Mi-a rămas în minte ideea de a lucra cu parteneri, de a crea împreună cu ei. Mi-am dat seama că pot cere ajutor și că pot construi un parteneriat bun și pentru cealaltă persoană, și pentru mine. Și că am curajul de a face asta. Trăiam cu ideea că e obligatoriu să plătesc ca să primesc ceva în schimb și am plecat cu gândul că am mult mai multe căi și că există multe alte feluri de resurse valoroase pe care putem construi.

Niciodată până acum, în viața mea adultă, nu m-am gândit atât de mult la detaliile unui business propiu ca în perioada de după atelierul Effectuation. Am avut tot timpul în minte ideea de a face ceva, dar voi mi-ați dat un brânci, impulsul electric care a pus mașinăria în mișcare. Creierul meu a plecat de acolo cu mânecile suflecate, gata să frământe aluatul. Aplic principiile Effectuation pentru proiectele la care lucrez, iar - de atunci - noi idei antreprenoriale au înflorit."

După ce am absolvit cursul mi-a fost foarte ușor să-mi dau seama cât sunt dispus să pierd pentru a dezvolta un nou business sau pentru a updata actualul business. Până atunci am neglijat calculul exact al posibilelor pierderi pe care le pot avea.

Clar ceva s-a schimbat în felul meu de a gândi. Nu doar legat de ceea ce vreau sa fac. Privesc altfel totul în jurul meu. M-am trezit că sunt mult mai concentrată pe a găsi soluții și a acționa în situațiile legate de job. Mi s-au aprins tot felul de beculețe despre cum obstacolele pe care le întâlnesc pot fi resurse și chestii pozitive. Sunt fericită, deși nu am avansat cu proiectul meu personal. Mă așteptam ca experiența Effectuation să îmi scadă sau elimine neliniștile și ezitările. Și să îmi dea idei în plus apropos de cum pot porni ceva. De primit, am primit idei la care nici nu mă gândisem. Am descoperit lucruri la care nu mă așteptam. Și am căpătat curajul să testez în lumea reală ideile.

Aveam ideea de a face un charity shop, unde oamenii vând hainele și toate veniturile merg către o cauză caritabilă. Am folosit studiul de caz de la Effectuation - mi-am dat seama că pot testa ideea asta, cu care nu făcusem nimic mult timp, cu prietenii mei de pe Facebook. Mi-am spus "poate că nu am banii pentru un magazin, dar am tot ceea ce îmi trebuie ca să testez ideea". Am pus 25 de tricouri pe Facebook și mi-am propus să strâng 200 de lei, să cumpăr o pereche de ghetuțe unui copil sărac. A fost fantastic! Au donat 50 de oameni și am strâns 1.650 de lei. A fost în jurul meu o energie pe care mi-e greu să o descriu, mi-au scris prieteni din toată lumea să întrebe cum m-ar putea ajuta. Erau oameni care nu voiau nimic în schimb. Am primit bani de la oameni din cinci țări, din Italia, din Spania... Am mers la școala socială unde organizasem un eveniment în trecut. În cartierul Faur, la marginea Bucureștiului. Și am spus "hai să luăm echipament sportiv pentru doi copii". Am mers cu ei la Decathlon, pur și simplu nu știau ce să își ia, nu erau obișnuiți cu ideea că ar putea să vrea ceva. Am luat de toate și tot am mai rămas cu 80 de lei de cheltuit. Mi-am dat seama ce ușor este să faci rost de resurse, să creezi tot acest lanț, să ajuți oameni, să începi ceva ce îți dorești. nu s-ar fi întâmplat nimic din toate astea dacă nu veneam la tine... Asta este ceea ce m-a marcat. Am conștientizat cât de la îndemână îmi sunt resursele și cum nu le vedeam. Aveam impresia că e întotdeauna vorba despre bani, sau alte lucruri materiale ca să începi o idee. E suprinzător să îți dai seama că nu e adevărat. Și, apoi, am învățat să pun această întrebare: "care este cel mai prost scenariu?" Constat că nu e chiar atât de rău și îmi este mult mai ușor să încep ceva dacă realizez că îmi pot permite să nu iasă.    

Am învățat cum să mă dezvăț de festele pe care ni le joacă mintea când ne șopteste „cine te crezi?“. Pentru că ne pune bariere în calea propriei evoluții, iar Effectuation este despre firescul demolării acestor bariere și recalibrarea rațiunii la esența noastră sufletească. Este despre încredere, realism, creativitate, perseverență și puterea (NU slăbiciunea!) de a cere ajutor. Este despre a-ți articula o idee și de a afla că nu te oprește nimic să încerci să o pui pe picioare. Multe ne sunt cu adevărat la îndemână, trebuie doar să ne punem în starea de a face primul pas. Adică să ne spunem, cu zâmbetul pe buze și toleranță în fața imperfecțiunii: “ok, acum!”. A fi sau a nu fi antreprenor este o chestiune care ține mult de fiecare din noi, însă valoarea cursului este că și dacă nu ești omul care să înceapă a doua zi un business, cu siguranță îți va aduce aminte ca ești curios sau că ai o pasiune și este absolut suficient să vedem de la o clipă la alta cum ne dezghețăm noi înșine pentru a ne permite să ne aflăm sau să ne urmăm talentul. Pentru că mai important decât a conduce un business este să te reobișnuiești să te conduci pe tine.

Aici unde sunt acum, în compania în care lucrez, îmi folosește din ce în ce mai mult gândirea antreprenorială legată de parteneriate. Funcționează foarte bine. Și descopăr că mă pot folosi de resurse pe care nici nu știam că le am. De exemplu, stabilisem niște legături de business cu companii din două zone complementare cu ceea ce fac. Mi-a luat vreo două săptămâni, dar până la urmă am înțeles că aceste legături sunt resurse noi. Am ținut prezentări, am lucrat împreună la proiecte comune, ne-au devenit parteneri. Am un sentiment și o confirmare că sunt unde trebuie să fiu. Un fel de încredere, care a venit în urma programului Effectuation și a muncii noastre împreună. N-am avansat cu ideea mea personală, dar am înțeles că îi trebuie timp. Firește că e mai bine să începi mai devreme. Dar e o chestiune de resurse: aș putea învăța pe propria mea piele, sau pot învăța în proiectul în care sunt acum. De exemplu, nu mi-aș fi permis să suport costurile unui eșec pe banii mei. Asta e ceva diferit pentru mine. E o decizie conștientă. N-aș fi gândit la fel înainte. Aș fi stat cu picioarele în două ligheane. Aș fi avut un disconfort foarte puternic. E despre clarificare.

Programul Effectuation mi-a dat curajul să pun lucruri în aplicare. Am plecat de la voi cu încrederea că nu există doar o singură cale, poți redresa dacă lucrurile nu ies de la început. Inițial, mă gândeam care e soluția perfectă și pe aceea o căutam. Am înțeles că ea nu există, ceea ce mi-a dat un sentiment de liniște. E important să începi de undeva și vezi pe parcurs. E mai important să începi decă să ai soluția perfectă.