Motivația adevărată vine după acțiune, nu precede acțiunea. Dacă vreți să fiți motivați, apucați-vă întâi. Faceți anumite lucruri, iar inerția care vine din acțiune creează motivația care perpetuează acțiunea. Motivația în lipsa acțiunii este o pierdere de timp.
Vladimir Oane a co-fondat în 2007 compania UberVU, unul dintre primele servicii de management al social media din lume. În 2014, a vândut Uber VU către Hootsuite, într-o tranzacție estimată la 15-20 de milioane de dolari. În 2019, a fondat Deepstash, un startup global care ajută oamenii să organizeze și să păstreze ideile esențiale din diferite domenii. A fost numit startup-ul anului de către ANIS, în 2020. Ideea acestei companii a fost inspirată de propria lui pasiune pentru citit.
Este președintele al boardului Innovation Labs, membru de board al Smartree si al 2 perfromant și profesor la Maastricht School of Management Romania.
Am vorbit cu el despre creativitate și ce este un produs excepțional, despre de ce evită confortul și cum să te gândești sănătos la bani, despre a pune întrebările potrivite și a-ți urma curiozitatea.
Idei esențiale din conversație:
- Un scepticism sănătos față de normă și ierarhie. Trăim într-o cultură colectivistă, care ne îndeamnă să ne supunem majorității și autorității. Nimic nou și creativ nu apare din această atitudine. E esențial să punem sub semnul întrebării ”înțelepciunea comună”.
- Ce este creativitatea. Capacitatea de a conecta lucruri care, la prima vedere, nu au nimic în comun. Oamenii creativi au, în general, interese vaste, care le permit să conecteze idei.
- Ce înseamnă valoare. E o chestiune de empatie: un produs e cu atât mai valoros cu cât rezolvă mai bine o problemă mai importantă. Cu cât înțeleg mai adânc problema, cu atât o să pot să creez o soluție mai bună. Cu cât am o soluție mai bună, cu atât creez mai multă valoare. Prețul unui produs este dat de valoarea pe care o aduci unui om. Costul este irelevant: poate să fie mult mai mare decât valoarea pe care o generezi, și atunci nu ai un business. Sau infinit mai mic, situație în care te costă 1 leu și încasezi un milion.
- Acțiunea creează motivație, și nu invers. În momentul în care te apuci de ceva, se creează un momentum care te propulsează înainte. Inerția creează motivația care perpetuează acțiunea.
De unde vin
Sunt vâlcean, m-am născut și am crescut în Vâlcea. Orașul e mai popular acum, de când cu termenul de hackerville. Tata e profesor de istorie, mama e inginer. Am crescut într-o familie din clasa de mijloc, intelectuali, într-un oraș de provincie. Sunt genul de copil care a crescut cu cheia de gât. Am mers la școală imediat după Revoluție.
Nu știu cum sunt ceilalți profesori de istorie, dar tatăl meu e grozav. Am crescut cu cărți peste tot, ceea ce cred că m-a influențat foarte mult. Și acum citesc mult și de aceea m-am apucat și de Deepstash.
Când eram mic, tata îmi povestea istorie și îmi dădea să citesc. Am început să citesc destul de devreme. Când m-am prins care e treaba cu literele, mi-a plăcut să am libertatea să citesc ce vreau eu, dar da, aveam discuții, îmi spunea povești. În continuare citesc și studiez istorie. Mi se pare că istoria este unul din lucrurile care te ajută foarte mult a nivel personal, alături de filozofie.
Ce am învățat studiind istoria
Foarte mulți dintre noi credem că istoria începe cu noi. Adevărul este că nu sunt diferențe la nivel psihologic între noi și romanii de acum două mii cinci sute de ani. Ai foarte multe de învățat din deciziile pe care le-au luat, din structurile lor politice, din conflictele lor și înțelegi mult mai bine lumea în care trăim.
