Oamenii nu mai sunt obișnuiți nici să primească, nici să devină obiectul atenției celorlalți. Dându-le celor din jurul mesei, invitaților tăi, oaspeților tăi un pic de atenție, eu cred că asta e un fel de ospitalitate. Nu doar să-i aduci fizic la tine la masă, dar să-i integrezi cumva în povestea din jurul mesei, să-i faci parte din treaba aia, să nu fie o întâmplare fără sens.”
Conversația de azi e mai puțin obișnuită. L-am invitat pe Marius Tudosiei, unul dintre prietenii mei dragi și cel care a fondat și conduce Băcănia Veche, să vorbim despre ce înseamnă ospitalitate, să fii gazdă și să aduci oameni împreună.
E momentul din an în care ne gândim la Sărbători, la unde, cum și cu cine ne întâlnim. De multe ori, e o perioadă de agitație frenetică. Și uităm adesea că sensul nu este să facem totul perfect, ci să fim împreună. Uităm că mesele de sărbători pot fi prilejuri de povești, conectare, de sens și de bucurie a reîntâlnirii și al lui împreună.
Marius a creat Băcănia Veche în 2009, ca loc în care să adune mâncare bună și oameni care o pot aprecia. Gătește pentru sute de copii de grădiniță, organizează nunți și evenimente, a deschis recent un bistro cu grădină și îl cunoașteți, poate, din emisiuni de televiziune. Eu una, când intru în Băcănia Veche, am adesea sentimentul că intru într-o lume de povești despre oameni și locuri unde se prepară mâncare așa cum se făcea odată. Și unde întâlnesc gusturi care mă reconectează cu oameni și locuri uitate.
Idei principale
De Sărbători, și pregătirile fac parte din plăcerea momentului. Doar că uneori nu mai ajungem să ne bucurăm de moment pentru că ne epuizăm energia în timpul pregătirilor. De asta e bine să ne stabilim din start că facem mai puține lucruri, dar le facem până la capăt și le facem bine, ca să mai avem energie apoi să ne și bucurăm de ele.
Nu lăsa munca să-ți strice bucuria de la final. Sunt oameni care, atunci când vorbim despre pregătirea unui eveniment, a unei mese de sărbătoare, sunt complet implicați, atenți la fiecare detaliu. Dar când să se bucure în sfârșit de rezultatul a ceea ce au făcut sunt atât de extenuați încât nu mai au nicio bucurie. Și sunt oameni care știu exact ce vor și sunt mai organizați, apelează la ajutor și nu-și consumă energia în pregătiri. Se implică, dar fără să se extenueze. Aceștia sunt cei mai fericiți și sunt oamenii care vor obosi ultimii.
Sărbătorile sunt despre grupuri – grupul familiei, grupul de prieteni, grupul de colegi. E important să fim aproape, să participăm împreună la ritualul ăsta. La petreceri, putem să pretindem că avem nevoie de ajutor ca să stăm toți împreună. În loc să izolăm copiii în living sau cu ochii în telefoane și adulții în bucătărie, putem să le cerem ajutorul la pregătiri mărunte. Noi acum suntem foarte despărțiți, inclusiv în familii – avem programe diferite, seara suntem obosiți, nu ne mai așezăm la masă împreună. E bine să ne propunem ca măcar o dată pe săptămână să avem o cină în familie. Am ajuns să planificăm un lucru normal, cum e să stăm la masă cu familia. Într-o lume nebună, inclusiv lucrurile astea trebuie planificate.
Toate lucrurile despre care nu mai vorbești la un moment dat dispar. E valabil despre multe, inclusiv despre mâncare. La Băcănia Veche, multe lucruri sunt în meniu chiar dacă e clar că nu vor avea un mare succes – cum ar fi tuslamaua. Pentru că dacă oamenii nu vor mai vorbi măcar despre un anumit fel de mâncare, la un moment dat o să dispară. Tuslamaua este o mâncare de nișă, dar este despre un moment anume, o etapă din bucătăria noastră. E o mâncare pe care n-avem voie s-o uităm, are un rol identitar. Trebuie să păstram lucrurile acestea, fiindcă altfel rămânem fără ele.
Există mâncare „combustibil” și mâncare „bucurie”. În teorie, mâncarea combustibil poate fi orice fel de mâncare. E cea care-ți dă energie, pe care poți s-o mănânci pe fugă, într-o benzinărie. Dar poate fi și o mâncare elaborată. Sunt oameni care nu neapărat că nu apreciază munca și emoțiile care au fost puse într-o farfurie, dar nu sunt pregătiți pentru asta. Și atunci, chiar și un fel de mâncare desăvârșit, de care toată lumea se bucură, pentru ei e doar un combustibil. Contează conținutul, dar contează și starea. Orice lucru fabulos poate deveni anost într-un context diferit. E ca și cu o carte – poate fi o carte care îți schimbă viața sau o carte pe care o pui ca distanțier la tăblia patului ca să nu se lovească de perete. La fel e și cu mâncarea: poate să-ți umple sufletul sau poate să-ți umple stomacul.
