Programul Effectuation mi-a dat curajul să pun lucruri în aplicare. Am plecat de la voi cu încrederea că nu există doar o singură cale, poți redresa dacă lucrurile nu ies de la început. Inițial, mă gândeam care e soluția perfectă și pe aceea o căutam. Am înțeles că ea nu există, ceea ce mi-a dat un sentiment de liniște. E important să începi de undeva și vezi pe parcurs. E mai important să începi decă să ai soluția perfectă.

Effectuation Way mi-a dat spațiul și instrumentele să am o privire de ansamblu asupra proiectului pe care îl dezvolt, Fundația Comunitară București. Am plecat cu informații, energie si planuri. Și cu o confirmare personală: drumul pe care l-am parcurs – de la manager într-o multinațională sigură la antreprenor în domeniul non-profit – a fost corect, cu greșelile și învățăturile lui. Totul e să pleci de la ce ai, să vezi cât poți să pierzi și să fii flexibil la ce vine din exterior. Iar dacă aveți și norocul meu, de a fi inconjurați de participanți diverși, sclipitori fiecare în felul lui, învățați la fel de multe și din sală.

A rămas în practica mea de zi cu zi acest principiu foarte bun de a începe să construiești cu ceea ce ai. E un principiu simplu și foarte intuitiv, dar s-a conturat mult mai clar în mintea mea. Încerc să îl pun în practică gândindu-mă permanent ce am la îndemână. Încerc, ca să spun așa, să văd ce am acum în frigider, care sunt ingredientele. Îmi folosește foarte bine în jobul pe care îl am în acest moment, chiar dacă nu am avansat cu ideea antreprenorială. Mi-am făcut un bilanț personal și am depistat că sunt foarte bun la anumite lucruri. Am avut o discuție cu șefii și colegii mei, i-am întrebat cum mă văd ei. Și, în urma întregului proces, am început să mă ocup de un proiect nou. Schimbarea de aici a venit, de la Effectuation. Am avut mereu în minte o schimbare, dar nu am avut până acum tăria să spun Da, vreau să fac acest pas. Îmi era foarte teamă. Când am înțeles că am resursele disponibile și sprijinul celorlalți pentru acest proiect, mi-am spus că trebuie să fac pasul. Altfel, voi trăi mereu cu  întrebarea despre cum ar fi ieșit. Cel mai prost scenariu ar fi să revin la ceea ce făceam înainte. Ceea ce, mi-am dat seama, e acceptabil.  

După ce am absolvit cursul mi-a fost foarte ușor să-mi dau seama cât sunt dispus să pierd pentru a dezvolta un nou business sau pentru a updata actualul business. Până atunci am neglijat calculul exact al posibilelor pierderi pe care le pot avea.

Aveam ideea de a face un charity shop, unde oamenii vând hainele și toate veniturile merg către o cauză caritabilă. Am folosit studiul de caz de la Effectuation - mi-am dat seama că pot testa ideea asta, cu care nu făcusem nimic mult timp, cu prietenii mei de pe Facebook. Mi-am spus "poate că nu am banii pentru un magazin, dar am tot ceea ce îmi trebuie ca să testez ideea". Am pus 25 de tricouri pe Facebook și mi-am propus să strâng 200 de lei, să cumpăr o pereche de ghetuțe unui copil sărac. A fost fantastic! Au donat 50 de oameni și am strâns 1.650 de lei. A fost în jurul meu o energie pe care mi-e greu să o descriu, mi-au scris prieteni din toată lumea să întrebe cum m-ar putea ajuta. Erau oameni care nu voiau nimic în schimb. Am primit bani de la oameni din cinci țări, din Italia, din Spania... Am mers la școala socială unde organizasem un eveniment în trecut. În cartierul Faur, la marginea Bucureștiului. Și am spus "hai să luăm echipament sportiv pentru doi copii". Am mers cu ei la Decathlon, pur și simplu nu știau ce să își ia, nu erau obișnuiți cu ideea că ar putea să vrea ceva. Am luat de toate și tot am mai rămas cu 80 de lei de cheltuit. Mi-am dat seama ce ușor este să faci rost de resurse, să creezi tot acest lanț, să ajuți oameni, să începi ceva ce îți dorești. nu s-ar fi întâmplat nimic din toate astea dacă nu veneam la tine... Asta este ceea ce m-a marcat. Am conștientizat cât de la îndemână îmi sunt resursele și cum nu le vedeam. Aveam impresia că e întotdeauna vorba despre bani, sau alte lucruri materiale ca să începi o idee. E suprinzător să îți dai seama că nu e adevărat. Și, apoi, am învățat să pun această întrebare: "care este cel mai prost scenariu?" Constat că nu e chiar atât de rău și îmi este mult mai ușor să încep ceva dacă realizez că îmi pot permite să nu iasă.    