Mă uit la istorie ca la un mega-experiment social. Îmi dau seama că, indiferent ce greutate am avea în viață, există zeci de mii, sute de mii, milioane de cazuri în care oameni au fost puși în situații mult mai grele. Prin istorie, te poți conecta la realitatea altor oameni care au avut de făcut alegeri similare.
Citind istorie, pui lucrurile în context și le înțelegi în context. Și are elementul de poveste. Când predau strategie și discut cu studenții, folosesc poveștile istorice ca instrument pentru a transmite idei complexe. Dacă vrei să predai strategie de business, poți să vorbești despre Sun Tzu, care s-a gândit la bătălii acum 2500 de ani. Ideile acelea se aplică foarte bine în business, acum. Sau Cezar încercând să cucerească Galia – sunt multe paralele la nivel de mentalitate, la nivel de filozofie.
Cum aleg ce citesc
Deși sunt o persoană disciplinată în legătură cu ce și cum citesc sau consum informație, nu am un plan. Îmi urmăresc interesele. Găsesc lucruri care mă stimulează intelectual și îmi urmăresc interesul, ceea ce mă poate duce la către cărți, filme documentare sau oameni cu care pot discuta.
Alegerile mele sunt conduse de curiozitate. Găsesc o perspectivă interesantă pe care vreau să o explorez și merg pe fir. Acum, de exemplu, m-am apucat să citesc despre ”integral philosophy”, un concept al filozofului american Ken Wilber. Am aflat de el acum două săptămâni, e un tip destul de popular, a scris câteva zeci de cărți și mi se pare foarte interesantă abordarea lui.
Nu citesc doar despre business. Evident, citesc lucruri care au aplicabilitate practică, dar asta e o mică parte din ceea ce consum.
Avantajul de a explora domenii diverse
Pe mine mă ajută foarte mult să explorez toate aceste domenii diferite. Pentru mine, filozofia este sistem de operare personal: modul în care eu încerc să mă înțeleg pe mine însumi, să mă integrez în societate, să înțeleg de unde venim și unde ne ducem. E greu să te descurci într-un context despre care nu știi nimic sau știi foarte puțin. Și aici mă refer și la mine, și la societate. Ca om, ca profesionist, ca tată, ca soț, poți să reacționezi sau poți să răspunzi. Majoritatea dintre noi ne limităm la a răspunde, la a acționa din impuls, la a ne lăsa pradă emoțiilor.
Dar toți am vrea să fim în control, să răspundem, nu să reacționăm. Să avem o abordare rațională cu colegii, soția, copilul. Pentru asta, în schimb, ai nevoie de informații, ai nevoie să știi anumite lucruri sau să știi cum trebuie să te raportezi la situația în care te afli. Să înțelegi contextul, perspectivele ca să poți să răspunzi. Așa se explică dorința mea de a avea un bagaj care să-mi dezvolte capacitatea mea de a răspunde într-un mod rațional și neemotiv.
În cartea pe care Walter Isaacson a scris-o despre Leonardo da Vinci, devine evident cum geniul lui stă în interesele lui diverse și în capacitatea de a le conecta. Nu cred că se poate altfel. Cred că, fundamental, creativitatea este capacitatea de a conecta lucruri care nu par conectate la prima vedere. Marile descoperiri în științe vin din domenii conexe și plină lumea de povești, de la Newton la Feynman, originea scânteilor lor creative.
Păstrând proporțiile, văd că așa funcționează și la mine. Din ceea ce știu despre alți oameni creativi cu care interacționez, toți au interese vaste. Și asta e oarecum destul de contraintuitiv. Pentru că de vreo 100 și ceva de ani omenirea este foarte axată pe specializare. Trebuie să ajungi cel mai tare pe un domeniu foarte, foarte îngust și acolo e valoarea.
