Dacă tu încerci să validezi ceea ce faci cu cineva care nu are nevoie de tine, în mod evident vei primi un răspuns care nu contează. Nu contează dacă e pozitiv sau negativ. Pur și simplu, nu contează. 

Bogdan Iordache este, probabil, omul care a făcut ca în România să se vorbească despre startup-uri dincolo de cercul minuscul al fondatorilor de startup-uri. Care, în 2009, era chiar minuscul. A fondat How to Web în 2009, prima conferință de tehnologie și antreprenoriat în teritoriul vast dintre Paris, unde exista Le Web, și Moscova. În ianuarie 2021, How To Web a publicat un raport a cărui concluzie interesantă este că anul 2020 a fost poate cel mai bun din istorie pentru investiția în startup-uri. 

Bogdan este investitor și advisor pentru startup-uri, cofondator al Tech Angels, mentor pentru diverse acceleratoare europene și fondator sau cofondator al mai multor companii. În mai mult de 15 ani în lumea startup-urilor și investițiilor, a adunat un soi rar de experiență, specifică celor care locuiesc, pe rând sau simultan, mai multe lumi. Poți, la un moment dat, să înțelegi cele mai granulare detalii și să ai o viziune ”din elicopter”. 

Una dintre cele mai importante concluzii al întregii sale experiențe? ”Nu căuta să-ți urmezi pasiunea, caută să urmezi contribuția cea mai importantă pe care o poți aduce”. 

Dacă sunteți în căutare de răspunsuri la întrebări de genul ”cum să reinventez un business”, ”cum să-mi validez ideile”, ”cum arată un startup care reușește” sau dacă e mai bine să fii concentrat versus a avea interese diverse, veți găsi în această conversație posibile răspunsuri. Plus o sinteză foarte interesantă a stării investițiilor și startup-urilor în ultimii patru ani. 

Idei principale din conversație:

1. Să fii primul venit. E un avantaj, dacă poți crea tipul de produs care generează ceea ce numim ”compound value”, o accelerare a valorii create pe măsură ce este utilizat. Altfel, e mult mai important să îți alegi acea bătălie în care poți fi cel mai bun, nu primul. 
2. Cum înțelegi dacă ai o idee bună. Mai ales dacă nu e chiar ortodoxă, ești relevant pentru foarte puțini, la început. Și trebuie să te lămurești cum îi aduci lângă tine și cum le rezolvi o problemă. Dacă încerci să validezi ceea ce faci cu cineva care nu are nevoie de tine, în mod evident vei primi un răspuns care nu contează. Nu contează dacă e pozitiv sau negativ. Pur și simplu, nu contează. 
3. Cum înțelegi ce produse să creezi. Metodologia ”jobs to be done” spune  că un client nu cumpără produsul tău pentru caracteristicile lui sau felul în care e poziționat, ci pentru că el, în universul lui, are ceva de rezolvat pentru care ”angajează” produsul tău. Trebuie să înțelegi ce anume încearcă să rezolve clientul, pentru ce ar ”angaja” produsul tău, și să faci ușoară angajarea, la momentul potrivit. 
4. Starea investițiilor în startup-uri. Piața de investiții în România în startup-uri este într-o creștere semnificativă, mai ales în zona investițiilor pentru fazele inițiale de dezvoltare a companiilor. În mare măsură, creșterea vine de la investitori români.

Varianta extinsă a conversației: 

Cum am început How To Web. 

Întâmplător, în 2007, am dat peste blogul lui Paul Graham, fondatorul Y Combinator (un accelerator care a inventat, practic, un nou model de finanțare pentru companii la început n.n). Începuse de doar doi ani și mi s-a părut o idee extraordinară. Am vorbit cu niște prieteni și ne-am spus că ar fi cool să facem așa ceva și în România, unde toată treaba cu startup-urile era foarte, foarte la început și ne simțeam complet deconectați de ceea ce e afară. Eram o insuliță de unde nu se vedea nicuun fir de lumină. 

