Aici poate să fie o oportunitate pentru antreprenorii locali. Eu nu vreau să instalez baterii electrice produse în China. Eu vreau să instalez baterii electrice produse în România, pe banii Uniunii Europene – și atunci creez un impact economic major.
Răzvan Nicolescu are o experiență de peste două decenii în energie și este unul dintre experții români în domeniu cu o carieră de succes în țară și în afară, în egală măsură.
Este membru in Consiliul de Conducere al agenției europene care se ocupă de tehnologie și inovare. Are peste 20 de ani de experiență în domeniul energiei și al schimbărilor climatice. A fost ministrul român al energiei, Președinte al Agenției Europene de Reglementare în Energie, partener coordonator al Deloitte pentru industria energetică, director Petrom si reprezentant al Romaniei la UE pe probleme de energie. În 2021 a fondat think thank-ul Clean Path Initiative.
Am vorbit cu el la mijloc de mai, în timpul Romanian Business Leaders Summit, despre energie. Prețurile, spune Răzvan, vor rămâne ridicate. Pentru că felul în care producem azi energie e dependent de gaz – care va rămâne scump – și de cărbune – care e scump pentru că generează emisii de carbon.
Tranziția la alte forme de energie e o problemă complicată. Costurile sunt de mii de miliarde de euro și Europa nu are încă o idee clară cum să apuce această problemă, dincolo de vorbe. Dar România are marea șansă de a putea fi independentă energetic, dacă ne organizăm, crede Răzvan. Și de a acoperi 35% din consum cu energie regenerabilă, dacă folosim cu cap banii europeni.
Am vorbit despre unde greșim și ce ar trebui să facem și de ce e aici o oportunitate imensă pentru antreprenori. Și, pentru fiecare din noi, cum să ne gândim la propriu nostru viitor energetic. Trebuie să spun că, după discuția cu el, sunt mult mai atentă la câte lumini las aprinse și la cum consum energie, în general. Am luat în serios ideea că ”Cea mai ieftină energie e energia pe care n-o risipim”.
Idei principale
- Cea mai ieftină energie este energia pe care nu o risipești. În anii următori ne vom orienta tot mai mult către eficientizare, inclusiv în viața de zi cu zi. Asta nu înseamnă să nu aprindem lumina sau să nu dăm drumul la televizor. Înseamnă ca în loc de becuri neeconomice să folosim becuri LED, înseamnă să înlocuim electrocasnicele vechi cu unele eficiente energetic sau să anvelopăm locuințele.
- Vom trece de la discuțiile despre securitatea energetică națională la cele despre securitatea energetică personală. Există deja o tendință de autonomizare în privința felului în care folosim energia. Înțelegem că trebuie, într-o mai mare măsură ca până acum, să ne luăm destinul în propriile mâini, inclusiv prin dezvoltarea unor mici capacități de producție care să servească familiei.
- România are potențialul să genereze un cost al energiei mai mic decât media europeană. Avem o mulțime de premise favorabile: avem producție proprie, multe din active sunt amortizate, multe din active sunt controlate de stat. Trebuie să definim clar care este misiunea companiilor de stat din energie. Au acestea un rol în asigurarea securității energetice a țării, sau se comportă ca orice altă companie, având ca țintă doar profitul?
- Miza cea mai importantă nu este câte panouri solare vom instala, ci câte panouri solare produse în România. 25 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană alocate tranziției energetice pot fi cheltuite cu adevărat eficient dacă în loc să importăm, producem chiar noi ce avem nevoie, de la baterii sau tramvaie electrice la electrolizoare și materiale de construcție izolante – o oportunitate extraordinară pentru antreprenorii locali.
- Adoptarea legii off-shore are trei mize mari. Prima: aduce miliarde la bugetul de stat din taxe. În loc să ne împrumutăm cu 8% dobândă, vom putea genera sume importante cu implicare și risc minime din partea statului. A doua: asigură securitatea aprovizionării, ceea ce duce la liniște socială și predictibilitate economică. A treia: am putea avea cele mai mici prețuri din Europa la energie. Producând local, n-am mai avea costuri cu rețelele, transportul maritim, terminalele, lichefierea și regazeificarea gazului. Prețurile mici ar crește și competitivitatea produselor românești la export.
