E vorba despre felul în care te gândești la ceva, felul în care vorbești despre acel ceva și felul în care te raportezi tu la lucrul respectiv care poate să îl facă să se întâmple sau nu. Pentru că dacă tu, ca antreprenor, nu crezi și dacă ai nevoie de validări mărunte pentru a te duce mai departe, nimeni nu va avea încredere în tine.
Asemenea picturii abstracte a lui Kandinski, pe care o admiră și pe care a studiat-o, Andrei Pitiș e un om a cărui substanță nu e mereu evidentă la prima vedere.
E cunoscut mai ales drept creator al Vector Watch, un ceas inteligent care a intrigat lumea tehnologiei și a pus România pe o hartă globală. Vector a fost în 2017 vândut către Fitbit cu o sumă aproximativ egală cu valoarea investiției. E sau nu un succes? Andrei privește în altă parte pentru a răspunde la întrebare: către încrederea că se poate pe care Vector a adus-o pentru alți antreprenori, către ceea ce el însuși a învățat construind de la zero ceasul inteligent cu cea mai mare autonomie, fără să știe nimic despre ceasuri, către tehnologia românească patentată pe care a funcționat Vector…
Ceea ce a făcut Andrei Pitiș – de la cofondarea Innovation Labs și a Tech Angels, până la Vector Watch și investițiile de azi prin Simple Capital, propria companie de investiții – pare a avea în spate o filozofie personală și un mare plan. Iar firul roșu este despre prosperitate și cum se creează ea: prosperitatea e o reponsabilitate personală, spune credința lui libertariană. Se naște făcând lucruri valoroase și rezolvând probleme pentru alți oameni și, în proces, creând valoare economică pentru tine însuți. Nu-i plac oamenii care discută toată ziua despre probleme asupra cărora n-au niciun control. ”E pierdere de vreme”. Trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru ceea ce crezi că poți rezolva, chiar dacă pare imposibil. Cu cât își asumă mai mulți, cu atât sunt mai mulți oameni bogați și fericiți în jur. Ceea ce e dezirabil și sănătos.
Ceea ce și-a asumat el e un ecosistem care să ”nască” antreprenori. Ce parte e ”făcubilă?”. Cea legată de educație antreprenorială? Ok. Innovation Labs. Cea legată de finanțare? Ok. Tech Angels. 100 de milionari români din startup-uri de tehnolgie? Ok. Putem.
Să crezi tu, primul, e condiție obligatorie. Pentru că orice idee care există azi, oricât de incredibilă, a existat înainte în mintea cuiva, care a avut puterea apoi să o pună, prin conversații, în mintea altor oameni. Așa aduni echipe fantastice, așa construiești.
Latura lui extrem de competitivă – de la premiiile la olimipade din școală, până azi, Andrei știe că funcționează foarte bine sub presiune – poate fi puțin antipatică. La fel, convingerea cu care vorbește poate părea intimidantă și oarecum arogantă pentru muți oameni. Nu-i vorba despre asta, spune. Andrei crede că suntem noi, ca nație, prea modești și de aceea nu îndrăznim să gândim mare. Global. Asta vrea, asta finanțează prin Simple Capital – antreprenori cu viziune globală, cu care să lucreze împreună.
Da, poate că mai e ceva. În copilărie, a fost ”deportat” la bunici, în Râmnicu Vâlcea. Își vedea părinții o dată pe an. A avut o copilărie extraordinară dar, asemenea multora dintre noi care am crescut la bunici, ”am încercat să demonstrăm că suntem buni de ceva, că avem o valoare pe pământul ăsta. Poate că parte din ambiția mea de a demonstra se trage și de acolo.”
Am vorbit cu Andrei despre artă, despre cum îți construiești încrederea în tine, despre rețeta pentru prosperitate, despre cum alege companiile în care investește, ce ai nevoie ca să fii antreprenor, cum clădești o echipă cu care realizezi lucruri imposibile, momente grele și ce înseamnă să fii ”locuit pe dinăuntru”.