Cineva a venit cu idee unei conferințe: ”Ne facem relații, apoi ne facem un program precum Y Combinator”, ne-am spus. Așa a început How to Web. 

În 2009, am organizat prima ediție, un fel de ”demo a How to Web”, sau ediția 0.5, dacă vreți, într-o sală la Politehnică. Am vrut să vedem dacă există interes pentru așa ceva, deci am organizat-o în două sau trei săptămâni și am vândut biletele cu zece lei, sau ceva asemănător. 

Nimeni nu știa ce este acela un startup. Când am mers să prezentăm conferința la diverși parteneri, prima întrebare era ”ce e un startup?”. Singurii care au știut și care ne-au ajutat să facem How to Web în 2010 la un alt nivel au fost fondatorii InterAKT, Alexandru Costin și Bogdan Ripa. Fără parteneriatul cu ei, nu aveam cum să facem conferința. Erau singurii care aveau o viziune pe termen lung despre ce înseamnă antreprenoriat și startup. 

 

Ce înseamnă avantajul primului venit. Și când e un avantaj

Avantajul primului venit există, în măsura în care creezi ceva ce poate genera ”compound value” (multiplicare a valorii n.n): adică, cu cât repeți de mai multe ori, cu atât valoarea adăugată crește mai repede. 

Aș spune că How to Web are acest atribut: am reușit să fim pe prima poziție în mintea oamenilor din lumea de startup și antreprenoriat, iar rețeaua pe care am creat-o în jur generează acel gen de multiplicare. 

Sunt o groază de oameni care au fost la How to Web și care sunt acum în poziții extraordinare. Recent, a fost anunțată o achiziție importantă făcută de compania franceză Algolia, o stea în ascensiune în tehnologie. Fondatorul Algolia a fost la conferință în 2015, când era CEO al unui startup cu cinci programatori în Paris și căuta să vadă ce se întâmplă în această parte de lume. Acum nici o lună, a cumpărat Morphl, (un startup românesc ce dezvoltă tehnologie bazată pe inteligență artificială n.n).  

Cred că, din punct de vedere al rețelei, există acest efect de valoare multiplicată. Altfel, cred că e mai important să fii cel mai bun decât să fii primul. Să îți alegi o bătălie în care să fii cel mai bun. 

 

Pe cine întrebi când ai o idee care pare neverosimilă

Este o problemă foarte interesantă. Trebuie să-ți identifici ceea ce cartea Crossing the Chasm spune că sunt early adopters (primii utilizatori n.n). Pentru că, la început, nu ești relevant pentru foarte multă lume. Ești relevant pentru foarte puțini. Și trebuie să te lămurești cum îi aduci lângă tine și cum le rezolvi o problemă. Dacă încerci să validezi ceea ce faci cu cineva care nu are nevoie de tine, în mod evident vei primi un răspuns care nu contează. Nu contează dacă e pozitiv sau negativ. Pur și simplu, nu contează. 

Dacă nu există niciun early adopter, înseamnă că fie faci ceva foarte greșit, fie ești mult, mult prea devreme în piață. 

Dacă vorbim despre oameni care să-ți dea o părere despre ideea ta, trebuie să găsești pe aceia care au ceva în comun cu ideea ta. Sigur, poți căuta oameni care nu au nimic în comun și să le ceri o altă perspectivă asupra lucrurilor. Dar, când ceri mentorat, există tipuri de reacții pe care tu, ca antreprenor, trebuie să le înțelegi. Și să știi cum să le procesezi. 

De exemplu, noi aveam la MVP Academy, unul dintre proiectele pe care le-am condus, echipe cu produse și tehnologii foarte la început. Mergeau să discute cu mentori. Dacă aveau un mentor care făcuse o afacere B2B (business to business n.n), răspunsurile pe care le primeau erau diferite față de cele de la un mentor B2C (business to consumer n.n). Pentru că oamenii privesc produsul tău prin ochelarii lor și îți spun ”ar trebui să faci un produs B2B, uite asta e categoria de clienți care ar putea fi interesați, ăsta este go-to-market, așa ar trebui să-ți construiești echipa”. Aceasta era experiența lui. Când mergi la celălalt mentor, îți spune același lucru, doar că despre B2C. 

