E mai important să fie unitate și iubire într-un colectiv, decât să fie o hotărâre corectă. Pentru că șansa e mai mare ca această hotărâre incorectă să se îndrepte. Dacă tu iei o hotărâre corectă în dezbinare, șansele să nu funcționeze sunt foarte mari. 

E o zi urâtă și ploioasă de octombrie. Wargha Enayati stă în mijlocul unui centru medical de 35.000 de metri pătrați, un pariu de zeci de milioane de euro, și nu pare intimidat de noroiul din jur sau de termenul limită care se apropie pentru deschidere. 

E un pariu la care lucrează de șapte ani, acela de a crea un centru pentru oameni vârstnici. O categorie de oameni neglijată decenii la rând, fără servicii de îngrijire la domiciliu, fără servicii medicale adecvate. ”O treime din populația țării, lăsată în afara serviciilor medicale private. Dorința mea este să le redăm demnitatea”, spune. Timp de doi ani, a căutat un teren. Alți aproape doi ani a încercat să dreseze cifrele, care nu ieșeau nicicum. Între timp, proiectului i s-a adăugat un spital de oncologie. Apoi, a durat trei ani să obțină avizele. În 2018, s-a săpat prima groapă pentru fundație. Wargha are în birou o lopată legată cu o fundă, pentru a atesta acest lucru. 

După alți doi ani, realitatea spune că Enayati Medical City (EMC) va fi cea mai mare instituție medicală construită după 1989 în România și va integra cel mai mare spital de oncologie din estul Europei. Va fi singurul loc din țară unde lucrează împreună furnizori de servicii medicale diverse. Va include un centru de geriatrie și spital de recuperare și un centru rezidențial pentru vârstnici. Este, cumva, un concept unic: Wargha a plecat de la ideea de a construi o afacere care să servească oamenii în vârstă și a ajuns la concept complex, complet și integrat, din nevoia de a găsi o formulă care să aibă sens financiar. 

Dacă îl întrebi de unde vin ideile și soluțiile, medicul cardiolog și antreprenorul Enayati vorbește despre esența Baha’i, credința lui: o lume în continuu progres. Să cauți să construiești mereu următorul nivel de progres pentru oameni. Progresul acesta vine cu riscuri considerabile atașate: două treimi din investiția de 60 de milioane de euro sunt banii lui Wargha. Privește riscul într-un fel al său, un amestec de spiritualitate și pragmatism, la fel cum privește tot ceea ce face: dacă ai încredere că ceea ce faci este bine și dacă ai pus știință și credință la un loc, va ieși. 

În 2015, a vândut ultimul pachet de acțiuni la grupul Regina Maria, instituție pe care a fondat-o acum un sfert de secol. A regretat mult timp decizia de a invita un fond de investiții la el în business și spune că nu ar face-o a doua oară. 

Sigur, deciziile de business și strategia din spatele EMC sunt importante. Dar ele au ca fundament un set de credințe care îi ordonează lui Wargha munca și viața. Despre ele am vorbit, pentru că, fără ele, sunt greu de înțeles și pariurile lui, și felul în care lucrează cu oamenii și felul în care gestionează riscul. 

Conversația noastră anterioară, din 2017, ar putea fi o lectură interesantă legată de tranzacția de vânzare a Regina Maria, istoria personală a lui Wargha Enayati, principiile lui de negociere și multe altele. 

Șapte ani pentru o idee 

Azi, când stau în mijlocul șantierului, e înălțător și exaltant. E greu de imaginat, pentru că acum cinci ani, când am semnat pentru teren, știam că acolo va fi un complex pentru vârstnici. Dar nu știam cum va arăta. Trebuia să creez o idee nouă, un concept nou, să găsesc bani și oameni care să aibă încredere.  Din 2013 cochetam cu ideea. Timp de doi ani am căutat un teren. Apoi, un an și jumătate a durat până am găsit soluția pentru a face conceptul viabil financiar. Și unic. 

Îngrijirea și asistența pentru persoanele în vârstă sunt foarte intensive în muncă și ai nevoie de mulți oameni. În consecință, serviciile sunt scumpe și calculele nu ies. Acest centru pentru vârstnici nu stătea singur în picioare. Aveam nevoie de un concept care să integreze alte servicii, care să se încurajeze și hrănească unul pe celălalt. Așa am dezvoltat conceptul cu spital de recuperare, complex rezidențial și spital de oncologie, plus ceea ce cred că este cel mai mare complex de ambulatoriu din România. 