Părerea mea este că am intrat, de ceva timp, într-o epocă în care acest lucru nu mai e chiar așa de adevărat. Sistemul de management inventat de Fred Taylor la începutul secolului 20, în care toți suntem parte a unei fabrici unde toți batem cu ciocănelul pe linia de asamblare nu mai funcționează. În primul rând că nu mai este fezabil la nivel emoțional, pentru că am ajuns la un punct în care oamenii vor mai mult de la viața lor. Ajungi la o vârstă și te întrebi de ce faci chestia respectivă.
Cum îmbini interesele diverse cu specializarea
Eu mă uit la mine ca la ceea ce numim ”T-shaped individual”: am un orizont larg de interese unde cunoașterea mea este, totuși mediocră, combinat cu o experiență adâncă în construcția de produse digitale. Această combinație duce la creativitate.
Am cochetat cu muzica, cu călătoriile… Citesc filozofie. Nu sunt în niciuna un specialist. Dar inclusiv încercările mele artistice mau ajutat în a crea produse digitale de un anumit nivel. Clar, sunt un om mai bun de construit produs decât sunt muzician.
Ceea ce realizezi depinde de context și repere
În 2007, când a început UberVU, nu erau foarte multe opțiuni în România pentru un programator: te puteai angaja într-o companie outsourcing, sau face ceva pe cont propriu.
Nu știu dacă aș fi făcut altceva dacă trebuia să încep azi, cu atât de multe opțiuni în jur. Dar ce știu este că e extrem de important contextul. Nu am o abordare eroică despre mine și despre eroi, în general: de cele mai multe ori, eroii nu au altă opțiune. Evident că e un nivel de curaj care-i diferențiază de restul, dar nu se reduce totul și întotdeauna doar la curaj.
În cazul meu, uitându-mă în urmă, contextul a contat destul de mult: dacă m-aș fi născut 10-15 ani mai târziu și aș fi fost de vârstă noii generații antreprenoriale din regiune, nu știu dacă m-aș fi făcut antreprenor. Mă uit la opțiunile mele versus opțiunile unui tânăr care termină facultatea azi – ale lui sunt infinit mai mari. Poate că aș fi fost fericit să lucrez la un produs care îmi aduce satisfacție. Sau poate aș fi lucrat într-o corporație, la o multinațională, și aș fi fost dezamăgit că nu am destulă libertate creativă… Habar nu am.
Dar e clar, contextul a contat enorm și pentru mine, și pentru mâna de oameni care ne-am apucat în mijlocul anilor 2000 să facem produse digitale. Cel puțin la mine, era un fel de foame, o dorință de a demonstra mie și altora că putem. Poate era și mult ego copilăresc, dar ne-a făcut să mergem înainte.
E însă important și care îți sunt reperele. Când am înțeles că este un nivel de ambiție peste a fi programator, acela e nivelul la care am vrut să fiu. A fost momentul în care am descoperit Silicon Valley. Dacă ești expus la niște oameni mai tari – indiferent că sunt din apropierea ta sau din cealaltă parte a Oceanului – nu te mai poți uita în urmă.
Asta nu înțeleg la oamenii din România care își fixează repere locale sau eroi locali. Dacă eroul tău poate să fie Bill Gates sau Steve Jobs, de ce să nu fie el? Are Derek Sivers un post care se numește “How to ask your mentors for help”. Spune că tot ce a reușit în viață a reușit pentru că a avut acces la mentori și că, de câte ori a avut de rezolvat o problemă importantă, a apelat la mentori. Pentru că mentorii erau foarte ocupați, compunea un mesaj în care explica ce vrea să le spună. Și, pentru că oamenii erau foarte ocupați, se gândea la opțiuni pentru a rezolva problema. Dar pentru că erau atât de ocupați, încerca să-și imagineze ce-i vor răspunde. Făcând acest exercițiu, nu mai avea nevoie să vorbească cu niciunul dintre ei, pentru că ăși gpsea singur răspunsul, trecând prin acest proces.