Citiți cu atenție. La un moment dat, Andrei sugerează un exercițiu al cărui răspuns chiar ar vrea să îl afle.
Ideile principale din conversație (varianta audio, în linkul de mai sus, conține mult mai mult)
Fotografie, Kandinski, artă și antreprenoriat
Fotografia a fost mereu pasiunea mea. Mi-am dat seama ca aș vrea să fac fotografie de artă, fotografie pe care să o descoperi treptat, pe măsură ce o privești. Am făcut un curs de poetică fotografică. Așa l-am descoperit pe fotograful Henri Cartier Bresson, așa l-am descoperit pe Vasili Kandinski și cartea lui de căpătâi, The Spiritual in Art. Am studiat icoane și iconografie și poveștile care se ascund în spatele oricărei icoane.
Există o legătură între artă și business, iar această legătură este despre valoare: cum creezi valoare? E multă trudă în spatele unei fotografii sau al unui tablou și există o substanță care nu e evidentă la prima vedere. Dacă ceva pare evident din prima, când te uiți a doua oară vezi că, de fapt, te-ai înșelat. Sunt mult mai multe straturi, și în artă, și în business.
Pentru cine citește Kandinski, o mare parte a cărții se concentrează pe artistul abstract care își asumă un anumit limbaj care, dacă are cu adevărat ceva de spus, îl transformă în lider și vârf de lance. E una dintre cele mai interesante cărți de leadership, văzut prin ochii unui artist care își asumă un limbaj și o construcție care n-au mai existat.
Astea sunt business-urile care îmi plac mie, mai ales în tehnologie: creezi ceva ce n-a mai existat. Și, ca să creezi ceva ce n-a mai existat, îți asumi o doză de ridicol la început. Îți asumi că toată lumea va râde de tine, într-un fel sau altul, pentru că nimeni nu va înțelege.
Am trecut prin această experiență, cu Vector Watch. La început, toată lumea râdea de mine. Trebuie să ai acel curaj și acea nebunie să-ți asumi un gen de limbaj și de afirmații și să crezi suficient de mut în ele ca să atragi lângă tine oamenii. Gândește-te la Kandinski și la cei care au generat mari curente: au creat o întreagă mișcare, un val care i-a urmat.
Cred că doar așa poți să schimbi ceva, să ai un efect asupra lumii, dacă vrei: doar atrăgând în jurul tău oameni cel puțin la fel de deștepți ca tine care să meargă în aceeași direcție.
Cum construiești încredere, tu cu tine
Nu e simplu să îți păstrezi încrederea când toată lumea îți spune că nu ai toate țiglele pe casă. Cred că această încredere se construiește pe baza unor rezultate și unor succese, dar și pe baza unor înfrângeri peste care ai pășit și care te-au convins că poți merge mai departe. Ca să îți asumi ceva mare, trebuie să ai un pic de ”cărniță”.
De acolo, trebuie să crezi tu cu adevărat în lucrul respectiv și să-i dai materialitate în capul tău, să vorbești despre el cât de mult poți, ca să atragi oameni. Când lumea începe să vorbească, când jurnaliștii încep să scrie, acea idee există și în mintea altora. O legitimezi. Și te și obligă.
Cum creezi prosperitate. Concentrează-te pe ce poți schimba
Prosperitatea trebuie să vină de la noi înșine, iar responsabilitatea vieții tale stă doar la tine. Cred că după ce treci de 18 ani, responsabilitatea vieții tale e la tine. Prea puțini știu asta. Prea puțini știu ce funcționează și ce nu și cum să creezi prosperitate.
Când te uiți în jur, vezi o mulțime de lucruri, pozitive sau negative. Cu cele pozitive te obișnuiești, de la un punct încolo nu le mai vezi. Apoi, vin lucrurile negative: poți schimba parte dintre ele, asupra altora nu ai putere și control.