Procesul acesta de adunare de feedback e un proces pe care tu îl construiești și îți așezi niște obiective și privești feedback-ul prin prisma experienței anterioare a oamenilor. 

Dacă ar fi să spun către cine te duci prima oară pentru păreri, ideal este să ceri părerea celui care are acea problemă, este singurul care poate pune în context ideea, ca să înțelegi ce ai de făcut și dacă ai descoperit sau nu o problemă ce merită rezolvată. Acela este singurul în măsură să îți dea informație validă din universul lui, pentru că toți ceilalți îți dau feedback pe baza experienței personale.

 

Jobs to be done. Cum am regândit How to Web

Am folosit metodologia ”Jobs to be done”, care este o metodologie de analiză a comportamentului consumatorului. Spune așa: un client nu cumpără produsul tău pentru caracteristicile lui sau felul în care e poziționat, ci pentru că el, în universul lui, are ceva de rezolvat pentru care ”angajează” produsul tău. 

Este un concept cu rădăcini vechi, semi-formalizat de prin anii ’80; în anii ’90, un tip pe care îl cheamă Bob Moesta a început să-l utilizeze în imobiliare. Încet, încet, s-a specializat și a lucrat în a defini ”jobs to be done” cu Clayton Christensen, autorul cărții ”Competing Against Luck”, care a popularizat conceptul. . 

O descriere simplă a metodologiei: e o replică celebră care spune că ”oamenii nu au nevoie de bormașini, au nevoie de găuri în perete”. Pentru a face acest ”job” de a da o gaură în perete, pot ”angaja” un ciocan sau un burghiu. Ambele sunt rezolvări ale job-ului ”gaură în perete”. Poți merge mai departe, să spui că, de fapt, nu vreau gaură în perete, ci un tablou. 

În această călătorie din mintea unui utilizator, trebuie să îți dai seama unde anume trebuie să faci oferta și să te poziționezi corect, astfel încât, atunci când ia decizia despre cum își decorează camera, omul să spună ”găurile astea sunt ușor de rezolvat, deoarece bormașina asta are un singur buton și, deci, e o bătaie de cap mai mică decât să chem un meșter”. Să faci rezolvarea job-ului ușoară cu soluția ta. 

Sunt patru forțe care acționează în momentul în care cineva evaluează o soluție: două care te împing – interesul pentru soluție și nemulțumirea față de soluția curentă, și două care te țin în urmă – anxietatea față de soluția nouă și atașamentul față de cea veche. Din felul în care îți prezinți produsul trebuie să reduci anxietatea și să crești atractivitatea soluției noi. 

Am făcut împreună cu Bob o analiză pentru How to Web. Noi avem mai multe categorii de participanți – am avut aproape 2.000 în 2019, cu profiluri foarte diverse. 

Marea majoritate vin pentru a se conecta cu alții, pentru experiența de a petrece o zi în compania unor oameni din aceeași branșă, pentru a cunoaște alți oameni cu preocupări comune, pentru a auzi informație nouă. Dar experiența e foarte mult centrată pe networking. 

Ne-am pus problema de a face o conferință online, și am făcut una dedicată muncii la distanță, RemoteCon, ca să studiem cum funcționează o conferință online. Am constatat că nu te ajută să faci networking. Nu te ajută să ai o experiență comună cu alții din gașca ta. La noi, pentru asta venea lumea. Știind toate aceste lucruri, am zis ”ok, care sunt alte chestii de nișă pe care le putem face, dar care sunt aliniate cu job-urile celor care participă la conferință?”. 

Am făcut 3 lucruri: un fel de Q&A show online, cu invitați care ar fi venit ca speakeri la conferință, am făcut workshop-uri online, pentru că aveam această zonă de sesiuni speciale cu specialiști la conferință și, de asemenea, un program special pentru startup-uri. 