Oamenii se implică în discuțiile despre mâncare pentru că li se activează zone din memorie care presupun niște legături afective. Cârligul care ne fixează toate aminitirile în cap e cârligul emoțional – o trăire, un gust, un miros poate face să ne amintim un anumit moment, o anumită întâmplare, să ne activeze o anumită stare.
Poveștile din jurul mâncării ne fac părtași la o experiență specială. Îi ajută pe oameni să devină parte din ceva: din acel grup mic care, la un moment dat, se găsește în jurul unei mese. Funcția comunitară a mâncării este extrem de importantă. Așa cum terapeuții știu că n-au voie să facă anumite lucruri, fiindcă au de-a face cu ceva foarte fragil – psihicul omului –, așa și cei care se ocupă cu mâncarea ar trebui să aibă atâta conștiință, verticalitate și inteligență încât să-și dea seama că mâncarea nu-i o joacă, are o putere extraordinară. Puține lucruri sunt mai puternice decât mâncarea, dintre lucrurile la care avem acces cu toții. Ne conectează în timp și spațiu, ne leagă prin fire nevăzute cu oameni care sunt sau care-au fost.
Momentul în care toată lumea se relaxează la masă trebuie creat. N-ar trebui să gătim la întâmplare, ci să alcătuim un meniu care să arate că gazda s-a gândit la toți și care să conducă la crearea unei anumite stări. Design-ul de meniu e o știință, dar poți s-o faci și din instinct. Nu matematic, nu stă nimeni să calculeze caloriile când facem un meniu acasă, dar e bine să iei în calcul experiențele celorlalți și poveștile pe care le poate stârni. Pui un pic de efort în asta, dar creezi ceva în jurul mâncării. Un meniu nu e o listă de inventar. Când oamenii se deschid cu o întrebare de genul „dar de ce se cheamă prăjitura bunicii?”, ei sunt pregătiți să primească mai mult decât un desert foarte bun.
Nu e întotdeauna despre cât vinzi oamenilor – unele lucruri nu sunt de vândut, sunt de oferit. Noi vindem niște lucruri, dar oferim și niște mici experiențe. Când oferi cuiva ceva și spui și povestea acelui obiect, te conectezi altfel cu acea persoană. Nu poți să bei din cireșata făcută de mama cuiva și să nu ții minte chestia asta. Că undeva, într-un loc mic din București cineva ți-a dat cireșată de la maică-sa. Chestia asta te conectează
Avem momente de ospitalitate, dar suntem o nație de oameni destul de răi unii cu alții. Cât ne claxonăm în trafic, cât ne drăcuim între noi pe online, cât căutăm lucruri care nu merg, chicițe… De ce nu putem și noi să fim mai buni? Ar fi foarte fain să fim buni unii cu alții, dar mai ales cu noi, pentru că noi înșine ne facem nouă rău. Oamenii nu mai au pornirea asta, să dea necondiționat ceva, pur și simplu. Nici măcar să-i privească pe ceilalți în ochi și să le spună „bună ziua”, „sărbători frumoase” și „mulțumesc” – și asta e tot ce e necesar pentru început.
Construind în jurul unor povești o comunitate mică, lucrurile se dezvoltă natural și poți ajunge să creezi un business. Când oamenii simt nevoia să se implice din proprie inițiativă, lucrurile încep să funcționeze. Asta e foarte valoros pentru un business, fiindcă începi să deții povestea. Nu mai e povestea cuiva, ești parte dintr-o poveste comună.
Repetând aceleași povești la mesele de sărbătoare, nu le lași să dispară.
La mesele de familie, oamenii, mai ales cei mai în vârstă, spun de multe ori aceleași povești. Există însă o foarte bună explicație: rulându-le, nu le lași să dispară. Tu ți le gravezi în memorie și toată lumea care e împreună cu tine o să le țină minte. Sunt poveștile care unesc grupul. De fiecare dată când ți-aduci aminte povestea, te trimite într-un alt timp. Și cumva trasul ăsta înapoi e cel mai bun pas înainte. Ai pe ce să constuiești. Toate astea, șlefuite și consolidate, îți construiesc o fundație foarte bună. Măcar știi de-al cui ești. Ești o parte din ceva. Aparții. Aceste povești pe care le auzim în familie de zeci de ori sunt fundația noastră.
Găsești informații despre Marius Tudosiei:
Pe Facebook, pe LinkedIn, pe Instagram sau pe blogul său, tudosiei.ro
Află mai multe despre Băcănia Veche:
Poți comanda produse de la Băcănia Veche: de pe magazinul online
Oameni menționați în interviu:
Elena Arzak – chef, restaurantul Arzak, Țara Bascilor
Dragoș Vărșăndan – theliquorstore.ro
Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare. Dedeman susține ideile noi, inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partener strategic al The Vast&The Curious. Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne fac mai buni, ca oameni și ca organizații.
Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify
O dată la două săptămâni, punem la un loc câteva texte, idei, cărți atent selectate despre antreprenoriat, leadership, business și natura umană. Abonați-vă la newsletter pentru a le primi, aici.