Cred că suntem deja în crisis mode și asta, psihologic, ne ajută din punctul de vedere al afacerilor. Adică suntem deja „cu mâncile puțin suflecate”.

Am vorbit cu Marius și Dan Ștefan despre arta de deveni un lider care are ceea ce Adam Grant numește încredere ”încredere smerită”. De a conduce oamenii în vremuri complicate, știind că nu are toate răspunsurile. 

Marius și Dan Ștefan sunt fondatori ai Autonom, cea mai mare companie românească de servicii de mobilitate. 

Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare.

Acest podcast este de asemenea prezentat de eMAG, o companie care crede în educație și în puterea oamenilor de a folosi tehnologia pentru a crea un viitor mai bun.

Idei principale

1. În fața crizelor, dimensiunea psihologică e la fel de importantă ca situația materială a businessului. Contează cât de pregătiți suntem din punct de vedere material, dacă avem lichidități, dacă businessul este diversificat, dacă putem realoca capital. Multe dintre business-urile relevante din România au trecut prin multe perioade dificile – criza din 2009, pandemia din 2020-2021, războiul aproape de noi, în 2022 –, astfel că sunt deja setate pe starea de criză, ceea ce le ajută la nivel psihologic. Oamenii din aceste companii sunt deja „cu mâncile puțin suflecate”, pregătiți să înfrunte orice le-ar rezerva viitorul. Asta poate funcționa pe principiul profeției autoîmplinite – dacă credem că o să putem trece peste indiferent ce o să vină, și că suntem pregătiți să primim diverse șocuri, atunci poate chiar o să fim mai pregătiți. Dar e valabil în ambele sensuri – e probabil să și amplificăm șocurile dacă ne pregătim prea intens pentru ele, și tăiem costuri, și facem lucruri din teamă. 
2. Efectele incertitudinii. Crește gradul de nervozitate, oamenii intră în burnout – simt că au ajuns la maximum posibil, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic, și se confruntă cu oboseala cronică. Burnout-ul e destul de dificil de observat din afară – omul pare perfect funcțional, dar în interior el trece printr-un stres continuu, nu mai are perioade de echilibru. În plus, de multe ori, nici noi înșine nu prea ne dăm seama când suntem foarte, foarte stresați sau când ne-am atins limita. 
3. Arată și demonstrează că-ți pasă. Când suntem într-o stare de incertitudine ne simțim super singuri, avem sentimentul că nu mai știm încotro să o apucăm și că nimeni nu știe încotro s-o apuce. Faptul că îi pasă cuiva, că cineva se preocupă, ne dă un pic de vizibilitate sau măcar sentimentul că nu e haos complet. Fiecare vrea să vadă că este cineva in charge, că este cineva care se ocupă, care se gândește în mod activ la viitorul echipei. Și fiecare vrea să simtă că este văzut și contează pentru cel care conduce echipa din care face parte. Încrederea în cei care ne sunt alături – nu doar superiorii, inclusiv colegii – ne dă curajul să facem lucruri, să îndrăznim să încercăm, asumându-ne riscul că am putea greși, știind că avem baza aceea de siguranță.
4. Supracomunicarea combate efectele incertutudinii. Psihologii organizaționali îi sfătuiesc pe liderii din companii să vorbească despre lucrurile care par evidente pentru ei, dar care e posibil să nu fie percepute la fel de angajați – orice lucru care ține de viitor, de siguranța locului de muncă al fiecărui membru al echipei. De exemplu, faptul că salariile vor fi plătite la timp, aspect evident pentru directorul financiar sau pentru oricine din conducerea organizației, dar care poate nu este la fel de evident pentru colegi. De asemenea, este foarte important să se discute deschis și despre ce nu se știe – care sunt lucrurile incerte și care sunt scenariile cu care se lucrează. Și nu în ultimul rând, extrem de mult contează și modul în care sunt transmise mesajele – body language-ul și tonul vocii –, chiar dacă ce se comunică nu este ceva pozitiv, dacă este transmis într-un mod calm, coerent și cu un pic de încredere în viitor, este perceput mai ușor de către colegi.