- Nu se pot face afaceri cu o Rusie condusă de Putin, care promovează barbaria. Trebuie să separăm lucrurile indiferent de consecințe. Nu știm care ar fi impactul opririi totale a importurilor de petrol și gaze din Rusia, dar nu putem trăi într-o lume a barbariei. Trebuie să ținem cont de moralitate, de principii, de faptul că ucrainenii mor ca să-și apere țara. Dacă situația o impune, o să plătim în plus la carburant, o să mergem cu bicicleta, dar nu putem să închidem ochii doar pentru că ne e frică să nu închidă Rusia robinetul de gaze.
Acest podcast este prezentat de eMAG, o companie care crede în educație și în puterea oamenilor de a folosi tehnologia pentru a crea un viitor mai bun.
Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare. Dedeman susține ideile noi, inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partener strategic al The Vast&The Curious. Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne fac mai buni, ca oameni și ca organizații.
Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify
O dată la două săptămâni, punem la un loc câteva texte, idei, cărți atent selectate despre antreprenoriat, leadership, business și natura umană. Abonați-vă la newsletter pentru a le primi, aici.
Transcrierea conversației
Andreea Roșca: Răzvan, mă bucur să te revăd și îți mulțumesc că ai acceptat să stăm de vorbă despre această spinoasă problemă a energiei.
Răzvan Nicolescu: Mulțumesc mult pentru invitație.
Andreea Roșca: Probabil că nu sunt singura care a primit în perioada asta o scrisoare foarte drăguță din partea Enel, care anunță că tocmai au crescut prețurile de vreo 4 ori aproape (având în vedere că-s plafonate numai de la 0,3 la 0,8). E ăsta un lucru cu care trebuie să ne obișnuim pe termen lung?
Răzvan Nicolescu: Este, în primul rând, un îndemn la a căuta și alte oferte și a face o comparație. Este primul lucru la care trebuie să ne gândim: trebuie să mai căutăm. Dacă primim o ofertă de 4 ori mai mare decât ce am avut în trecut, trebuie să încercăm să mai găsim și alte oferte. Al doilea lucru care trebuie să ne preocupe este, în general, să fim atenți să nu mai risipim. În al treilea rând, ca să răspund concret la întrebare, previziunile arată, sau arătau, că e posibil ca prețurile să rămână pe un trend ascendent. S-a întâmplat un lucru după COVID, prețurile au sărit foarte mult, adică noi preconizam, și eu vorbesc de creșteri de preț în România și în Uniunea Europeană de mulți ani, și spuneam că vor crește undeva cu 2 cifre, era vorba de un 10-15%. Dar noi vorbim acum de creșteri de 300%, de 400%. Părerea mea este că ele or să scadă, trebuie să scadă, pentru că această creștere atât de abruptă nu este justificată. Dar și cu scăderea pe care probabil o să o vedem, ele vor rămâne sus în raport cu ce aveam înainte de criza sanitară.
Andreea Roșca: De ce? Care-s datele fundamentale care s-au schimbat?
Răzvan Nicolescu: De exemplu, în Europa, un rol important în stabilirea prețului la energia electrică îl au centralele pe gaz și cele pe cărbune. La cele pe cărbune avem creșteri semnificative ale prețului cu emisiile. La cele pe gaz am din ce în ce mai mult sentimentul că piața europeană de gaz este influențată masiv, dacă nu chiar manipulată de niște mișcări pe care Gazprom le face pe piață. Din cauza războiului, prețurile au crescut absolut nejustificat, doar pentru că ei au decis să aibă un comportament altfel decât îl aveau până anul trecut, în sensul în care n-au mai vândut atât de mult spot; s-au dus prețurile foarte mult, ei au stocat în loc să vândă spot.
Andreea Roșca: Și este asta o chestiune de termen lung?
Răzvan Nicolescu: Din punctul meu de vedere, nu poți să înlocuiești și cărbunele, și gazul, în același timp. Centralele nucleare necesită investiții mari, iau timp. Regenerabilele creează probleme de intermitență, de echilibrare. Plus că este o tranziție energetică. Cine o să plătească costurile acestei tranziții energetice? Vorbim de multe trilioane de euro.
Andreea Roșca: Adică mii de miliarde de euro.
Răzvan Nicolescu: Da, uneori am și probleme în a pronunța cifrele respective! Cine o să le plătească, de unde o să plătească? Statele or să tipărească monedă, cum or să facă? Mare parte din aceste costuri vor fi asumate de către consumatori.