Deci mentorul tău poate fi Napoleon sau Jony Ive. Poți să-i citești pe oamenii aceștia, să încerci să le deconstruiești sistemul de operare din creier și să devină apoi cei care te ghidează înainte. De ce să te oprești la un politician provincial din România, sau la un antreprenor postrevoluție din România, când ai toată lumea la dispoziție?
Cum am ajuns la Londra, cu un rucsac și nimic altceva
La puțin timp după fondare, UberVU a fost acceptat în SeedCamp, la Londra, în unul dintre primele acceleratoare europene.
Am ajuns la Londra cu rucsacul în spate. Seedcamp, care este și azi unul dintre cele mai importante acceleratoare din Europa, mi-a dat acces la foarte mulți oameni sus-puși, directori de companii, crema cremei ecosistemului tech din Europa.
Erau foarte multe dineuri foarte pretențioase. Eu stăteam la un hostel cu 10 persoane în cameră, cu paturi suprapuse. Evident că din când în când mă duceam la aceste dineuri, unde purtam probabil singurul tricou spălat.
Într-una dintre discuții, unul dintre investitorii de acolo a vrut, probabil, să întrețină conversația și mi-a spus că în Londra sunt multe restaurante foarte tari, M-a întrebat care e favoritul meu. Cu o onestitate maximă i-am spus că e Subway. Pentru că de atâta aveam bani și chiar mâncam acolo. Evident, lui i s-a părut o glumă foarte bună, toată lumea de la masă a râs și eu am lăsat-o așa, nu am intrat în detalii.
Nu am avut niciodată vreo stare de disconfort știind câți bani sunt adunați în jurul acelei mese. Nu mi se pare că banii reprezintă un mod în care diferențiem persoane. Am întâlnit persoane care au miliarde, dar cu care nu aș vrea să interacționez, și oameni care nu au o situație financiară foarte bună, dar care sunt persoane excepționale. Nu am avut nici un trac să discut cu președinți, milionari, miliardari. Nu mi se pare că sunt mai prejos.
Cred că așa am fost tot timpul. Am o grămadă de exemple, de la certurile cu profesorii. Pe profesorii de religie îi terminam – ridicam mereu mâna și puneam întrebări inconfortabile, chestii stupide. Acum, după ce am studiat mai multă religie, filozofie, îmi dau seama că întrebările respective erau superficiale. Dar, pe de altă parte, nici profesorii nu știau să-mi răspundă. Aveam profesori cărora le puneam întrebări și ei mă făceau nesimțit, iar eu nu eram genul care îmi ceream scuze. O profesoară în liceu mi-a zis că sunt prost crescut și m-a dat afară din clasa. I-am spus că nu ies din clasă pentru că și ea e prost crescută, dacă mă dă afară din clasă. A vrut să mă exmatriculeze. Eu am vrut să o scot din învățământ. Ea mi-a făcut reclamație. Și tot așa. Nu mai conta de la ce a pornit, dar discutam principial și nu accept să fiu hărțuit.
Sunt sigur că vine și din cum m-au crescut ai mei – au fost mereu interesați de cauza conflictului. Dacă eu aveam un motiv îndreptățit pentru care să intru în luptă, erau alături de mine.
Concepția mea despre bani – îmi dau voie gândesc foarte mare
Pentru mine, banii pe care i-am făcut în scurta mea carieră sunt o plasă de siguranță care îmi dă curajul să încerc chestii mai ambițioase. Eu nu am văzut banii ca mașini, case… Nu m-au atras niciodată. Nu am permis de conducere. Soției îi plac bolizii. Când ne-am luat mașină nouă, acum câțiva ani, m-a întrebat ce părere am despre ea. I-am răspuns că se aud foarte bine boxele. Sunt genul de persoană căreia îi place să stea singură acasă, cu o carte în mână. Ăsta este apogeul fericirii.
Faptul că am acum niște bani în conturi nu îmi schimbă aproape deloc stilul de viață. Dar, pe de altă parte, mi-a amplificat nivelul de ambiție. Deepstash care e un proiect foarte riscant și ambițios. Cine se apucă să facă o rețea socială internațională din colțul acesta de omenire, exemplele de succes fiind zero?