A durat trei ani până am obținut toate avizele și doi ani să construim Enayati Medical City. 

 

Ce ai de gând să faci cu următorii 30 de ani?

În 2015, când am vândut ultimul pachet din Regina Maria, am sunat un prieten care lucrează la Berlin, la McKinsey. I-am spus ”Gata, am terminat cu această fază din viața mea. Dar dacă vreau să vin cu acest concept pentru vârstnici și spital de oncologie – ambele domenii foarte slab dezvoltate în România – înseamnă că intru într-un proiect pentru următorii zece ani din viața mea. Tu ce mă sfătuiești?”. 

Kersten mi-a spus ”tu, Wargha, ai lucrat până acum de la 20 la 50 de ani. Deci trei decenii. Dar mai ai încă trei decenii în fața ta în care, teoretic, ai capacitatea să mai lucrezi. Adică ce-ai vrea să faci?”. Această conversație mi-a dat curaj. Aveam know how și o situație financiară care îmi permiteau să fac acest pariu. Și aveam o responsabilitate. Am înțeles că nu exista niciun motiv care să mă împiedice să-mi folosesc toate resursele pentru a face bine. Și am spus ”hai să-i dăm drumul!”. Conversația aceea mi-a schimbat perspectiva. 

 

Cum văd eu ideea de responsabilitate

Ministrul de dezvoltare al Germaniei, care e dintr-un partid de dreapta, a scris ceva care m-a impresionat:  ”noi, politicienii, ne străduim să schimbăm lumea în bine și nu reușim. Când vedem atâta foamete și nu facem nimic, este la fel ca și cum am ucide acești oameni”. 

Văzând ce se întâmplă în lumea asta și neacționând, e același lucru cu a fi complice. Ești responsabil. Dacă azi avem posibilitatea să facem ceva și nu facem, suntem responsabili. Dacă ai un cât de mic simțământ față de oamenii alături de care trăiești. În credința Baha’i, ”bunăstarea oricărui segment al umanității este legată indisolubil de bunăstarea întregului. Viața colectivă a umanității suferă atunci când oricare grup sau segment se gândește la propria lui bunăstare în izolare față de cea a vecinului lui. Sau urmărește câștigul economic fără a ține seama de cum este afectat mediul natural care oferă tuturor cele necesare vieții.” 

Deci bunăstarea mea este direct legată de bunăstarea întregului și, dacă nu înțeleg acest lucru, nu sunt om, sunt doar un animal mai inteligent. Deci motivația mea, în orice fac și întotdeauna, reiese de aici. Și spiritul de inovație și curajul tot de aici vin. Când am încredere că ceva e corect și când intenția este bună, am încredere că Dumnezeu mă va ajuta. Sigur, ai nevoie și de cunoștințe și resurse financiare. Dar când le ai pe toate, nu e corect să nu te gândești să le folosești. 

 

Să vezi totul ca pe un întreg

Cuvântul curaj are pentru mine o mare importanță. Există proiecte mari în care am fost și sunt implicat, proiecte pentru care nu poți vedea un drum către profit, la o primă vedere. Dar dacă privești viața ca pe un întreg, viața ta și viața, în general, înțelegi că ea nu înseamnă doar cei 90 de ani cât trăiești. 

Când vezi lucrurile în acest fel, iei decizii mai îndrăznețe. Te gândești ”hai să fac ceva curajos și sustenabil, ale cărei roade poate nu le voi vedea în această viață”. Pentru mine, în credința Baha’i, sensul existenței noastre este de a aduce progres și a avansa civilizația. Aceasta înseamnă că gândești pe termen lung și dincolo de perioada vieții tale. 

Enayati Medical City e un exemplu de acest fel: nu am nevoie să văd o profitabilitate foarte mare. Dar am nevoie să construiesc ceva sustenabil și care să existe pe termen lung și să creeze noi standarde. În acest caz, să redăm demnitatea persoanelor în vârstă. 