Andreea Roșca: În același timp, din tot ce am văzut în ultimul timp, înțeleg că e o schimbare fundamentală de filozofie și de politică europeană, în sensul în care investițiile în energie alternativă, în independența energetică vor fi următoarea mare miză a Uniunii Europene.
Răzvan Nicolescu: Eu am fost vreo 3 ani și jumătate reprezentantul României la Uniunea Europeană pe problemele de energie, în perioada 2006–2009. Încă de atunci vorbeam despre aceste lucruri. S-au întâmplat multe lucruri la nivel european, mai sunt multe alte lucruri care trebuie să se întâmple. Eu mi-aș dori ca schimbarea să se facă cu o viteză mai mare. Mi se pare că și la Bruxelles vorbim mult și facem mult mai puțin decât vorbim.
Andreea Roșca: E ceva ce nu înțeleg aici, pentru că România este una dintre țările norocoase, în sensul în care avem o independență, generăm în interior mult mai mult din ce avem nevoie – energie, gaz – decât alte țări europene. De ce urmează prețurile pe care le plătesc consumatorii de orice fel în România aceeași tendință ca cea de afară?
Răzvan Nicolescu: Pentru că nu suntem bine organizați. Dau un exemplu: gaz natural. Taxele la gaz natural și redevențele se plătesc de către producători după o referință de preț dată de bursa de la Viena, controlată de Gazprom. Ce legătură are bursa de la Viena cu piața din România? De ce nu este bursa din România? De ce este bursa de la Viena? Este asta o chestiune pe care ne-a impus-o cineva? Nu, noi am ales-o! Noi am ales acest lucru – și atunci noi ce ne așteptăm? Ne așteptăm ca cei care produc să vândă la jumătate de preț față de bursa de la Viena și să plătească taxe la o referință de două ori mai mare? Nu, ei fac tot ce pot să se ducă aproape de prețul de la Viena. Au românii același nivel și aceeași putere de cumpărare cu austriecii? Nu, clar nu. Dar de ce ai făcut tu, stat, acest lucru? Nu s-a știut? S-a știut, că l-am spus public de nu știu câte ori: nu faceți această greșeală, pentru că este un mecanism de intervenție a statului în funcționarea pieței care va genera niște efecte negative foarte mari.
Andreea Roșca: Deci, înțeleg că este doar o chestiune de reglementare, adică nu este un mecanism de piață în spate?
Răzvan Nicolescu: Nu, eu am dat un exemplu legat de lipsa de organizare. Pot să continui cu astfel de exemple: modul cum s-a făcut liberalizarea, lipsa unui model de piață în România… Nu avem model de piață. Această concurență, această competiție în energie este supervizată de către autorități independente ale statului și competiția trebuie să se desfășoare într-o manieră în care, cu adevărat, să existe concurență. Nu există un model de piață la noi. Toate tranzacțiile, până acum câteva luni, erau pe OPCOM, la vedere. Pare interesant, putem să spunem că e transparență, ce să ai împotriva transparenței? Dar noi suntem într-o piață regională, gândiți-vă că avem un trader care operează în opt țări și vede toate tranzacțiile din România, toate cantitățile, toate prețurile, toate termenele de livrare – păi noi suntem cea mai expusă piață! Tu singur ți-ai creat un sistem, cu totul la vedere, care pare un exercițiu de transparență interesant, dar în felul ăsta ți-ai creat o mare vulnerabilitate, pentru că ești cel mai expus la manipulări – se știe tot ce se întâmplă.
Când am condus Agenția Europeană de Reglementare în Energie, am implementat un sistem de monitorizare pe tranzacții. Și era un soft care dădea niște alerte dacă apărea o tentativă de manipulare de piață. Traderii, la rândul lor, au sisteme IT de modelare și de previziuni. Păi tu, în momentul în care ai toate datele la vedere – ăsta este cel mai mare cadou pe care poți să-l faci. Ce este acest lucru? O chestiune de organizare.
Andreea Roșca: Dacă ar fi să te uiți, separat în Europa și în România, de acum în 5 ani de zile, ce vezi? Există niște tendințe mari pe care le putem prevedea, apropo de ce fel de energie vom consuma și cam cât va costa? Vorbesc de surse, vorbesc de schimbări mari în felul în care vom produce și vom consuma energia.