Europa are foarte puține companii de succes care fac produse de tehnologie pentru consumatori. Tot ce înseamnă consumer products sunt din Silicon Valley sau New York. Deci ideea de a porni o astfel de companie din Europa, în general, pare o nebunie. Din România e deja dincolo de limitele nebuniei. Pot avea genul acesta de ambiție și pentru că, dacă îmi petrec următorii cinci, zece ani făcând asta și eșuez, nu voi muri de foame.
Firma a pornit inițial cu timpul și banii mei și ai lui Dan, co-fondatorul meu, cu care am făcut și UberVU înainte. A fost o chestie foarte personală, în care am spus că investim timpul și banii noștri. O facem pentru noi. O facem pentru că nu putem să nu o facem.
Ce este Deepstash
Deeepstash este o rețea socială pentru curatare de conținut. Premiza de la care plecăm este că avem acces la o infinitate de informație care e greu de consumat, organizat.
Deepstash conectează pe de-o parte oamenii care consumă informație – ca mine, ca tine, care consumăm disciplinat informație, în sensul în care ne alegem sursele, ne extragem idei esențiale, lucruri care vrem cu care vrem să rămânem. Pe de altă parte, sunt oameni care vor să acceseze această rețea de idei într-o formă foarte simplă și ușor de consumat.
Deepstash e o colecție de idei esențiale din mai multe zone, extrase de oameni care au o pasiune și un interes sau expertiză pe zonele acelea. Cine mă urmărește pe mine pe Deepstash, să vadă că am o colecție de filozofie, una de istorie, de strategie, de product management. Toate interesele mele sunt expuse acolo, alături de tot ceea ce citesc, ideile care mă influențează – pe care le folosesc ca să-i influențez pe cei care mă urmăresc.
Eu sunt foarte pasionat de asta și am creat un produs pe care eu aș vrea să-l folosesc. E o problemă mare la nivel personal, dar ne-am apucat de o companie pentru că credem că o mai au câteva milioane de oameni și sperăm că soluția noastră să se muleze pe nevoile unora dintre ei.
Avem peste un milion de utilizatori înregistrați, din toată lumea. Ne folosesc oameni din 160 de țări. Evident, utilizatorii noștri trebuie să înțeleagă limba engleză. Să știi engleză și să ai un telefon mobil sunt singurele cerințe ca să poți accesa platforma Deepstash.
Am avut două runde de finanțare și acum suntem o companie mai măricică. Suntem 20 și ceva de persoane în echipă.
Momentan, Deepstash nu are un model de business. Totul este free. Încercăm să ajungem la un punct în care produsul să fie mai bine definit, să creăm o experiență care să ducă la engagement, retenție… Toate metricele importante de produs de tehnologie.
Avem niște idei legate de felul în care am putea produce venituri. Dar nu ne concentrăm pe ele, pentru că în momentul în care începi să produci bani, acela devine scopul întregii echipe. Iar dacă noi credem că mai avem nevoie să definim, să rafinăm, să explorăm chestii, nu vrem să ne depărtăm de la această activitate, uitându-ne câți bani am făcut ieri.
Pentru mine, confortul e un risc. De ce am plecat de la un job foarte bun
Hootsuite – compania care a cumpărat UberVU și unde am lucrat câțiva ani apoi – e o companie minunată, foarte atentă la starea de bine a angajaților. Aveam o funcție de conducere, un salariu exorbitant după standardele românești. Comparativ cu stilul meu de muncă, antreprenorial, să lucrez la o multinațională mi se părea relaxare totală. Și toate chestiile acestea, bani mulți, muncă puțină, stres mic, creează o stare de relaxare și de confort. Dar asta te face mai puțin competitiv. Cu fiecare zi petrecută într-un nivel de confort, devii pe termen lung.