 

Să te scoți pe tine din centrul lucrurilor

Miza și percepția despre risc se schimbă când te scoți pe tine din mijlocul lucrurilor. Când obiectivul este dincolo de tine. Și acolo începe progresul. 

Când lucrezi undeva, într-o corporație, ești preocupat de locul tău de muncă, de poziția în organizație, de bonusul tău. Dacă măsurile tale sunt altele decât doar acestea care au legătură doar cu tine, ai puterea de a schimba radical macazul și de a risca. 

Riscul acesta și curajul au legătură cu un obiectiv mai mare și cu încrederea într-o forță mistică, într-o forță supranaturală, în ceva ce e dincolo de noi, orice ar fi acel ceva. Care te îndeamnă și îți spune că acesta e un lucru bun, ce trebuie făcut. Și o faci. Și acolo e progresul adevărat. În mize care sunt dincolo de noi…

 

Unitatea e mai importantă decât o hotărâre corectă

Eu îi înnebunesc pe cei din jur. Mă consult cu toată lumea, îmi schimb părerile, mă răzgândesc în decizii. Acest fel de a face lucrurile nu aduce stabilitate și lasă totul să fie în mișcare. Totul e întrebat și reîntrebat și reanalizat. Mă critic singur pentru ce am zis, iar lumea spune adesea ”ce șef e acesta care nu știe ce vrea?”. Dar nu mi-e frică. 

Cei care ați lucrat cu mine, știți ca am un obicei puțin diferit: mă consult cu un număr mare de oameni, atunci când iau decizii. Ei bine, în credința Baha’i, unul dintre principii e consultarea. Pe care se bazează totul, întrucât noi nu avem preoți. Mi se pare că, în general, în mediul de afaceri, managerii nu includ oameni în decizii, nu îi consulta. Eu de 25-30 de ani lucrez să înțeleg. Oare e mai important să luam o decizie greșită, dar în unitate, decât o hotărâre corectă, dar în dezbinare? (pagina de facebook a lui Wargha Enayati)

Am învățat din felul în care se iau deciziile în credința mea: nu avem preoți predicatori, ci consilii de nouă persoane, alese în fiecare an. Noi ajungem la adevăr prin dezbatere. Scânteia adevărului iese prin consultare și controversă în unitate. De preferat ca toți cei nouă să ajungem să fim în acord. Dacă nu, majoritatea hotărăște. Și cei care nu sunt de acord trebuie să susțină această hotărâre din tot sufletul. Și dacă nu e corect, tot trebuie susținută și promovată în unitate. 

Pentru că unitatea e mai importantă decât o hotărâre corectă. E mai important să fie unitate și iubire într-un colectiv, decât să fie o hotărâre corectă. Pentru că șansa e mai mare ca această hotărâre incorectă să se îndrepte. Dacă tu iei o hotărâre corectă în dezbinare, șansele să nu funcționeze sunt foarte mari. 

 

Un echilibru între cifre, oameni și intuiție

Eu sunt un om al cifrelor și statisticii, nu vreau să fiu greșit înțeles. Îmi plac cifrele, le știu, le țin minte, sunt mereu acolo. Dar totul depinde de oamenii cu care lucrezi. Aceste cifre se pot schimba în bine sau în rău, se pot adeveri sau nu, în funcție de oamenii cu care lucrezi. Proiectele depind de oamenii cu care lucrezi pentru a ajunge la cifrele acelea. Iar aici e importantă partea umană și emoția și intuiția. 

În viața mea, am făcut suficiente interviuri pentru a uimi orice om de resurse umane. Uneori, dincolo de toate formele și rețetele și mecanismele de interviu, trebuie să lași acel ”gut feeling” (mecanism instinctual) să lucreze. Când angajezi un om e foarte mult legat și de ceea ce simți. 

Cu Dan Doroftei (șeful de proiect al Enayati Medical City n.a.) am avut nevoie de cinci minute de discuție pentru a ști că aceasta e decizia bună. Înainte de interviul cu el, am avut zile întregi de interviu cu altcineva și am luat decizia greșită. 

Să nu neglijăm partea emoțională și intuitivă. E ceva ce un fond de investiții, de exemplu, n-ar putea înțelege niciodată. Dacă nu e totul 100% documentat, nu iau o decizie. Nu că n-ar fi important să ai această documentare. Dar, uneori, deciziile sunt împotriva a tot ceea ce ai documentat. Pentru că intervine o altă dimensiune, care e altceva decât știința. Suntem ființe spirituale și trebuie să folosim această forță. 