Foarte multă lume se plânge de lucrurile negative pe care nu le poți schimba și pierde foarte mult timp cu chestia asta. Dacă tu stai să te uiți la chestiile negative care nu merg și pe care nu le poți influența – cum foarte multă lume vorbește despre politică fără să intre în politică – și faci din asta o obișnuință, îți pierzi vremea și nu mai ai cum să te gândești la lucrurile pe care le poți schimba și cum să faci ceva pentru societate, pentru alți oameni.
Când te concentrezi asupra lucrurilor pe care le poți schimba, poți crea valoare economică și prosperitate pentru tine, creând valoare pentru alți oameni. Inovând într-o zonă care nu merge cum trebuie și aducând valoare altora, creezi prosperitate pentru tine. Dacă le rezolvi o problemă, oamenii sunt dispuși să-ți dea bani. Oamenii plătesc, în general, pentru timp sau pentru comoditate.
Deci ideea de prosperitate stă în a găsi și rezolva probleme din jurul tău pe care ai puterea să le rezolvi.
UN EXEMPLU este Clever Taxi. Eu am fost angel investor în Clever Taxi. Fondatorii – Mihai și Alex – puteau să se plângă în legătură cu faptyul că dau telefon și nu vine niciun taxi, sau să facă ceva. Au făcut o aplicație care le aducea taxiul pe loc. Și au creat pentru ei și pentru orice alt om care are nevoie de un taxi valoare de 10 minute. Pentru aceste zece minute, orice om care are nevoie de un taxi e dispus să dea 50 de bani.
Cred că tehnologia – și de aceea mă aflu în această zonă – poate să simplifice sau să îmbogățească viețile oamenilor, tăind timp pentru activități neinteresante ca să câștige timp pentru ei.
Prosperitatea are nevoie de ecosistem. Ambiția mea de a crea 100 de milionari
Este legată de teoria mea despre prosperitate. Dar are și un aspect pur egoist și libertarian: am ales să stau în România și vreau să fiu înconjurat de oameni bogați și fericiți, care au făcut banii din business curat și interesant, care să fi adus valoare în lume.
Acum 10 ani, când am plecat de la Ixia și am decis să investesc în startup-uri românești, nu existau startup-uri românești. Exista Clever Taxi, și cam atât. Am făcut un concurs și nu s-au înscris oamenii. Nu erau.
Primul meu startup, în anii ’90, a fost un parteneriat cu cineva din Silicon Valley. Atunci am văzut o diagramă cu componentele unui sistem antreprenorial inovativ și am înțeles cât e de complex. Am început să lucrez pentru a crea acele componente care stăteau în puterea mea.
Unul dintre lucrurile care nu existau era un program de antreprenoriat pentru studenți, așa cum există în orice universitate americană. Când studenții termină, ei știu că se pot angaja sau că au și opțiunea de a deveni antreprenori. Nu oricine dorește acest lucru, dar trebuie să le dai opțiunea. Dacă nu le dai opțiunea, se angajează și vor fi nefericiți.
INNOVATION LABS a fost creat împreună cu Răzvan Rughiniș din dorința de a oferi această opțiune. În plus, ne-am dorit că oamenii să înceapă să înțeleagă de ce fac ce fac. Chiar dacă nu devin antreprenori, să înțeleagă cum ajută o tehnologie un client sau altul și ”de ce”-ul din spatele muncii tehnice. Asta îi ajută să ajungă înb alte conversații.
Cuvintele pe care le folosim ne plasează în anumite conversații, cu un anumit tip de oameni și e important să fim în conversațiile potrivite, cu oamenii potriviți. Dacă un om tehnic vorbește doar despre lucrurile tehnice, va rămâne în zona de implementare și va avea rar și greu acces la zona de concepție. Dacă ai un vocabular care presupune niște întrebări mai largi – de ce facem asta? care e valoarea pe care o adăugăm? cum ajută utilizatorul? – ajungi în conversațiile unde se decide, nu doar se face. Orice om tehnic care ajunge să fie foarte bine plătit înțelege ”de ce”-ul din spatele lucrurilor.