Le-am gândit ca produse de sine stătătoare, pentru că satisfăceau trei direcții: una era de descoperire, cu evenimentul de Q&A – vii la o conferință și vrei să descoperi câteva lucruri noi, despre care nu știai că există. Nu poți spune că înveți ceva la o conferință, din jumătate de oră de speech poți doar să descoperi. 

A doua era componenta de învățare, care se întâmplă la workshop. Când muți un workshop online, valoarea lui educațională nu dispare aproape deloc. Evident, nu poți face workshop de opt ore, dar dacă le împarți în sesiuni mai mici, valoarea lor se păstrează în proporție de 95%. 

A treia direcție era programul pentru startup-uri, care era un program de match-making. La conferință aveam o listă lungă de experți și facilitam întâlnirea lor cu startup-uri, ca posibili mentori. 

Toate acestea trei produse sunt amplificate de mediul online. Pentru că acum putem chema la Q&A pe oricine, de oriunde. Un workshop costă mult mai puțin online – costul de a-l muta pe Bob de la Chicago până la București și înapoi e enorm, în comparație cu a-l avea o oră în fața unui computer. 

Iar programul pentru startup-uri a avut un mare avantaj: brusc, lista noastră de mentori nu mai e cea de la How to Web, ci toată industria de tehnologie de pe planetă. Startup Spotlight a crescut, deci, de la 20 de echipe la 40 de echipe și de la două zile la două luni. Valoarea lui e mult mai mare azi. 

Ne-am gândit cum să reinventăm produsele, astfel încât să fie în primul rând digitale. Faci întotdeauna chestia asta pornind de la nevoie. Soluția încorporează întotdeauna mediul. Nu poate fi o soluție care să facă abstracție de mediu. 

 

Ce am încercat și n-a funcționat

În martie 2020, după ce ne-am dezmeticit, ne-am concentrat pe ideea că avem o comunitate și trebuie să-i dăm lucruri de făcut. Multe lucruri am încercat și n-au mers. Am avut, de exemplu, un proiect de podcast pe care nu l-am mai lansat, pentru că ne-am dat seama că nu ne pricepem la podcast. 

Apoi, sesiuni live de Q&A pe facebook. Nu le mai facem, pentru că în social media raportul între oamenii care creează conținut și oamenii care consună conținut este 1:100. Din 100 de oameni care consumă, ai 10 care reacționează și 1 care creează. 

În momentul în care coloana vertebrală a ceea ce faci sunt întrebări din public, te adresezi celor care creează. Iar numărul acela e foarte mic. Lumea este mult mai bucuroasă să consume ceva creat de altcineva. Am crezut că, la fel ca la o scenă de conferință cu întrebări la final, am putea scoate separat doar sesiunea de întrebări și să dăm acces la oameni extraordinari, cărora să le pui întrebări. Ce-am învățat a fost că nu există suficient de mult interes în a adresa întrebări. 

Deci am schimbat formatul: acum, How to Web Live este conversație între o gazdă și un invitat, ambii din industrie. 

Din organizarea RemoteCon am învățat că lumea nu interacționează, mediul online nu e bun pentru interacțiune. 

Norocul nostru este că am avut parte de parteneri extraordinari, care ne-au lăsat să facem tot ce ne-a trecut prin cap, cărora le-am spus de la început că sigur nu va merge totul. Au fost de acord să meargă pe mâna noastră, chiar dacă n-au știut ce va ieși. 

Cea mai importantă componentă aici a fost echipa: avem un noroc extraordinar să lucrăm cu oameni dedicați misiunii How to Web și mult mai puțin atașați de un anumit proiect, produs, fel de a face lucrurile sau proces. În 2020 am trecut printr-un roller-coaster în care, după ce că erai zgâlțâit în toate părțile, dacă simțeai că nici echipa nu merge cum trebuie, nu cred că o mai scoteam la capăt. 

 

Avantajul competitiv al conectării la un ecosistem de oameni

Există două tipuri de relații care gravitează în jurul How to Web. Relații de business și relații de suport pentru misiunea noastră. Avem o serie de relații cu oameni cu care lucrăm de un număr de ani și care pot fi la un moment dat clienți. Dar ei cred în misiunea companiei, în faptul că noi accelerăm dezvoltarea acestei industrii. 

