Ce e succesul? Nu e neapărat ce credem: 4 cărți pentru a-l înțelege

Antreprenori de succes. Manageri de succes. Elevi de succes. Nu ducem lipsă de clasamente și exemple ordonate în funcție de criterii pe care le luăm, de mult timp, de bune: creșterea companiilor, cote de piață, cifre de afaceri, număr de angajați, note la școală, medalii la olimpiade.

Și, totuși, undeva în sinea noastră, știm că e nevoie de mai mult decât de numere ca să te simți de succes. Nu e de ajuns să te așezi disciplinat pe o scară și să te măsori după contul din bancă. Deși e necesar să te uiți la dimensiunea financiară (dacă vrei să aparții lumii cu care intri în competiție, fie că e școala, piața, compania) e rareori cel mai sănătos lucru să vezi în asta singurul criteriu. Banii, spune adesea Dan Șucu, fondatorul Mobexpert, sunt necesari și obligatorii, dar sunt doar o consecință a ceea ce faci, nu o cauză.

Dacă întreb oamenii pe care îi intervievez (și pe care îi admir și îi consider de succes) ce e succesul și ce le vine în minte când spun “succes”, răspunsul nu e niciodată despre bani, statut sau „să-ți iasă”. Greșelile și eșecurile fac la fel de mult parte din succes, precum reușitele.

E simplu să citești titlurile dim media și să presupui că “mai mult” reprezintă motivația și singurul scop în viață. Dar Cristian Covaciu, fondator al IPEC, una dintre cele mai avangardiste companii din România în materie de tehnologizare, mi-a spus că, pentru el, succesul se măsoară în progresul pe care îl face în fiecare zi în a fi mai bun, în a dezvolta fabrica de la Alba Iulia. Iar Lucian Butnaru, co-fondator al ZebraPay (lider de piață și super-performer în industria ei) crede că succesul se măsoară în cât de echilibrată îți este viața: “dacă ai succes doar în business ai eșuat pe celelalte planuri importante din viață”.

Sau Sergiu Neguț, angel investor, pentru care succesul e mai mult legat de a construi ceva, de a contribui la o lume mai bună.

Tot ceea ce am auzit și trăit de-a lungul ultimilor ani contrazice mare parte din ceea ce credem, ca oameni sau societate, despre a reuși. Stereotipurile societății în care trăim ne chinuie și ne înregimentează într-un fel de a gândi rigid și unilateral. Ne împing să alegem lideri după criterii greșite. Am explorat alte feluri în care putem reflecta la acest subiect și iată câteva cărți care mi-au schimbat felul de a gândi.

Cum ai să-ți măsori viața, Clayton Christensen

Probabil că îl știți ca autor al “dilemei inovatorului” și ca pe cineva care a schimbat felul în care gândim despre inovație. Dar această carte este despre oameni și teoriile pe baza cărora ne evaluăm propriile vieți. “În spatele succesului profesional, erau mulți cărora ceea ce făceau nu le aducea nicio bucurie. Erau povești de divorțuri și căsnicii nefericite” scrie Christensen.

Pentru cei dintre noi care iubesc teoriile de business, această carte e perfectă, pentru că privește cariera, familia, etica și balansul dintre ele prin perspectiva cercetării și teoriilor de management. Spunem că ne dorim ceva, dar facem lucruri complet opuse. De ce? Și cum să încetăm? De la cum găsim ceva care să ne satisfacă în viața profesională, până la felul în care ne alocăm resursele și cât de mult investim, de fapt, în ceea ce este mai important în viață, “Cum ai să-ți măsori viața” e un manual deosebit de practic și pragmatic pentru a (re)defini ce este aceea o viață cu sens.

Cartea este tradusă la Editura Publica și o găsiți aici.

The Luck Factor, Dr. Richard Wiseman

Nu a existat o singura conversație cu un antreprenor în care să nu vorbim despre noroc și cât e de important în a construi o companie de succes. M-a făcut să mă gândesc la ce este și cum (sau dacă) am putea deveni, oricare dintre noi, mai norocoși. Am citit această carte în timp ce scriam “Cei care schimbă jocul” și recitesc adesea unele capitole, pentru că autorul ei crede că da, putem.