Și într-un job – și aici am experiența de a fi crescut organizații de la 30 la 300 de oameni – îi promovezi pe cei care au imagine de ansamblu și pot vedea de ce-ul din spatele lucrurilor și cu care poți avea o conversație. Desigur, nu e doar asta, dar e una dintre condiții.
TECH ANGELS e parte din acest ecosistem, în sensul în care aduce la un loc oameni dispuși să-și asume riscul de a investi în startup-uri din tehnologie.
Antreprenorii gestionează incertitudine
Ceea ce facem noi, în Innovation Labs, este că vorbim despre altceva. În școala românească vorbim doar despre cum să rezolvi probleme- iar eu nu sunt dintre cei care consideră că școala românească este foarte proastă. Cred că școlile românești bune sunt foarte tehnice: ai o problemă grea, uite așa se rezolvă problema. Dar nimeni nu se întreabă de ce există problema, cine a făcut-o și cum pot crea și eu o problemă pe care să o rezolve alții. Acela e nivelul.
Într-o firmă, cu cât ești mai aproape de zona de conducere, operezi cu noțiuni mai vagi și mai abstracte. Trebuie să ai deschiderea către un grad de vag, de necunoscut și de neclaritate. Dacă ai un creier foarte tehnic și axat pe lucruri concrete, nu ai cum să capeți această deschidere. Gândește-te la Vector Watch: era foarte neclar cum vom face ceasul ăla.
Evident, dacă ai o firmă care funcționează bine de mult timp, poți opera diferit. Dar chiar și într-o firmă stabilă, într-o industrie stabilă, lucrurile se schimbă. Și cu cât ești mai sus, gradul de incertitudine este mai mare și trebuie să împachetezi lucrurile și să dai către nivelul de mai jos un grad mai mare de certitudine. Până la faza de execuție unde întrebarea e clară: ”tai pe verticală sau pe orizontală?”. Acolo nu merge cu ”taie și tu cumva și vezi cum iese”. La nivelul de execuție, trebuie să fie clar. Dar eu nu sunt un manager bun pentru firme care merg bine. Eu sunt foarte bun pentru faza de creștere, sunt bun să operez cu noțiuni foarte vagi și care se pot schimba de la o zi la alte, mai ales despre direcția creșterii.
Antreprenorul este pe unul dintre cele mai înalte niveluri de incertitudine. Creează ceva ce nu există, cu informație pe care nu o are.
Cum aleg companiile în care investesc
Există o filozofie în spate, legată de situațiile unde eu pot aduce valoare. Dacă singura valoare pe care o pot aduce sunt banii, nu investesc, pentru că nu am suficient de mulți bani ca să investesc în suficiente firme ca să fie doar un joc de loterie.
Eu investesc acolo unde pot eu personal aduce valoare, astfel încât să maximizez succesul antreprenorului și să-mi minimizez riscul. Ceea ce fac cu antreprenorii cu care lucrez este să le dau încredere că se poate și că se poate la un nivel internațional. Asta e direcția pe care mai de curând o exprim mai puternic. Dacă creezi valoare trebuie să o poți crea pentru un client global. Nu mă interesează proiecte care se limitează la piața din România. Nu spun că nu sunt interesate. Dar nu mă interesează pe mine.
Vreau ca antreprenorul respectiv să aibă ”grit”, capacitate de a se ridica de jos, de a crede și a persevera. În plus, caut ca ideea să aibă ceva pantentabil, să aibă o substanță care să poată fi transformată în proprietate intelectuală și protejată.