Nu noi am creat-o, pentru că antreprenorii sunt cei care creează startup-uri, dar noi accelerăm chestia asta. 

Există această dualitate: când clientul este și un suporter, cineva care crede, asta te aliniază foarte bune cu ceea ce ai de făcut. Această rețea s-a creat în timp, pentru că am făcut proiecte care au atins mulți oameni: unii au crescut cu How to Web și au ajuns în poziția în care să contribuie la misiunea noastră. 

Am dat întâmplător peste poze din 2010: avem poze cu Mihai Rotaru, care a câștigat atunci locul doi la competiția noastră de startup-uri, cu o idee care n-a supraviețuit mai mult de trei luni. A făcut apoi Clever Taxi și l-a vândut către Daimler. Pentru el, premiul din 2010 a fost o experiență: suntem un mic punct pe harta lui mentală și pe traseul lui de antreprenor. Când se întâmplă chestia asta la scară și ai zeci și sute de antreprenori care au trecut prin experiență, și ai investitori care au venit pentru prima oară în România pentru How to Web și au ajuns să investească aici, lumea te vede ca pe un punct în viața lor. În măsura în care reușești să hrănești această conexiune și să-i aduci mereu împreună și să faci lucruri cu ei, această rețea are din ce în ce mai multă valoare și capătă o viață a ei. 

 

Starea investițiilor în startup-uri în România

Dacă ar fi să sumarizez concluzia raportului Romanian Venture Report, care cuprinde ultimii patru ani de evoluție, piața de investiții în România în startup-uri este într-o creștere semnificativă, mai ales în zona investițiilor pentru fazele inițiale de dezvoltare a companiilor. În mare măsură, creșterea vine de la investitori români. A crescut volumul, dar a crescut mult mai repede numărul tranzacțiilor. Au fost tranzacții mai mici, și mai mulți investitori. 

Sursa acestei creșteri vine din trei zone:

1. În primul rând, s-a întâmplat UIPath. A arătat oricui din România că poți porni la București o companie care, cândva, ar putea fi tranzacționată pe bursă la 100 de miliarde de dolari. Este un semnal extraordinar: aici a apărut compania europeană cu cea mai rapidă scalare din istorie până la 10 milioane în venituri recurente anuale. 
2. În acest moment, tehnologia este extrem de atractivă ca asset oriunde în lume. Pentru companiile de tehnologie, multiplii pe burse sunt dincolo de orice imaginație. Noi ne-am aflat în 2020 într-un moment de potențială criză economică acoperită de subvenții masive, ce au venit din tipărirea de bani. Până la urmă, mare parte din banii ăștia au ajuns în companii de tehnologie, în primul rând. De aici și apetitul tuturor investitorilor, pentru că te uiți la ce multipli poți obține dacă investești într-un startup care ar putea fi cândva achiziționat. 
3. Al treilea motiv este apariția Seedblink, care a creat piața de crowdfunding pentru acțiuni. În același timp, profesionalizarea grupurilor de investitori de tip angel. Tech Angels, care este cel mai mare grup de investitori din România, a ajuns la 80 de membri care sindicalizează runde mari de investiții. Sunt oameni pentru care investițiile de tip early-stage în startup-uri nu mai e hobby, ci a devenit un fel de profesie.

Desigur, printre toate aceste companii vor fi succese și eșecuri. Pot doar să sper că investitorii nu pun ultimii lor bani într-un startup și că înțeleg că vorbim despre investiții cu grad mare de risc și că riscul e diminuat dacă îți creezi un portofoliu, sau dacă ai o ”teză de investiții”. 

 

Unde greșesc mulți antreprenori la început

Sunt multe proiecte începute de fondatori foarte ambițioși, care pun foarte multă muncă și energie, sudoare, dorință și bani încercând să facă proiectul să reușească, dar care nu au expertiza de bază de care au nevoie. 