Profesorul Richard Wiseman este unul dintre cei mai cunoscuți psihologi britanici. Cartea este rezultatul a zece ani de studiu despre oamenii care se consideră norocoși sau nenorocoși. Norocoșii, scrie Wiseman, generează propriile situații favorabile lucrând (fără să știe că fac asta, de fapt) cu patru principii. Sunt buni în a crea și observa oportunitățile, fac alegeri norocoase pentru că își ascultă intuiția, au așteptări pozitive care duc la profeții auto-împlinite și au o atitudine perseverentă care întoarce roata norocului.

Am regăsit în ea foarte multe asemănări interesante între psihologia antreprenorilor și cea a oamenilor norocoși. O avertizare, însă, pentru a nu cădea în păcatul de a crede că putem manipula orice: să nu uităm că sunt obligatorii bunul simț și decența de a admite că unele lucruri sunt, pur și simplu, rezultatul unor circumstanțe favorabile.

Outliers. Povestea Succesului, Malcolm Gladwell

Devenim cine suntem datorită principiilor pe baza cărora trăim, datorită norocului și perseverenței. Dar locul și momentul în care ne naștem, educația, contextul și întâmplarea au la fel de mult de-a face cu performanța superioară. Cartea este, fără îndoială, o lectură fascinantă prin personajele ei, prin felul în care Gladwell organizează și întrepătrude cercetare academică și poveste.

Dar e relevantă pentru ideea de succes, pentru că deslușește în povești bine alese ce influență au avut circumstanțele în viața unor oameni precum Bill Gates (fondatorul Microsoft).

Putem influența, într-o anumită măsură, ceea ce se întâmplă. De exemplu, dacă vrem să realizăm ceva cu adevărat extraordinar, trebuie să frecventăm oameni extraordinari: suntem produsul contextului și conversațiilor în mijlocul cărora trăim. Dar există o limită. Factori pe care nu îi putem controla joacă un rol uneori covârșitor. Și e util să știm, nu de alta, dar pentru a înceta să ne comparăm fără sens cu poza unor personaje excepționale despre care știm prea puțin.

Cartea este tradusă la Editura Publica cu titlul “Excepționalii”.

+ un lucru se pare că nu a înțeles Gladwell corect: cele 10.000 de ore de muncă pentru a ajunge la virtuozitate în orice ai face. Profesorul Andres Ericsson, autorul studiului, spune că Gladwell a interpretat greșit – nu e vorba de ore de practica, ci de ore de practică deliberată.

Grit, Angela Duckworth

Angela Duckworth a fost consultant la McKinsey pentru o bună parte din cariera ei. Apoi a devenit profesor și, finalmente, a studiat psihologia. A cercetat ani de zile un subiect pe care aproape nimeni înaintea ei nu l-a investigat cum se cuvine: de ce talentul nu e suficient și ce anume generează succesul, dincolo de talent.

Grit (nu există o traducere foarte bună a cuvântului în română, dar în traducere aproximativă înseamnă tărie de caracter sau energie) este o carte despre acele calități pe care le au aproape toți oamenii de succes: capacitatea de a persevera și pasiunea. Nu există scurtături spre excelență, scrie Angela Duckworth. “Grit” spune ea “este capacitatea de a lucra la ceva la care ții atât de mult încât ești capabil să îi rămâni loyal pe termen lung”. Acest gen de pasiune se educă și se susține în jurul a ceea ce autoarea numește o “filozofie de viață”, un obiectiv care organizează efortul, motivația, munca și progresul. Nu în ultimul rând, pentru aceia dintre noi care – asemenea mie – sunt tentați de mai multe oportunități și proiecte în același timp, e un reminder util despre ceva important: energia și timpul sunt limitate. Înveți să îți alegi obiectivele și să le abandonezi pe acelea care trebuie abandonate.

Energia despre care vorbește profesorul Duckworth este esențială pentru a realiza orice remarcabil în viață și e alimentată de trei lucrui: interes, practică și sens.

Cu siguranță o carte ce merită măcar răsfoită, dacă vorbim despre succes.

E tradusă la Editura Publică cu titlul original “Grit”.

Pentru o perspectivă rapidă asupra succesului, puteți asculta un podcast de jumătate de oră care explorează ideea împreună cu , printre alții, Tony Robbins și Angela Duckworth. Success – TED RADIO HOUR.

Dacă priviți succesul ca pe o succesiune de certitudini pre-planificate – așa cum eu am făcut-o mult timp – ar putea fi util să ascultați speech-ul pe care l–am ținut la TEDxCluj: “Tot ce credeam despre succes e greșit”. Hint: m-am înșelat.

Spune-mi ce crezi

avatar
wpDiscuz