Din păcate, găsesc puțini antreprenori cu aspirații globale. Cum spunea Neagu Djuvara, suntem o economie și o țară mărginașă, de margine de imperiu. N-am fost niciodată centru de imperiu și nu avem aspirații expansioniste. Acest lucru nu se poate schimba dintr-o dată. Celor care ajung la mine le spun că dacă o poți lansa în București, o poți lansa și la Londra. ”Aaaa e greu să lansezi la Londra” îmi spun. Să știi că e greu să lansezi și în București. Nu-i mai ușor la București decât la Londra
E greu să naști ceva nou, în general. Pare simplu, dar nu e. Pentru că trebuie să o faci să existe în mintea mii și milioane de oameni, iar asta e greu, și la Londra, și la București.
Gândește-te așa: tot ce va apărea în viitor se naște dintr-o discuție din prezent… Nimic din ceea ce nu discutăm în prezent nu va apărea în viitor. Se vor întâmpla în viitor lucrurile despre care credem că se vor întâmpla.
Dacă noi doi vorbim acum să punem bazele unei chestii și eu spun ”cred că va fi așa” și tu spui ”nu cred că va fi așa”, nu va fi așa. Pentru că tu nu crezi că va fi așa. Dacă reușesc să te conving că poate să fie, dacă eu pot să vorbesc cu tine în așa fel încât să vezi o posibilitate, tu găsești în tine resursele pentru a face acel lucru. Eu nu îți pot spune cum, pentru că eu vin de afară și nu pot să te învăț pe tine cum să faci. Dar tu, dacă o vezi în felul tău, se va întâmpla. Pentru că în capul tău acel lucru deja există. El trebuie să existe mai întâi în mintea ta. Ca să îl scoți din capul tău și să îl pui în lume, trebuie să îl pui în mintea altor oameni. În esența, așa se creează orice.
DESPRE FINANȚARE. Mulți oameni nu înțeleg cum funcționează finanțarea. Banii din Londra nu finanțează companii românești care vor să lanseze la Londra. Întâlnesc oameni care îmi spun că vor să ia bani de la un agenl investor român ca să lanseze și să valideze ideea în România și, apoi, să o lanseze la Londra cu bani de acolo. Nu merge așa. Asta nu se va întâmpla niciodată.
Cum trec peste momente grele
Mi se întâmplă foarte des să nu îmi iasă. Am zile oribile. Când ești antreprenor, mai ales dacă faci ceva inovativ, nu poți lăsa echipa să vadă că te îndoiești. Te poți îndoi, dar tu cu tine sau cu un prieten apropiat. Dar, când vii la birou, nu te îndoiești.
Singurul lucru care ține totul la un loc este încrederea ta că se va întâmpla. Încrederea ta creează încrederea celorlați. Și, de aceea, nu te poți îndoi în mod public. Sigur, există momente în care echipa te susține în momente grele și de îndoială, dar nu poți face asta pe termen lung. Dacă te tot duci și spui că nu crezi, nu vor mai crede nici ei.
Am momentele mele de genul acesta. Încerc să le folosesc ca să mă recalibrez, ca să înțeleg mai mult. În situații grele descopăr de obicei ceva nou care mă remontează. Natura umană așa e făcută, ne îndoim. Dar dacă m-ai prinde într-un astfel de moment, am face o discuție despre a găsi calea de ieșire. Ideile mari sau soluțiile la momente grele nu vin gândindu-te la ele, ci te gândești, apoi uiți și îți vezi de treaba ta și sămânța soluției încolțește.
Poți rezolva probleme grele, dar nu poți avea idei creative dacă te forțezi.
De ce am plecat de la Fitbit lăsând ”bani pe masă”
Am plecat de la Fitbit înainte de finalizarea tranzacției cu Google*. Eu cred că, pentru a clădi lucruri noi, trebuie să închei lucrurile din spate cu un sacrificiu. Orice act creator implică un sacrificiu și sunt o grămadă de mituri despre asta.