Avem această impresie, venită din cultura americană, că pentru a face un startup de succes ”you just have to hassle” (trebuie doar să te lupți suficient și să-ți bați capul n.n). Desigur, e util. Trebuie să te străduiești. Să faci un startup e un proces greu și cu multe riscuri. Șansele să reușești sunt mici, dar sunt mult mai mari dacă știi ce ar trebui să faci. Trebuie să ai know-how de bază despre cum să faci un produs ca lumea, cum să-ți organizezi echipa, cum îți gândești dezvoltarea, cum să pui în perspectivă felul în care îți finanțezi compania. De foarte multe ori, doar această străduință nu duce unde ar trebui. 

Startup-urile de succes – deci companiile care au funcționat – sunt de multe ori făcute de cei care au dobândit această școală despre cum să faci un startup într-un anume context anterior. Pornind de acolo au reușit să creeze ceva. Sau, dacă erau foarte la început, au avut pe lângă ei oameni care făcuseră companii de succes. 

Chiar un succes relativ mic. Și un succes mărunt e foarte valid pentru a înțelege cum să faci o companie care are picioare. 

 

Ce am învățat despre a te răzgândi și a renunța strategic

Când am început How to Web, nu m-am gândit niciodată unde vor duce lucrurile. De-a lungul timpului, How to Web a făcut o grămadă de pui, o grămadă de proiecte colaterale, de care nu m-am ocupat. Pe mine m-a dus întâmplarea din zona de conferință către investiții, ceva ce am început să fac la nivel profesionist prin 2013 sau 2014. Mi s-a părut că aici ar putea fi locul meu pe termen lung. 

Am învățat de-a lungul timpului că e foarte interesant să te gândești la proiecte în care tu nu joci rolul principal. Pe de altă, parte mi-am dat seama cum, astfel, How to Web a fost o școală extraordinară pentru oameni tineri și ambițioși, care au trecut prin acest proiect și au ajuns mai departe să aibă cariere excepționale. Și asta mă bucură foarte tare. 

 

Să te concentrezi, sau să ai interese largi? Te răzgândești, sau urmezi un singur drum?

M-am gândit foarte mult la asta. Am avut trei perioade distincte: 2010 – 2013 a fost o perioadă de început, când făceam o conferință pe an și conferința era doar un proiecțel. Era o industrie extraordinar de mică, iar bugetul How to Web nu-ți ajungea să-ți cumperi o mașină mai bună. În 2010, între Paris și Moscova nu mai exista altă conferință de antreprenoriat în tehnologie, în afară de noi. Deci a fost o perioadă de hobby. 

Din 2013 am început să profesionalizăm, a crescut conferința, am deschis TechHub, eu am început să lucrez în investiții. A fost o perioadă de experimente și profesionalizare. A durat până în 2017 sau 2018, când am spus ”eu fac investiții și How to Web este o conferință. Și asta e. Ne concentrăm pe aceste două lucruri”. Colegii de la How to Web au tot vrut să facem mai multe și i-am oprit: orice alt proiect adiacent trebuie să se termine în conferință. Am progresat foarte mult concentrându-ne. Acum, evident, 2020 ne-a schimbat planurile. 

Dar chiar și acum pot spune același lucru: unele proiecte vor crește și vor stagna și le vom opri sau nu. Deci vom ajunge din nou într-o zonă în care vom evalua ceea ce avem și acele piese trebuie aliniate pentru a fi piesele aceluiași motor. Dacă nu le putem alinia, vom închide din ele. 

În partea de evoluție personală, nu cred că în industria creativă sau în orice presupune creativitate e bine să fii unilateral. Dacă ești într-un mediu în care opțiunile sunt limitate – dacă ești jucător de tenis și ai de exersat aceleași lovituri – are perfect sens să perfecționezi aceleași lucruri. Dar dacă ești în tehnologie sau în investiții, astăzi investești în rețele sociale, mâine în aplicații pentru companii, apoi în inteligență artificială sau tehnologie pentru rachete. Deci trebuie să ai o specializare adâncă pe o anumită chestie, dar trebuie să te expui unui număr cât mai mare de experiențe și domenii, pentru că altfel nu vei putea să acumulezi și să înțelegi ziua de mâine. Și să iei decizii. Mă uit la ce companii ne-au trecut prin mână și e o varietate foarte mare de domenii. Deci trebuie să înțelegi. 