Dacă ai un nivel de ambiție, dacă mai ai 50 de ani de viață înainte, să stai într-o stare din aceasta de genul ”timpul trece leafa merge, noi muncim cu drag”, nu e ceva ce mă interesează. E interesant că starea aceasta de confort e foarte inconfortabilă pentru mine. Pentru mine, contează situațiile cu miză mare. De asta am și plecat.
Cum să înțelegi conceptul de valoare când creezi un produs
Cred că ideea de valoare în business e un element ciudat pentru foarte multă lume. Trăim într-o societate în care relația între creator/proprietar și consumatori e văzută ca o relație de putere, în care unii dictează și ceilalți sunt asupriți. Cel puțin așa o simt eu.
La începuturile vieții mele, la fel vedeam și eu: patronul acela rău și consumatorul acela lipsit de putere. Ideea aceasta, că există un schimb în care toată lumea câștigă, cel puțin într-o societate liberă, e esențială. Ca să câștigi leul din portofelul clientului, tu trebuie să-i dai mai multă valoare decât leul respectiv. Asta este una dintre idei. În cazul meu, cred că mi-a schimbat viața. Pare la mintea cocoșului dar e o ideea adâncă – să înțelegi că viața asta și relațiile comerciale sunt un schimb în care toată lumea trebuie să câștige și întrebarea este ce pot să ofer eu pentru banii respectivi, pentru timpul respectiv.
Aici e o chestie de empatie, cumva: să-l înțeleg pe omul respectiv și să înțeleg care e problema pe care produsul meu o adresează, la un nivel cât se poate de intim. Cu cât înțeleg mai adânc problema, cu atât o să pot să creez o soluție mai bună. Nu e o rețetă. Sau sunt o grămadă de rețete, tone de cărți, metodologii, dar trebuie să mergi cu mentalitatea aceasta la drum. Să înțelegi că tu rezolvi o problemă și că trebuie să aduci ceva de valoare și că toată această experiență este o experiență de descoperit lucruri, mai degrabă decât de a vinde ceva.
Antreprenorii tineri fac un produs și apoi încearcă să-l vândă. Nu așa funcționează. Cel puțin, nu așa funcționează genul de produse la care lucrez eu. În general, trebuie să fii mai obsedat de problemă decât de soluție. De cele mai multe ori, soluția ta nu o să funcționeze. Sau primele tale idei sunt proaste. Ceea ce e ok. Dar dacă ești obsedat de problemă, dacă încerci să rezolvi problema pe care o are un client de-al tău, asta o să-ți dea energia să ajungi la o soluție care chiar să funcționeze. Iar când o să ai o soluție care funcționează, o să și înțelegi de ce. Și o să înțelegi cum poți să extinzi soluția ca să rezolve și mai multe probleme. Așa mă uit eu la valoare. Și de aceea e important să înțelegi valoarea pentru că ceri bani pentru valoare. Asta le spun și la facultate.
Abordarea clasică, ceea ce învățăm la economie, spune că prețul unui produs se creează din cost plus margine. prețul unui produs? În lumea din care vin eu, nu așa se formează prețul. Prețul este dat de valoarea pe care o aduci iar costul este irelevant: poate să fie mult mai mare decât valoarea pe care o generezi și atunci nu ai un business. Sau infinit mai mic, situație în care te costă 1 leu și încasezi un milion.
Dacă nu ai această paradigmă în cap, o să zici că este jecmăneală. Pe de altă parte, dacă valoarea este atât de mare, de ce nu? Trebuie să înțelegi valoarea. Ce fac eu aici, ce vând mai exact? UberVU făcea dashboards și sisteme de analytics pentru companii de marketing. Ok, asta e o chestie foarte funcțională, dar nu descrie valoarea. Ceea ce am descoperit noi în timp era că, pentru foarte mulți dintre oameni, eram modul în care ei își justificau jobul – cei care erau mai începători în social media își justificau salariul în față șefului; iar pentru șeful de la PR, produsul nostru era mai degrabă un fel de asigurare că își face bine jobul, decât analytics. Justifica cheltuirea bugetelor, cumva.