Răzvan Nicolescu: Eu văd următorii ani ca pe niște ani în care tot mai mulți se vor orienta către eficientizare, către optimizare. Cea mai ieftină energie este energia pe care nu o risipești. Nu vorbesc aici de a ne opri radiourile sau televizoarele, de a ne opri becurile, cum sufereau părinții noștri pe vremea lui Ceaușescu. Nu aici vreau să ajung. Ce spun este că în multe din case încă avem becuri neeconomice, în loc să folosim becuri LED, care sunt mai scumpe, dar îți dau o calitate a iluminatului superioară becurilor vechi și care, în plus, îți dau o eficiență mult mai bună. Ce este aceasta? Este o risipă. Și atunci, către astfel de lucruri, începând cu becurile, începând cu echipamentele electrocasnice, continuând cu anveloparea și modernizarea caselor, eu cred că aici va fi impulsul cel mai mare de a acționa, pentru că noi tot timpul suntem tentați să vorbim despre producție. Uitând de faptul că, repet, cea mai ieftină energie este energia pe care n-o risipim. Și atunci va fi o schimbare de paradigmă. Nu este deloc spectaculos să vorbești despre astfel de lucruri. Să vorbești despre producție, despre jocuri cu ruși, cu turci, cu conducte, cu rețele, reactoare nucleare noi – este mai spectaculos.
Andreea Roșca: Că vorbim de industrie, că vorbim de servicii, că vorbim de noi, ca oameni, consumatori casnici, ne vom schimba felul în care privim energia și în care înțelegem s-o consumăm?
Răzvan Nicolescu: Da. Vom înțelege tot mai mult că trebuie, într-o cât mai mare măsură, să ne luăm destinul în mâinile proprii.
Andreea Roșca: Vroiam să te întreb și asta, dacă e cumva și o tendință de autonomizare?
Răzvan Nicolescu: Da, iar tendința se va accentua. Adică vom trece de la securitatea energetică națională la securitatea energetică personală, care se poate realiza prin ce vorbeam mai devreme, eficientizare, sau se poate realiza prin dezvoltarea unor mici capacități de producție.
Andreea Roșca: Ce modificări produce această schimbare de paradigmă în însăși structura unei economii?
Răzvan Nicolescu: Din punctul meu de vedere, pentru economia noastră ar putea să fie niște efecte importante – și mă refer la efecte pozitive. Trebuie să ne gândim că astfel de lucrări de modernizare sunt făcute de firme locale. Nu o să vină nu știu ce grup multinațional transfrontalier să-mi schimbe mie becurile. Dacă voi reuși să încep să și produc niște lucruri în România, câștigul va fi și mai mare. Cum ar fi becurile acelea despre care vorbeam, nu doar să le instalez cu firme românești, ci să le produc efectiv în România. Dacă doar le instalez, o parte din investiții mi se duce în străinătate, către cel care le produce.
Andreea Roșca: Am putea să ne gândim și la schimbări de structură, în sensul în care să vedem o schimbare de filozofie de investiții? Apropo de locul în care fac investiția, de exemplu. Dacă există o zonă mai bine poziționată pentru energie fotovoltaică, pentru energie solară… Să vedem cum se schimbă locul în care sunt amplasate investițiile în funcție de aceste idei de independență energetică?
Răzvan Nicolescu: În ce sens independență energetică?
Andreea Roșca: În sensul în care, dacă sunt un producător care vrea să facă o capacitate de producție, să mă orientez mai degrabă în funcție de locul unde aș putea să-mi creez propriul sistem de generare.
Răzvan Nicolescu: Da, dar de regulă aceste locuri sunt alese în funcție de starea rețelei, de punctele de injecție în rețea – dacă nu este o unitate de producție destinată acoperirii consumului propriu. Eu ce cred că putem să facem și ce ar trebui să facem noi în România, având în vedere acest potențial, având în vedere această tradiție, este să generăm aici un cost al energiei mai mic decât media europeană. Pentru că avem producția noastră, pentru că multe din active sunt amortizate, pentru că multe din active sunt controlate de stat – și aici revin inclusiv la întrebarea „care este misiunea acestor companii de stat”? Au ele un rol în securitatea economică a țării sau doar un rol individual, ca oricare altă companie, și anume de a face profit?