Dar, dincolo de asta, trebuie să înțelegi mintea consumatorului. Atunci când le evaluezi, trebuie să înțelegi valoarea pe care o creează. Dacă nu înțelegi, nu ai ce evaluare să faci. Pentru că, pentru un startup la început, nu ai ce să măsori. 

 

Noroc. Întâlniri providențiale și ce datorăm șansei

Eu nu-l numesc noroc. Îl numesc ”timing”. Trebuie să te întâlnești cu oportunitatea pregătit. Există întâlniri determinante pentru viața fiecăruia dintre noi, personală și profesională. Poți să le cauți, într-o oarecare măsură. Poți fi pregătit pentru ele. 

Dar există o doză de hazard care este viață pură. Trebuie să fim recunoscători când întâlnim o astfel de ocazie – poate fi o persoană potrivită, o oportunitate potrivită, un context în care ajungi să treci la următoarea etapă. Te poți pregăti pe tine, poți căuta întâmplarea, dar câteodată și viața trebuie să-ți facă treaba. 

 

Ce cred că e important să urmărim

Unul dintre lucrurile cele mai importante pe care le-am realizat în ultimii ani este că ”să-ți urmezi pasiunea” poate fi cu succes înlocuită cu ”urmează-ți contribuția”. Întreabă-te care este locul, contextul în care poți contribui în economie, societate, în viața oamenilor, la o cauză, o misiune sau o schimbare folosind ceea ce te motivează pe tine. Cu ideea asta în minte e foarte ușor să iei decizii și pentru tine, și pentru echipă, și pentru business. 

Dacă ar fi să închei cu ceva, cu asta aș încheia: ”urmează contribuția”. 

Cartea pe care o recomand 

Matthew McConaughey, Green Lights. E o carte aubiografică foarte frumoasă. De puține ori vezi atât de multă autenticitate în cineva care este star al lumii acesteia. Majoritatea celor carte scriu cărți le concept parcă pentru a fi pe jumătate advertising. Aceasta e o carte foarte echilibrată. 

Resurse:

1. Conferința Le Web, Paris
2. How to Web
3. Startup Spotlight, programul pentru startup-uri al How to Web
4. Paul Graham, Y Combinator
5. Algolia cumpără Morphl 
6. Morphl, un startup românesc ce dezvoltă tehnologie bazată pe inteligență artificială, cumpărat în ianuarie 2021. 
7. InterAKT, compania fondată de Alexandru Costin și Bogdan Ripa, ce a devenit apoi Adobe Romania
8. Crossing the Chasm, Geoffrey A Moore. O carte despre cum să vinzi tehnologie către oamenii de rând. 
9. MVP Academy
10. Metodologia jobs to be done
11. Bob Moesta, The Re-Wired Group
12. Competing Against Luck, Clayton Christensen
13. Conferința RemoteCon –
14. Romanian Venture Report
15. Seedblink, platforma de equity crowdfunding
16. Ce este o ”teză de investiții”
17. Techangels
18. Kara Swisher podcast: Sway și Recode Decode (în vara anului 2020, podcastul a fost preluat de editorul șef al The Verge)
19. Green Lights, Matthew McConaughey
20. Dragoș Petrescu se întoarce în bucătăria City Grill
21. TechHub București
22. Mihai Rotaru, fondatorul Clever Taxi
23. UIPath, una dintre companiile cu cea mai rapidă creștere de pe planetă. 

---

Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare. Dedeman susține ideile noi, inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partener strategic al The Vast&The Curious. Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne fac mai buni, ca oameni și ca organizații. 

Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify

O dată la două săptămâni, punem la un loc câteva texte, idei, cărți atent selectate despre antreprenoriat, leadership, business și natura umană. Abonați-vă la newsletter pentru a le primi, aici.