Antreprenoriatul pentru mine a început doi ani și a fost o alegere relativ simplă atunci (mă ajută vârsta în a fi puțin inconșientă): mă arunc și văd ce pot face cu ce găsesc pe drum! Normal că după 6 luni am ajuns într-un punct în care nu mai ințelegeam nimic, deși tot ce era în jurul meu îmi spunea ca ideea mea de business este bună, realizabilă și putea fi o poveste foarte frumoasă. Nu știu cum se face, probabil pe principiul că oamenii se atrag ca un magnet, am avut posibilitatea să particip la Effectuation Way, și bine am făcut! A fost primul workshop unde nu am uitat totul după prima lună de la participare, care mi-a modificat real modul de a percepe tot ce am în jurul meu. Cred că orice antreprenor trece prin cel puțin un moment în care toate se înnoadă, în care nimic nu merge, în care nu mai găsește nicio soluție – după Effectuation Way, știu sigur că perspectiva e problema. Cu tărie susțin că cel mai important lucru cu care am rămas după workshop a fost un mod foarte simplu și sănătos de a privi lucrurile. În mod natural orice antreprenor se încâlcește din când în când, dar să ai cheia la tine e foarte fain!

Stând să judec, să înțeleg mai bine tot ceea ce am auzit, descopăr că toată experiența asta a avut un impact la nivel psihologic. Eu vin dintr-o industrie unde totul e planificat pe termen lung. Unde lucram cu proceduri. În lumea de dincolo de corporație, acest gen de gândire te împiedică să acționezi. Și am descoperit cum este să faci pași mici, în fiecare zi. Simt că avansez. Am început să mă bucur de mici lucruri: că am luat ștampila pentru firmă, că am o adresă în online. Apoi, mă simt parte dintr-un grup care împărtășește același fel de a vedea lumea. Oamenii din jurul acestui program sunt oameni de bună calitate și e o oportunitate de a dezbate lucrurile pe care vrei să le faci, fără teama de a fi judecat. Mă simt parte dintr-o lume care împărtășește același punct de vedere. Nu sunt categorică, nu spun <pentru nimic în lume nu m-aș mai angaja>. Dar vreau să văd dacă pot duce la capăt ceea ce am început pe cont propriu. Dacă vrem să fim liniștiți că am încercat, trebuie să avem în jur oameni care să creadă la fel.

Aici unde sunt acum, în compania în care lucrez, îmi folosește din ce în ce mai mult gândirea antreprenorială legată de parteneriate. Funcționează foarte bine. Și descopăr că mă pot folosi de resurse pe care nici nu știam că le am. De exemplu, stabilisem niște legături de business cu companii din două zone complementare cu ceea ce fac. Mi-a luat vreo două săptămâni, dar până la urmă am înțeles că aceste legături sunt resurse noi. Am ținut prezentări, am lucrat împreună la proiecte comune, ne-au devenit parteneri. Am un sentiment și o confirmare că sunt unde trebuie să fiu. Un fel de încredere, care a venit în urma programului Effectuation și a muncii noastre împreună. N-am avansat cu ideea mea personală, dar am înțeles că îi trebuie timp. Firește că e mai bine să începi mai devreme. Dar e o chestiune de resurse: aș putea învăța pe propria mea piele, sau pot învăța în proiectul în care sunt acum. De exemplu, nu mi-aș fi permis să suport costurile unui eșec pe banii mei. Asta e ceva diferit pentru mine. E o decizie conștientă. N-aș fi gândit la fel înainte. Aș fi stat cu picioarele în două ligheane. Aș fi avut un disconfort foarte puternic. E despre clarificare.