Cred că o să avem o reîntoarcere, din anumite puncte de vedere – back to basics. Adică, până la urmă, crezi că o platformă digitală poate să înlocuiască un trainer bun, inspirațional și competent în lucrurile pe care le spune? Eu nu cred asta. Din ce în ce mai mult n-o să se creadă asta.

Dragoș Iliescu numește acest fenomen ”falimentul unei aspirații”. Și îl vom vedea din ce în ce mai bine în 2022. Ideea că online-ul poate rezolva orice își va dovedi limitele. Ne vom întoarce, probabil, la adevărul fundamental că învățarea are nevoie de prezență fizică. Și poate că vom învăța fiecare lecția pe care Dragoș a învățat-o în ultimul timp: e incredibil ce poți realiza dacă nu-ți pasă cine ia laurii. 

Dragoș este expert în psihologie organizațională și are o experiență de 15 ani în sute de proiecte de consultanță în resurse umane, este antreprenor și profesor și conduce studiile doctorale la Facultatea de Psihologie a Universității București.Este președinte al Asociației de Psihologie Industrială și Organizațională și următorul Președinte al International Test Commission.

Idei principale

1. Înainte de pandemie, puneam în coșul de speranțe pe care ni le aduce digitalul numai lucruri bune. Migrația către digital era văzută ca marea salvare, în special în educație. Acum, după ce am experimentat ceea ce numim „screen burnout” și am văzut și partea mai sumbră a fenomenului, e clar că această soluție, în care societatea își pusese mari speranțe, este falimentară. Nu poți înlocui profesori slabi la clasă cu profesori slabi în digital și să speri că lucrurile se rezolvă. Nu poți înlocui lipsa de resurse în condiții fizice cu lipsa de resurse în mediul digital și să crezi că se va schimba ceva. Nu s-a rezolvat nimic, ci doar s-au accentuat disparitățile. Iar acest lucru este valabil nu doar în educația preuniversitară, ci și în educația adulților. 
2. Ideea că educația digitală rezolvă tot este falimentară. A existat un trend masiv în ultimii 4-5 ani de a direcționa bugetele de training ale companiilor dinspre training-urile față în față, cu traineri reputați, spre cele oferite de platforme digitale precum Udemy sau Coursera. Companiile nu își mai trimiteau angajații la training-uri, ci le dădeau acces pe aceste platforme, astfel încât ei să aleagă ce îi interesează și să poată asista la cursuri când voiau. Totul suna foarte promițător, dar studiile recente au început să măsoare impactul acestor platforme și tipuri de training-uri în dezvoltarea reală a unor competențe necesare job-ului și organizației în rândul celor care le utilizează – și acesta este, de fapt, extrem de scăzut. 
3. Training-urile sunt mai mult decât un act educațional, contribuie la dezvoltarea umană. Pe lângă îmbunătățirea unor cunoștințe, în urma unui training se obține și o schimbare a atitudinilor, a valorilor, a felului în care te privești pe tine, deci te dezvolți și ca om. Toate aceste forme de dezvoltare pot fi mediate de tehnologia digitală, dar aceasta nu are cum să înlocuiască restul ingredientelor de care ecosistemul de dezvoltare personală are nevoie.
4. Există mai multe ingredientele esențiale pentru o dezvoltare de calitate, dintre care cel mai important este profesorul. În contexte diferite îl numim în moduri diferite – profesor, psihoterapeut, consilier, coach –, dar calitatea lui, background-ul lui sunt determinante. A fi facilitator este o profesie de sine stătătoare, care presupune căpătarea unei patine, a unui strat după strat de cunoștințe și competențe, iar pe acestea nu le acumulezi la o școală de vară, într-un curs de weekend sau la distanță. La calitatea profesională a facilitatorului, pentru a beneficia de o dezvoltare de calitate, se adaugă cea umană. Efluviul, relația de încredere care se construiește între profesor și elev, interacțiunea umană directă nu sunt însă compatibile cu mediul digital. 
5. La fel ca și în relațiile dintre oameni și companii, și între oameni este dificil să construiești încredere exclusiv în mediul digital. Relațiile construite prin intermediul unui ecran sunt mai superficiale. În anumite domenii – telemedicină sau telepsihoterapie, de exemplu – este foarte greu să construiești o relație autentică, puternică, relevantă între medic sau consultant și pacient.   
6. Folosirea exclusivă a digitalului la locul de muncă este o capcană. Tot mai mult în ultima vreme, oamenii lucrează exclusiv la distanță, prin medierea tehnologiei. Dacă echipele formate înainte de pandemie rezistă destul de bine în acest context, pentru cele care abia se formează sau care au membri noi este foarte dificil. Procesul de onboarding a devenit problematic, iar relațiile dintre manager și noii angajați, precum și între vechii și noii îngajați, se construiesc foarte greu. 
7. Multe din lucrurile pe care le facem pot fi făcute doar în condițiile în care renunțăm la ego. Parafrazându-l pe Mark Twain, habar n-avem cât de multe putem să facem dacă nu ne pasă cine își arogă meritul pentru ele. E natural să te gândești că dacă te implici într-un proiect rezultatele muncii tale ți se cuvin și te simți frustrat dacă vezi că un coleg se laudă cu munca ta sau dacă contribui la un proiect important și la final nici măcar nu ești menționat. Din ce în ce mai mulți oameni par să înțeleagă însă că în cazurile astea vorbește ego-ul, și nu dorința reală de a face lucruri. Dacă dorința ta reală de a face lucruri e cea care te mână înainte în bătălie, nu mai contează – să se laude cine vrea. Ține de creștere și atitudinea asta. Și, ca orice creștere, doare.
8. Văd în jur tot mai mulți oameni pentru care contează scopul proiectului, nu recunoașterea meritelor lor. Asta nu înseamnă renunțarea la individualitate, ci punerea unui obiectiv mai sus de propria strălucire. Mă bat pentru ideile mele, pentru ca un proiect să reușească, dar, în același timp, nu simt nevoia să mi se recunoască meritele pentru contribuția la reușita acelui proiect. 

Mai multe informații despre Dragoș Iliescu:

Pe LinkedIn, Facebook, Wikipedia 

Află mai multe despre BRIO, platforma digitală de soluții pentru îmbunătățirea performanței școlare dezvoltată de Dragoș:

Pe site-ul brio.ro, pe pagina de Facebook a platformei sau pe canalul de YouTube Apropo TV, în cadrul unui interviu cu Andi Moiesescu sau pe YouTube.

Informații despre platformele de training menționate în podcast:

Udemy sau Coursera

Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare. Dedeman susține ideile noi, inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partener strategic al The Vast&The Curious. Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne fac mai buni, ca oameni și ca organizații. 

Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify

O dată la două săptămâni, punem la un loc câteva texte, idei, cărți atent selectate despre antreprenoriat, leadership, business și natura umană. Abonați-vă la newsletter pentru a le primi, aici.