În plus, asta mă motivează: trebuie să demonstrez că pot face mai mult, că n-a fost o eroare majoră că am plecat. Mă trezeam noaptea cu coșmaruri când mă gândeam ca voi fi într-o firma atât de mare precum Google. Că o sa primesc în prima zi un manual al angajatului cu reguli despre ce am voie să fac și ce nu. E o firmă foarte mare, iar eu nu am lucrat niciodată pentru o firmă mare și nu intenționez să o fac acum. Nu spun că nu e extraordinar, la 20 de ani ar fi fost slujba de vis.
Dar cel mai important lucru este că eu am fondat Simple Capital în 2019 și putea funcționa în paralel cu Fitbit – totul era foarte transparent, pentru că am investit în firme care nu concurau nicicum cu Fitbit. Dar multe dintre business-urile în care sunt ar fi concurat cu Google. Cum să ies din ele și de ce să fac asta? Lucrezi cu antreprenori care îmi plac și cu echipe mici și agile; în fiecare săptămână facem chestii noi pentru clienți. Interacționez cu niște antreprenori senzaționali pe care ar fi trebuit să-i părăsesc.
*Tranzacția prin care Google ar trebui să cumpere Fitbit este sub investigație la Comisia Europeană, pentru moment.
Ce înseamnă să fii locuit pe dinăuntru
Ideea de a fi locuit pe dinăuntru vine din Erisma. Nu știu sigur dacă am auzit-o direct de la Oana Pellea, dar sigur e din Erisma. Este vorba despre a nu trăi din inerție. Sunt foarte mulți oameni care trăiesc din inerție o zi după alta și trec ani și nu-ți dai seama ce s-a întâmplat, de fapt.
Și eu am trecut prin asta. Crezi că trebuie să mergi la serviciu. Crezi că trebuie să faci anumite lucruri și te trezești că tu, de fapt, nu vrei să faci asta. Cred că în fiecare an trebuie să te gândești ce-ți dorești de la viață.
Când predam, în loc de lucrare de control le dădeam studenților temă să scrie ce-și doresc de la viață. Erau toți uimiți și nu înțelegeau de ce. Răspunsul meu era ”pentru că n-o să te pună nimeni să te gândești la asta și n-o să-ți dai seama că trebuie să te gândești la asta și vei ajunge la 30 de ani într-un loc în care n-ai dorit să ajungi. Te-a dus viața, din inerție”. Ia o foaie de hârtie și scrie ce îți dorești de la viață. Și răspunsul care include că vrei o familie și un job și doi copii e un fel de a evita întrebarea și de a ocoli răspunsul. Un răspuns bun e ceva care să te angajeze pe tine ca persoană să schimbi ceva în lume, să faci ceva.
Pentru ce vrei să fii cunoscut?
Care-i problema pe care vrei să o rezolvi?
Răspunsurile se vor schimba pe parcursul vieții.
Dar acest exercițiu are o valoare interesantă: am spus la un moment dat, în 2010, că vreau să lansez un device care să fie purtat de oameni pe tot globul. Cineva m-a pus să o scriu, și am scris-o. În 2013, m-am apucat de Vetor Watch. Uitasem complet de hârtia aceea. Mi-am adus aminte că am scris asta după ce m-am apucat de Vector.
Deci regula jocului e așa: considerând că orice e posibil, ce vă doriți mai mult și mai mult de la viață? Scrieți pe o foaie de hârtie și trimiteți-mi pe adresa de mail apitis@gmail.com.
Cum aduni echipe pentru proiecte imposibile
Când vrei să faci ceva inovativ, așa cum a fost Vector Watch, nu poți recruta profesioniști cu cravate. Profesioniștii știu deja că e imposibil. E important să nu știi că nu se poate. Pe oricine din industrie întrebai dacă Vector Watch e posibil, îți spunea că nu este. Și chiar era.