Andreea Roșca: Cred că e pentru prima oară când ne punem cu seriozitate această întrebare.
Răzvan Nicolescu: Care este misiunea lor? Cum și în această discuție despre tranziția energetică miza cea mai importantă este nu câte panouri solare vom instala, ci câte panouri solare produse în România vom instala. Pentru că eu am niște bani de la Uniunea Europeană: 25 de miliarde. Eu risc ca banii respectivi – sigur, dacă voi fi cât de cât inteligent, să ajung la momentul la care să pot să-i accesez – să-mi intre prin cont și să-mi plece în străinătate, pentru că statul este atât de puțin activ în a face lucruri. Aici poate să fie o oportunitate pentru antreprenorii locali. Eu nu vreau să instalez baterii electrice produse în China. Eu vreau să instalez baterii electrice produse în România, pe banii Uniunii Europene – și atunci creez un impact economic major.
Andreea Roșca: Vorbește-mi un pic despre legea off-shore și despre miza ei.
Răzvan Nicolescu: Sunt trei mize mari. Miliarde la bugetul de stat din taxe, miza numărul 1 – în loc să te împrumuți cu 8% dobândă, îți generezi tu banii nefăcând nimic și neriscând nimic. Bine, acuma nu mai suntem chiar în paradigma cu „nefăcând și neriscând nimic”, că tocmai am băgat Romgazul, care e vreo 70% de stat și 20% la Petrom, deci cam jumătate își asumă și statul risc acolo.
Miza numărul 2 – securitate aprovizionării. Nu stai să te rogi la Dumnezeu când vine iarna să nu-ți dea o săptămână cu minus 20 de grade mai multe zile consecutiv, ca să rămână oamenii să tremure în case. Ai mai mult decât îți trebuie. Și a treia miza importantă: perspectivele ca prețurile la noi să fie cele mai mici din Europa. Dacă nu sunt cele mai mici din Europa, avem o problemă de organizare. Și dacă producătorul vinde la nivelul rușilor, algerienilor, americanilor sau la nivelul olandezilor, că și ei încă mai sunt un producător important, sau al norvegienilor, poftim, tu nu ai costuri cu rețelele, tu nu ai transport, tu nu ai terminale de LNG, să lichefiezi gazul, să-l regazeifici, să-l plimbi cu vaporul, să traverseze oceane și mări. Tu l-ai produs, l-ai consumat, deci tu trebuie să ai cele mai mici prețuri! Dacă nu le ai, e o problemă.
Andreea Roșca: Să spunem că legea trece, că totul e ok – este credibil să spunem că ar putea fi exploatate anul ăsta primele gaze din Marea Neagră?
Răzvan Nicolescu: Da, la mică adâncime. Un miliard de metri cubi pe an, ceea ce e important, e cam 10% din consumul României.
Andreea Roșca: Există o discuție lungă despre care nu știm cum se va finaliza în momentul ăsta, când vorbim noi (este 18 mai), despre următorul pachet de măsuri de sancțiuni împotriva Rusiei, care ar presupune eliminarea completă a importurilor de petrol din Rusia. N-am înțeles de ce este el atât de sensibil și care ar fi impactul?
Răzvan Nicolescu: Este sensibil pentru că există rafinării în Europa setate să funcționeze cu petrol rusesc și acele rafinării au două posibilități: ori se resetează pe un alt tip de petrol, ori se închid. Importul de petrol nu reprezintă o problemă, trebuie să fim conștienți că o mare parte din acest țiței care e livrat de ruși către europeni va fi livrat de către ruși către alții – chinezi, indieni –, care nu le pun embargo. Vor vinde în schimb cu niște discount-uri mai mari. Adică chinezii o să spună „vi-l luăm, dar ne dați 20–25% discount”. O parte din petrol, în funcție de capacitățile altor rafinării de a procesa petrolul rusesc, va fi redirecționat către alții. Probabil o altă parte vor trebui să închidă sonde. Jumătate din veniturile la bugetul de stat al Rusiei provin din petrol și gaze. Două treimi din această jumătate provine din petrol și o treime din gaze. Deci petrolul creează un impact mult mai mare. La gaz, în schimb, nu au alternativă. Dacă le pui un embargo în momentul de față la gaz, rușii nu pot să mai vândă în altă parte. Nu au această posibilitate, ca la petrol, să pună țițeiul în cisterne, pe calea ferată sau în vapoare, să-l trimită în India.
