și calculeze propriul lui buget pentru vacanță. Experiența asta m-a făcut să înțeleg că totul este la mine. Am tot ceea ce îmi trebuie ca să încep proiectul nou pe care îl tot învârtesc în mine. Și am înțeles că pot începe cu un experiment, o variantă mai mică, în care să nu investesc resurse pe care nu le am acum.

Pe mine m-a ajutat experiența asta la un nivel profund personal. Mi-a deschis ochii despre ceea ce înseamnă gândire antreprenorială. Iar faptul că am fost pusă în situația de a lua decizii din papucii de antreprenor a fost foarte valoros. Nu mi-am pus ideea aceea în practică. Dar asta nu mă dezamăgește absolut deloc, pentru că am înțeles de ce nu funcționa. Am și alte idei. E important pentru mine că sunt acum un om de acțiune mai mult decât eram înainte. Mentalitatea mea s-a schimbat, de la <Da, am o idee, dar nu prea mi-e clar ce resurse am… Nu știu ce aș putea pierde> la o situație în care totul mi-e mult mai clar. Sunt mai direcționată către a cere, a face. Și încă ceva: trăim în bula noastră mică, cu ideea noastră fixă că dacă spunem cuiva ce vrem să facem, ne fură ideea. Acest lucru nu mai există acum, nu mai țin niciodată ideile pentru mine. O a doua lecție importantă e să cer ceea ce am nevoie. Știu că, orice decizie aș avea de luat, voi găsi răspunsul dacă întreb suficient de multe persoane

Antreprenoriatul pentru mine a început doi ani și a fost o alegere relativ simplă atunci (mă ajută vârsta în a fi puțin inconșientă): mă arunc și văd ce pot face cu ce găsesc pe drum! Normal că după 6 luni am ajuns într-un punct în care nu mai ințelegeam nimic, deși tot ce era în jurul meu îmi spunea ca ideea mea de business este bună, realizabilă și putea fi o poveste foarte frumoasă. Nu știu cum se face, probabil pe principiul că oamenii se atrag ca un magnet, am avut posibilitatea să particip la Effectuation Way, și bine am făcut! A fost primul workshop unde nu am uitat totul după prima lună de la participare, care mi-a modificat real modul de a percepe tot ce am în jurul meu. Cred că orice antreprenor trece prin cel puțin un moment în care toate se înnoadă, în care nimic nu merge, în care nu mai găsește nicio soluție – după Effectuation Way, știu sigur că perspectiva e problema. Cu tărie susțin că cel mai important lucru cu care am rămas după workshop a fost un mod foarte simplu și sănătos de a privi lucrurile. În mod natural orice antreprenor se încâlcește din când în când, dar să ai cheia la tine e foarte fain!

Programul Effectuation mi-a dat curajul să pun lucruri în aplicare. Am plecat de la voi cu încrederea că nu există doar o singură cale, poți redresa dacă lucrurile nu ies de la început. Inițial, mă gândeam care e soluția perfectă și pe aceea o căutam. Am înțeles că ea nu există, ceea ce mi-a dat un sentiment de liniște. E important să începi de undeva și vezi pe parcurs. E mai important să începi decă să ai soluția perfectă.

Aici unde sunt acum, în compania în care lucrez, îmi folosește din ce în ce mai mult gândirea antreprenorială legată de parteneriate. Funcționează foarte bine. Și descopăr că mă pot folosi de resurse pe care nici nu știam că le am. De exemplu, stabilisem niște legături de business cu companii din două zone complementare cu ceea ce fac. Mi-a luat vreo două săptămâni, dar până la urmă am înțeles că aceste legături sunt resurse noi. Am ținut prezentări, am lucrat împreună la proiecte comune, ne-au devenit parteneri. Am un sentiment și o confirmare că sunt unde trebuie să fiu. Un fel de încredere, care a venit în urma programului Effectuation și a muncii noastre împreună. N-am avansat cu ideea mea personală, dar am înțeles că îi trebuie timp. Firește că e mai bine să începi mai devreme. Dar e o chestiune de resurse: aș putea învăța pe propria mea piele, sau pot învăța în proiectul în care sunt acum. De exemplu, nu mi-aș fi permis să suport costurile unui eșec pe banii mei. Asta e ceva diferit pentru mine. E o decizie conștientă. N-aș fi gândit la fel înainte. Aș fi stat cu picioarele în două ligheane. Aș fi avut un disconfort foarte puternic. E despre clarificare.

M-am redescoperit. Povestea de viață a antreprenorului din program mi-a schimbat perspectiva. Mergeam mereu pe varianta sa iau credite și mi-am creat o groază de probleme. Acum stau cu bugetul meu. Luam decizii ghidat doar de considerente financiare - cât de mare era câștigul pe care mi-l aduc - și așa făceam și asocierile cu diverși oameni. Nu-mi alegeam foarte bine partenerii. Nu mai fac greșelile din trecut. Am învățat să lucrez cu ce am, să nu mă mai arunc înainte de a înțelege dacă riscul e suportabil. De exemplu, nu angajez oameni pentru ca abia după aceea să mă întreb dacă îi voi putea plăti pe termen lung. Aș spune că cel mai mult mi s-a schimbat gândirea în ceea ce privește riscul. Eu mi-am pus pe pereți tot ceea ce am învățat

Effectuation Way mi-a dat spațiul și instrumentele să am o privire de ansamblu asupra proiectului pe care îl dezvolt, Fundația Comunitară București. Am plecat cu informații, energie si planuri. Și cu o confirmare personală: drumul pe care l-am parcurs – de la manager într-o multinațională sigură la antreprenor în domeniul non-profit – a fost corect, cu greșelile și învățăturile lui. Totul e să pleci de la ce ai, să vezi cât poți să pierzi și să fii flexibil la ce vine din exterior. Iar dacă aveți și norocul meu, de a fi inconjurați de participanți diverși, sclipitori fiecare în felul lui, învățați la fel de multe și din sală.