Într-un anumit fel, în antreprenoriat, e bine să ai cunoștințe pe un domeniu, dar nu foarte vaste. Dacă știi totul, știi ce nu se poate. E această poveste despre studentul care a intrat târziu la oră și a găsit pe tablă două probleme. A venit cu ele rezolvate și toată lumea a căzut de uimire – era un lucru știut că problemele nu puteau fi rezolvate, dar el lipsise când profesorul spusese asta.
Ca o echipă să funcționeze bine, e important să ai oameni care trag în aceeași direcție, dar diferit. E important să fie buni în domeniul lor, dar o țâră rebeli, ca să poată construi un startup. Faptul că sunt foarte diferiți îi face foarte greu de condus. A fost cel mai important lucru pe care l-am învățat și, în timp, a devenit superputerea mea – aceea de a lucra cu oameni diferiți.
Ideea este că ei toți trebuie să alerge în aceeași direcție, iar direcția e adesea cea pe care o dă echipa, nu neapărat cea pe care o dai tu. Să angajezi oameni foarte diferiți e greu, pentru că tu ai tentația de a angaja oameni asemenea ție. Azi, caut doar oameni care mă contrazic.
Ce roluri ai nevoie? Este ca într-o poveste cu Făt Frumos: îți trebuie unul care sparge piatra, altul care zboară, altul care vede departe. Dar toți sunt neangajabili. Și cred în aceeași chestie.
Cum îi alegi? Vorbești cu 100 de oameni despre ideea ta și 99 o să zică că ești nebun, iar unul o să ți se alăture. Mergi cu cei care ți se alătură. Noah Harari vorbește, în Sapiens, că oamenii sunt atrași de cei care cred în lucruri similare. Tu, cu o idee greu de implementat, trebuie să o enunți și să vezi cine este tribul, cine te urmează, cine are aceleași idei.
Idei, organizații, teme din discuție:
Erisma un program de leadership creativ și este principalul program al Erudio, o instituție care oferă programe de leadership prin educație umanistă.
Clever Taxi. Compania fondată în 2011 de Mihai Rotaru și Alexandru Dumitru a fost cumpărată de Daimler.
Innovation Labs, programul de antreprenoriat pentru studenți, pornit din Politehnică și extins în marile centre universitare.
Tech Angels, prima rețea românească de investitori în startup-uri din tehnologie.
Tranzacția prin care Google ar trebui să cumpere Fitbit este sub investigație la Comisia Europeană, pentru moment
Henri Cartier Bresson. Unul dintre numele mari ale fotografiei din secolul 20, pionierul fotografiei stradale. A văzut fotografia ca fiind un captator de ”momente unice”.
Vasili Kandinski. The Spiritual in Art. Considerat inventatorul artei abstracte, Kandinski este un pictor rus care a folosit adesea ideea că artistul este profet și deschizător de drumuri.
Componentele unui ecosistem antreprenorial
Daniel Isenberg. How to start an entrepreneurial revolution.
George Dantzig și două probleme imposibile de matematică.
Sapiens. Yuval Noah Harari
Acest podcast este susținut de Dedeman, o companie antreprenorială 100% românească ce crede în puterea de a schimba lumea prin ambiție, perseverență și implicare. Dedeman susține ideile noi, inovația, educația și spiritul antreprenorial și este partener strategic al The Vast&The Curious. Împreună, creăm oportunități pentru conversații cu sens și întrebări care ne fac mai buni, ca oameni și ca organizații.
Pentru conversații cu antreprenori, sociologi, psihologi și alți oameni destoinici și interesanți despre business, leadership, performanță și natura umană, abonați-vă la podcastul Vast and Curious în Soundcloud, Apple, Stitcher, Spotify
O dată la două săptămâni, punem la un loc câteva texte, idei, cărți atent selectate despre antreprenoriat, leadership, business și natura umană. Abonați-vă la newsletter pentru a le primi, aici.