Andreea Roșca: Pentru că gazul circulă pe conductă.
Răzvan Nicolescu: Pentru că la gaz depind de o infrastructură care nu poate fi construită mai devreme de cinci ani, orice ar face.
Andreea Roșca: La nivel economic, ce s-ar întâmpla oare cu economia europeană dacă ar exista o decizie de întrerupe complet alimentarea cu gaz rusesc?
Răzvan Nicolescu: Nu am făcut acest calcul și nu vreau să speculez. Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt mult mai simple. Nu mai poți să faci afaceri cu o Rusie condusă de Putin – punct. Deci impactul, oricare ar fi el – mare, mic, zero, enorm – din punctul meu de vedere nu poate fi pus niciodată deasupra unor principii. Noi nu mai putem să trăim într-o lume a barbariei. Ceea ce fac ei acolo este o barbarie. Lucrurile trebuie să se separe, indiferent de consecințe. Trebuie să începem să fim morali. Trebuie să începem să ne uităm la niște principii. Acum ucrainenii mor pentru democrație, mor pentru libertate, mor ca să-și apere țara. Cum să spun? Trebuie să ne uităm și noi la toate acestea și, dacă situația o impune, da, mergem cu bicicleta în loc să mergem cu mașina sau plătim în plus la carburant. Asta e.
Andreea Roșca: Un singur lucru vreau să te mai întreb, care este legat de ceea ce tu numești „o mare oportunitate” pe care noi o avem: energia regenerabilă. 24% din energia pe care o consumăm este energie regenerabilă. Care e marea oportunitate aici? Vorbește-mi un pic despre asta.
Răzvan Nicolescu: Marea oportunitate este că avem o energie curată, care nu depinde de gaz, de petrol, de cărbune, de importuri, de ruși, de nu știu ce jocuri. Este produsă la noi.
Andreea Roșca: Și am putea ajunge cu ea la ce procent din ce consumăm? În cât timp?
Răzvan Nicolescu: Am putea să ajungem foarte ușor la 35%, din punctul meu de vedere, în următorii opt ani, folosind banii Uniunii Europene și apetitul investițional al antreprenorilor locali. Noi trebuie să ne întrebăm ce vom produce. Nu putem să avem creștere economică doar din vânzarea de biscuiți produși în Germania și importați aici, adică din consum. Trebuie să încerci să produci și atunci trebuie să te gândești ce vreau eu, către ce mă îndrept? Dar ar putea să fie o formă de energie mult, mult mai puțin expusă volatilității date de materii prime, de petrol, de gaz. Din acest motiv spun tot timpul antreprenorilor „dezvoltați-vă capacitățile proprii, pentru că dezvoltându-vă capacitățile proprii, nu aveți această incertitudine care vă poate lovi o dată și vă poate duce în faliment sau în insolvență”. Dezvoltându-vă capacităție proprii, vă faceți un calcul și știți pe unde vă aflați și cam care este costul cu energia la viitorul proiect de fabrică de pâine sau ce vreți să produceți.
Andreea Roșca: E ceva ce crezi că este important și despre care n-am vorbit?
Răzvan Nicolescu: Cred că am atins temele importante. Ce mă preocupă cel mai mult este să înțelegem încotro se îndreaptă lumea, să înțelegem că nu ne putem opune acestei schimbări și să înțelegem că sunt riscuri și oportunități – în același timp. Și că depinde de noi dacă vom fi în partea câștigătoare, fructificând niște oportunități, sau dacă ne vom lăsa afectați de niște riscuri care se pot transforma în probleme în anii următori.
Află mai multe despre Răzvan Nicolescu
Pe site-ul Deloitte, pe LinkedIn, pe Facebook, din acest articol publicat pe evz.ro
Citește mai multe despre tranziția energetică în România
În materialul „Miza tranziției energetice în România sunt investițiile în lanțuri de producție integrate: de hydrogen, baterii și grafit” publicat pe cursdeguvernare.ro
Află detalii despre companiile de stat din energie
Citește acest articol din ZF
Entități menționate în conversație
OPCOM – Operatorul pieței de energie electrică și de gaze naturale din România
Agenția Europeană de Reglementare în Energie – ACER contribuie la garantarea bunei funcţionări a pieţei europene unice a gazului şi electricităţii