În momentul în care înțelegi ce problemă rezolvi, trebuie să o valorizezi pe măsură. Dar asta nu o poți gândi la nivel de arhitectură de produs. Trebuie să ieși din apartament, să vorbești cu oameni, să-i întrebi, să fii curios, să pui întrebări, până nu poți să-ți mai auzi vocea.
Un produs extraordinar e un punct de vedere. Alegi ce NU faci
Un produs nu poate face de toate. Trebuie să alegi. În general, la nivel de produs, e o formă de lașitate să îți forțezi utilizatorul să facă o alegere. Sau de lene a ta în a explora problema în adâncime. Pentru că pur muți, și simplu, decizia la utilizator. Și sunt multe companii care trăiesc din asta. Microsoft e celebră ca o companie care nu lua nici un fel de decizii și s-a ajuns la softuri cu milioane de utilități, pentru că nu a fost cineva acolo care să zică ”noi suntem pentru A și nu pentru B”.
Asta asta poți să faci când ești cvasi-monopol, cum era Microsoft.
Acum, produsele care au succes sunt produse care vin cu un punct de vedere, cu o ideologie băgată în cod. Apropo de de ce e importantă filozofia, pentru că până la urmă produsele digitale sunt filozofii scrise în cod. Și, da, asta e o formă de curaj, de respect pentru utilizator, pentru că îți pui ideologia acolo, în față – spui ”noi suntem pentru A și nu pentru B”. Clientul sau utilizatorul care e pentru B poate să se ducă mai departe.
Pentru Deepstash, de exemplu, una dintre ideile de bază este că nu avem atât de multe idei originale. Că toate ideile din Deepstash vin din alte surse – cărți, articole etc. Noi, într-un fel, spunem utilizatorilor noștri că ”dacă ai gânduri, idei, nu aceasta e locul unde vrei să fii”. Dă-te mare pe Twiter sau Facebook cu ideile tale originale, despre care noi credem că nu sunt așa de originale. Majoritatea ideilor pe care le avem vin din alte locuri și aplicația noastră e legată mai degrabă de asta decât de datul mare cu originalitatea. Produsul nostru spune că originalitatea este supraevaluată.
În Deepstash, nu poți să postezi o idee din puțul gândirii. Ca să creezi o idee în Deepstash, aplicația te întreabă de unde vine, din ce articol, carte. Dacă nu poți să răspunzi, nu poți să crezi o idee. Și asta frustrează foarte mulți useri.
M-am luptat cu abordarea aceasta ideologică. De câteva luni, avem oameni dedicați pe zona de produs. Adică am angajat niște oameni care să fie dictatori în locul meu. Culmea, acum eu încerc să-mi folosesc puterea de convingere pentru a trece peste propriile reguli. Am dat peste un citat care mi-a stat în minte foarte mult timp: “nu poți să devii fericit, trebuie să fii fericit”. Și nu știam cine a zis chestia asta, dar voiam neapărat să îl pun în Deepsatsh. N-am putut. Într-un final, am găsit: a zis-o Thich Nhat Hanh, un călugăr budist din Vietnam.
Apropo de creativitate, despre care am vorbit: asta face Deepstah – conectează lumi diferite. Citești niște idei din filozofie, niște idei inspiraționale, idei despre comunicare, ești expus la atât de multe puncte de vedere, unele cu care poți să fii de acord sau nu, speranța fiind că, combinându-le într-un mod interesant, la un moment dat poți să creezi ceva care poate fi văzut ca original.
Dar originalitatea, inspirația divină pe care o tot așteptăm, eu nu cred că există. Creativitatea este a la da Vinci: încerci puțin din tot și apoi le combini într-un mod care nu a mai fost încercat vreodată și aia devine the ”new creative stuff”. Eu cred că totul în viață este un Remix. Iar Deepstash face asta la nivelul ideilor.