 

Azi, n-aș mai vinde

Există patru motive pentru care ai decide să vinzi un business, parțial sau total, către un fond de investiții: pentru că nu mai ai bani, pentru că ai nevoie de know how, pentru că ai nevoie de recunoștere sau pentru că ți-e frică să riști. Azi, le spun tuturor prietenilor mei că nu există, de fapt, niciun motiv să vinzi. Dacă ceea ce ai construit e profitabil, poți lua credite, poți cumpăra know how. Frica e ceva ce avem cu toții, dar te poți lupta cu ea. Singurul motiv ar fi recunoașterea. Dacă nu ești legat foarte mult de afacerea ta, desigur, vinde. 

Categoric nu voi mai lucra cu fonduri de investiții. Cum vom crește? Sunt alții din alte țări care au început afaceri cam în aceeași direcție. Merg pe ideea de a face joint venture și de a transforma totul într-o afacere regională. Apoi putem să ne listăm. Dar nu mai vreau fond. 

 

Perioada pe care o trăim ne forțează să evoluăm

Ce cred despre această perioadă? Aș folosi un citat din ceva ce fiul lui Bahá’u’lláh (fondatorul credinței Baha’i) a scris în primul război mondial: ”într-o vreme precum aceasta, când furtunile încercărilor și necazurile au înconjurat lumea și frica și tremurul au zguduit planeta, voi trebuie să vă ridicați deasupra orizontului fermității și statornicei cu fețe iluminate și frunți radioase, în așa fel în cât bezna fricii și consternării să fie complet ștearsă și lumina certitudinii să poată răsări deasupra orizontului vădit și să strălucească cu putere.” 

Deci, oricât de sumbră mi se pare această perioadă, și e sumbră, atitudinea noastră trebuie să fie să rămânem cu frunți radioase și fețe iluminate. 

Și, mai departe, referitor la pandemie: ”oricât de dificile sunt chestiunile în prezent și oricât de aproape de limitele îndurării lor sunt aduse unele secțiuni ale societății, umanitatea va trece în cele din urmă peste această încercare grea și va ieși de partea cealaltă cu o mai ascuțită pătrundere a înțelegerii și cu o mai adâncă apreciere a unității și a interdependenței sale inerente.” 

Deci acest virus este un șut pe care îl primim ca să ajungem la următorul stadiu de înțelegere, o înțelegere mai ascuțită și o apreciere a unității și a interdependenței noastre inerente. 

 

Speranța mea este să creez un alt val de schimbare

Mă bucur de orice lucru frumos care se întâmplă în această țară și sper ca acest proiect să aducă bucurie și sens celor care lucrează acolo și celor care-l folosesc. Sper să fie un imbold pentru concurenții ce vor apărea și un exemplu pentru a replica și a face mai bine acest model. Aș vrea să apară un trend nou, așa cum a apărut acum 25 de ani în medicina privată românească. Să dăm demnitate celor în vârstă, lucru care lipsește cu desăvârșire în România. 

Pe partea de îngrijire la domiciliu, în România nu e nimeni, în afară de Crucea Alb-Galbenă, adică 30-40 de angajați. În Germania, Franța, Belgia, sunt fundații cu 7.000, 20.000 de angajați care fac îngrijire la domiciliu. Dacă în București există 1.000 de locuri pentru vârstnici, majoritatea de calitate proastă, în Berlin (oraș cu aceeași dimensiune) există 30.000 de locuri. E așa de mult de făcut… Probabil că e treaba statului. Dar dacă aștepți doar asta, nu merge.

Dacă vreți să aflați mai multe:

Despre credința Baha’i. ”Pământul e o singură țară, iar oamenii sunt cetățenii ei”. 

Mai multe despre Enayati Medical City. 

---

Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare. Dedeman susține ideile noi, inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partener strategic al The Vast&The Curious. Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne fac mai buni, ca oameni și ca organizații. 

Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify

O dată la două săptămâni, punem la un loc câteva texte, idei, cărți atent selectate despre antreprenoriat, leadership, business și natura umană. Abonați-vă la newsletter pentru a le primi, aici.