A rămas în practica mea de zi cu zi acest principiu foarte bun de a începe să construiești cu ceea ce ai. E un principiu simplu și foarte intuitiv, dar s-a conturat mult mai clar în mintea mea. Încerc să îl pun în practică gândindu-mă permanent ce am la îndemână. Încerc, ca să spun așa, să văd ce am acum în frigider, care sunt ingredientele. Îmi folosește foarte bine în jobul pe care îl am în acest moment, chiar dacă nu am avansat cu ideea antreprenorială. Mi-am făcut un bilanț personal și am depistat că sunt foarte bun la anumite lucruri. Am avut o discuție cu șefii și colegii mei, i-am întrebat cum mă văd ei. Și, în urma întregului proces, am început să mă ocup de un proiect nou. Schimbarea de aici a venit, de la Effectuation. Am avut mereu în minte o schimbare, dar nu am avut până acum tăria să spun Da, vreau să fac acest pas. Îmi era foarte teamă. Când am înțeles că am resursele disponibile și sprijinul celorlalți pentru acest proiect, mi-am spus că trebuie să fac pasul. Altfel, voi trăi mereu cu  întrebarea despre cum ar fi ieșit. Cel mai prost scenariu ar fi să revin la ceea ce făceam înainte. Ceea ce, mi-am dat seama, e acceptabil.  

Am învățat să îmi spun - și să le spun și angajaților mei - "descurcă-te cu ce ai". Aveam mereu nevoie de altceva, colegii mei cereau mereu resurse noi ca să își facă treaba. Am constatat că nu e e nevoie să cumpărăm acea mașină nouă, acele produse despre care credeam că sunt indispensabile. Și privesc diferit riscul. Am început să pun o valoare pe noțiunea de risc, să înțeleg ce îmi pot permite și ce nu și să includ anumite riscuri pe care mi le asum în valoarea contractelor cu clienții. Ce e distractiv este că aplic ideea "folosește ce ai" și în relația cu copiii mei. Am refuzat să mai cumpăr cutii cu tot felul de mărgeluțe pentru fiica mea. Are mult mai multe decât ar avea nevoie. Îi spun să încerce să facă ceva productiv cu ele și funcționează. A învățat să fie creativă și să vândă ce creează. Iar fiul meu învață acum să-și calculeze propriul lui buget pentru vacanță. Experiența asta m-a făcut să înțeleg că totul este la mine. Am tot ceea ce îmi trebuie ca să încep proiectul nou pe care îl tot învârtesc în mine. Și am înțeles că pot începe cu un experiment, o variantă mai mică, în care să nu investesc resurse pe care nu le am acum.

Effectuation Way mi-a dat spațiul și instrumentele să am o privire de ansamblu asupra proiectului pe care îl dezvolt, Fundația Comunitară București. Am plecat cu informații, energie si planuri. Și cu o confirmare personală: drumul pe care l-am parcurs – de la manager într-o multinațională sigură la antreprenor în domeniul non-profit – a fost corect, cu greșelile și învățăturile lui. Totul e să pleci de la ce ai, să vezi cât poți să pierzi și să fii flexibil la ce vine din exterior. Iar dacă aveți și norocul meu, de a fi inconjurați de participanți diverși, sclipitori fiecare în felul lui, învățați la fel de multe și din sală.

Niciodată până acum, în viața mea adultă, nu m-am gândit atât de mult la detaliile unui business propiu ca în perioada de după atelierul Effectuation. Am avut tot timpul în minte ideea de a face ceva, dar voi mi-ați dat un brânci, impulsul electric care a pus mașinăria în mișcare. Creierul meu a plecat de acolo cu mânecile suflecate, gata să frământe aluatul. Aplic principiile Effectuation pentru proiectele la care lucrez, iar - de atunci - noi idei antreprenoriale au înflorit."

Effectuation mi-a deschis ochii în privința diferențelor semnificative dintre manageri și antreprenori. Mi se pare esențial pentru orice antreprenor, manager sau intraprenor să urmeze acest curs - dacă nu ca să aplice principiile, cel puțin pentru a se înțelege mai bine unii pe ceilalți.