Cum să pui întrebările esențiale când evaluezi ceva
Cred că, la bază, ne confruntăm cu o problemă psihologică. Ceea ce observ din interacțiunea cu foarte mulți oameni este că există un dans social pe care noi toți îl dansăm – și e legat de faptul că suntem o societate colectivistă, care se conformează. Punem anumite întrebări, se discută anumite teme care sunt conforme cu un tipar cultural: te întâlnești cu un ministru, o să-i pui anumite întrebări. De ce? Pentru că așa se discută cu un ministru. Nu există un manual despre cum pui întrebări în public, dar noi cumva citim camera, ne dăm seama cine ce o să zică, e o formă de autocenzură.
Apropos de cum eram când eram tânăr – mie nu îmi pasă de chestiile acestea. Pun întrebări pentru mine, pentru că scopul întrebărilor mele este să înțeleg eu. Și pot fi niște întrebări de o stupiditate extremă, sau pot fi unele chestii foarte filozofice. Dar încerc să-mi urmăresc interesele și curiozitățile.
Acest gen de a fi foarte direct și autentic ajută în a crea și a întreține relații în timp. Genul de oameni la care noi doi ne uităm nu pot să funcționeze decât așa. Există și reversul medaliei, este când genul meu de întrebări sau remarci pot fi văzute drept agresive, revoluționare.
Dar, ca să ne întoarcem la istorie, care, de fapt, riscul pe care ni-l asumăm dacă suntem direcți și curioși? Dacă te uiți la mizele noastre, versus mizele din istorie, care e riscul nostru? Să nu avem job câteva luni? Wow! Suntem atât de norocoși! Problemele noastre, la scara istoriei, sunt atât de insignifiante, încât eu sunt puțin trist că nu toată lumea are un nivel de ambiție mai mare. Nu neapărat să ne apucăm toți să facem rachete și să colonizăm universul. Dar să facem pâine mai bună, să compunem melodii mai frumoase. E atât de mult potențial, încât frica asta și dorința de a fi conformi cu tendințele sociale ne face să nu ne mișcăm cât de repede am putea.
Resurse despre care am discutat.
- Cărți recomandate de Vladimir: Antifragile, Nicholas Nassim Taleb; Lecțiile Istoriei, Will și Ariel Durant.
- Hackerville. Povestea orașului care a devenit celebru pentru tinerii hackeri care au ”spart” serverele NASA.
- Deepstash. Compania înființată de Vladimir în 2019.
- Ken Wilber, Integral Theory. Este un concept care încearcă să demonstreze cum toată cunoașterea poate fi așezată la un loc, într-un cadru care o integrează.
- Leornardo da Vinci, Walter Isaacson. Poate una dintre cele mai bune cărți pentru a înțelege sursa geniului.
- Fred Taylor, inventatorul sistemelor moderne de management, bazate pe specializare îngustă pentru eficiență maximă.
- Tim Brown, fondatorul IDEO, și conceptul specializării în adâncime, cuplată cu interesul pentru domenii și discipline variate – T Shaped Individuals.
- Conversația între Vladimir și Sergiu Biriș care subliniază cât de important este contextul pentru energia antreprenorială.
- Jony Ive. Designerul produselor Apple pentru mai mult de un sfert de secol.
- Seedcamp. Accelerator care a deschis drumul către finanțarea startup-urilor din tehnologie în Europa.
- Hootsuite, compania care a cumpărat în 2014 UberVU
- Thich Nhat Hanh
Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare. Dedeman susține ideile noi, inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partener strategic al The Vast&The Curious. Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne fac mai buni, ca oameni și ca organizații.
Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify
O dată la două săptămâni, punem la un loc câteva texte, idei, cărți atent selectate despre antreprenoriat, leadership, business și natura umană. Abonați-vă la newsletter pentru a le primi, aici.
Inspirațional. Fabulos. Simplu.