Pe mine m-a ajutat experiența asta la un nivel profund personal. Mi-a deschis ochii despre ceea ce înseamnă gândire antreprenorială. Iar faptul că am fost pusă în situația de a lua decizii din papucii de antreprenor a fost foarte valoros. Nu mi-am pus ideea aceea în practică. Dar asta nu mă dezamăgește absolut deloc, pentru că am înțeles de ce nu funcționa. Am și alte idei. E important pentru mine că sunt acum un om de acțiune mai mult decât eram înainte. Mentalitatea mea s-a schimbat, de la <Da, am o idee, dar nu prea mi-e clar ce resurse am… Nu știu ce aș putea pierde> la o situație în care totul mi-e mult mai clar. Sunt mai direcționată către a cere, a face. Și încă ceva: trăim în bula noastră mică, cu ideea noastră fixă că dacă spunem cuiva ce vrem să facem, ne fură ideea. Acest lucru nu mai există acum, nu mai țin niciodată ideile pentru mine. O a doua lecție importantă e să cer ceea ce am nevoie. Știu că, orice decizie aș avea de luat, voi găsi răspunsul dacă întreb suficient de multe persoane

Mi-au rămas întipăriți în minte pașii pe care îi poți face atunci când te apuci de ceva. E eliberator să știi că nu există un singur răspuns corect. Că nu există decizie bună sau greșită înainte de a face ceva. Am început foarte concret să caut parteneri noi, alte metode de a vinde produsele – povestea despre cum să construiești parteneriate mi-a deschis multe alte posibilități.

Effectuation mi-a deschis ochii în privința diferențelor semnificative dintre manageri și antreprenori. Mi se pare esențial pentru orice antreprenor, manager sau intraprenor să urmeze acest curs - dacă nu ca să aplice principiile, cel puțin pentru a se înțelege mai bine unii pe ceilalți.

Mi-a rămas întipărit în cap, pentru că nu mă așteptam la povestea asta, studiul de caz despre Vasile Armenean și Betty Ice. M-a șocat cum a început afacerea, fără să își asume foarte multe riscuri. Din ceea ce știam, eram obișnuit cu ideea că trebuie să investești mult ca să pornești ceva. Mi-a schimbat complet percepția. Eu venisem la voi cu o schiță de afacere, ceva la care m-am gândit foarte mult timp, fără să fac mare lucru. Am renunțat la idee. M-ați ajutat să nu mai pierd timpul cu o idee pe care nici eu nu o înțelegeam și de care nu eram legat. În schimb, am pornit altceva, care are legătură directă cu mine, cu dorința mea de a socializa după serviciu. E cu riscuri minime și investiție financiară zero. Am un partener, care îmi este și prieten, și organizăm party-uri în diferite locuri din București. Oamenii vin, socializează, noi le aducem vinuri care nu se găsesc în altă parte în București. Mă bucur că am făcut acest prim pas către a construi ceva al meu, eram frustrat că nu reușeam. Mi-ați schimbat percepția despre risc și despre cum pot începe.

M-am redescoperit. Povestea de viață a antreprenorului din program mi-a schimbat perspectiva. Mergeam mereu pe varianta sa iau credite și mi-am creat o groază de probleme. Acum stau cu bugetul meu. Luam decizii ghidat doar de considerente financiare - cât de mare era câștigul pe care mi-l aduc - și așa făceam și asocierile cu diverși oameni. Nu-mi alegeam foarte bine partenerii. Nu mai fac greșelile din trecut. Am învățat să lucrez cu ce am, să nu mă mai arunc înainte de a înțelege dacă riscul e suportabil. De exemplu, nu angajez oameni pentru ca abia după aceea să mă întreb dacă îi voi putea plăti pe termen lung. Aș spune că cel mai mult mi s-a schimbat gândirea în ceea ce privește riscul. Eu mi-am pus pe pereți tot ceea ce am învățat

Atelierul pe care l-am făcut cu voi a fost un punct de cotitură. Am creat blogul, unde scriu în continuare. Și, mai mult, am rămas cu ochii deschiși către oportunități care vin spre mine și pe care nu m-aș fi gândit să le folosesc. Dacă văd ceva care mă interesează, îmi spun “ce ar fi să fac asta?”. Altădată, aș fi trecut pe lângă idee. Ca nivel de aplicare a informației dintr-un curs, nu am făcut vreun alt salt asemănător în toată viața mea adultă.

E o experiență care te conectează cu oamenii și cu poveștile lor dintr-o perspectivă antreprenorială. Transformă modul de gândire, felul în care fac lucrurile . Eu m-am conectat foarte bine cu poveștile și studiile de caz de antreprenori români pe care le-am lucrat în programul Effectuation. Am umplut, în cele două zile, vreo 4 pagini cu diverse idei concrete de aplicat în business-ul în care lucrez. E o experiență care îmi transformă modul de gândire, felul în care fac lucrurile. Spre exemplu, am învățat că ajută să te uiți din altă perspectivă, să te gândești nu cât de mare e câștigul potențial, ci cât de mult ești tu dispus să investești în acel proiect. Riscă atât cât îți permiți și calculează cel mai prost scenariu. Conceptul de pierdere acceptabilă mă ajută să privesc lucrurile mai simplu, să le fac mai ușor și mai repede. Apoi, starea de spirit a oamenilor pe care i-am întâlnit a fost extraordinară, iar energia si optimismul lor au fost contagioase.

Aveam ideea de a face un charity shop, unde oamenii vând hainele și toate veniturile merg către o cauză caritabilă. Am folosit studiul de caz de la Effectuation - mi-am dat seama că pot testa ideea asta, cu care nu făcusem nimic mult timp, cu prietenii mei de pe Facebook. Mi-am spus "poate că nu am banii pentru un magazin, dar am tot ceea ce îmi trebuie ca să testez ideea". Am pus 25 de tricouri pe Facebook și mi-am propus să strâng 200 de lei, să cumpăr o pereche de ghetuțe unui copil sărac. A fost fantastic! Au donat 50 de oameni și am strâns 1.650 de lei. A fost în jurul meu o energie pe care mi-e greu să o descriu, mi-au scris prieteni din toată lumea să întrebe cum m-ar putea ajuta. Erau oameni care nu voiau nimic în schimb. Am primit bani de la oameni din cinci țări, din Italia, din Spania... Am mers la școala socială unde organizasem un eveniment în trecut. În cartierul Faur, la marginea Bucureștiului. Și am spus "hai să luăm echipament sportiv pentru doi copii". Am mers cu ei la Decathlon, pur și simplu nu știau ce să își ia, nu erau obișnuiți cu ideea că ar putea să vrea ceva. Am luat de toate și tot am mai rămas cu 80 de lei de cheltuit. Mi-am dat seama ce ușor este să faci rost de resurse, să creezi tot acest lanț, să ajuți oameni, să începi ceva ce îți dorești. nu s-ar fi întâmplat nimic din toate astea dacă nu veneam la tine... Asta este ceea ce m-a marcat. Am conștientizat cât de la îndemână îmi sunt resursele și cum nu le vedeam. Aveam impresia că e întotdeauna vorba despre bani, sau alte lucruri materiale ca să începi o idee. E suprinzător să îți dai seama că nu e adevărat. Și, apoi, am învățat să pun această întrebare: "care este cel mai prost scenariu?" Constat că nu e chiar atât de rău și îmi este mult mai ușor să încep ceva dacă realizez că îmi pot permite să nu iasă.