Aici unde sunt acum, în compania în care lucrez, îmi folosește din ce în ce mai mult gândirea antreprenorială legată de parteneriate. Funcționează foarte bine. Și descopăr că mă pot folosi de resurse pe care nici nu știam că le am. De exemplu, stabilisem niște legături de business cu companii din două zone complementare cu ceea ce fac. Mi-a luat vreo două săptămâni, dar până la urmă am înțeles că aceste legături sunt resurse noi. Am ținut prezentări, am lucrat împreună la proiecte comune, ne-au devenit parteneri. Am un sentiment și o confirmare că sunt unde trebuie să fiu. Un fel de încredere, care a venit în urma programului Effectuation și a muncii noastre împreună. N-am avansat cu ideea mea personală, dar am înțeles că îi trebuie timp. Firește că e mai bine să începi mai devreme. Dar e o chestiune de resurse: aș putea învăța pe propria mea piele, sau pot învăța în proiectul în care sunt acum. De exemplu, nu mi-aș fi permis să suport costurile unui eșec pe banii mei. Asta e ceva diferit pentru mine. E o decizie conștientă. N-aș fi gândit la fel înainte. Aș fi stat cu picioarele în două ligheane. Aș fi avut un disconfort foarte puternic. E despre clarificare.

Aveam ideea de a face un charity shop, unde oamenii vând hainele și toate veniturile merg către o cauză caritabilă. Am folosit studiul de caz de la Effectuation - mi-am dat seama că pot testa ideea asta, cu care nu făcusem nimic mult timp, cu prietenii mei de pe Facebook. Mi-am spus "poate că nu am banii pentru un magazin, dar am tot ceea ce îmi trebuie ca să testez ideea". Am pus 25 de tricouri pe Facebook și mi-am propus să strâng 200 de lei, să cumpăr o pereche de ghetuțe unui copil sărac. A fost fantastic! Au donat 50 de oameni și am strâns 1.650 de lei. A fost în jurul meu o energie pe care mi-e greu să o descriu, mi-au scris prieteni din toată lumea să întrebe cum m-ar putea ajuta. Erau oameni care nu voiau nimic în schimb. Am primit bani de la oameni din cinci țări, din Italia, din Spania... Am mers la școala socială unde organizasem un eveniment în trecut. În cartierul Faur, la marginea Bucureștiului. Și am spus "hai să luăm echipament sportiv pentru doi copii". Am mers cu ei la Decathlon, pur și simplu nu știau ce să își ia, nu erau obișnuiți cu ideea că ar putea să vrea ceva. Am luat de toate și tot am mai rămas cu 80 de lei de cheltuit. Mi-am dat seama ce ușor este să faci rost de resurse, să creezi tot acest lanț, să ajuți oameni, să începi ceva ce îți dorești. nu s-ar fi întâmplat nimic din toate astea dacă nu veneam la tine... Asta este ceea ce m-a marcat. Am conștientizat cât de la îndemână îmi sunt resursele și cum nu le vedeam. Aveam impresia că e întotdeauna vorba despre bani, sau alte lucruri materiale ca să începi o idee. E suprinzător să îți dai seama că nu e adevărat. Și, apoi, am învățat să pun această întrebare: "care este cel mai prost scenariu?" Constat că nu e chiar atât de rău și îmi este mult mai ușor să încep ceva dacă realizez că îmi pot permite să nu iasă.    

Mi-a rămas în minte ideea de a lucra cu parteneri, de a crea împreună cu ei. Mi-am dat seama că pot cere ajutor și că pot construi un parteneriat bun și pentru cealaltă persoană, și pentru mine. Și că am curajul de a face asta. Trăiam cu ideea că e obligatoriu să plătesc ca să primesc ceva în schimb și am plecat cu gândul că am mult mai multe căi și că există multe alte feluri de resurse valoroase pe care putem construi.