Despre limbaj

Am constatat ca felul in care folosim cuvintele este definitoriu pentru rezultatul pe care il obtinem. Expresii precum „sper ca va iesi”, „am sa fac tot ce pot” si altele asemenea, ar trebui interzise. Ele includ, de la inceput, un posibil esec. Includ posibilitatea ca ceva sa apara din exterior, dincolo de puterile noastre, pentru a impiedica rezultatul.

Apoi sunt exprimarile simpatice care elimina responsabilitatea autorului: se spune ca…, asa se face la noi…, se presupune… Autorul regulilor e necunoscut si motivatia pentru care lucrurile nu pot sta decat asa e absenta. E doar un motiv de a perpetua obiceiuri care sufoca organizatiile.

Exista si categoria „ma angajez sa fac asta, dar nu sunt chiar convins”. Aici intra toate promisunile care se incheie cu formule de genul: „sa vedem daca iese…”, „om trai si om vedea…”. O portita deschisa catre a incalca promisiunea.

Cand incepi ceva cu tot entuziasmul si convingerea posibile, nu exista aceste expresii. Exista doar un singur fel de abordare, concentrat catre caile de a realiza obiectivul, nu catre posibilele cai de a justifica de ce nu a iesit. Cateodata lucrurile chiar nu ies si asta este. Dar niciun om decis sa ajunga undeva nu incepe prin a se indoi de rezultat.

Felul in care folosim cuvintele creeaza, de la inceput, ritmul, determinarea si starea de spirit pentru ce va urma. De mult ori, sunt piedici si nereusite pe drum. Toate expresiile de mai sus inseamna ca, de cate ori apare un obstacol, putem spune ceva de genul: „am stiut ca nu va merge”, „vezi, am avut dreptate” si altele din acelasi repertoriu.

Secretul este sa folosesti limbaul in avantajul tau. Fara presupuneri din oficiu. Orientat catre ceea ce este de facut. Cu verbe active, cu elemente clar definite. Asa apar rezultatele.  In al doilea Razboi Mondial, Churchill nu a spus poporului britanic „vom face tot ce putem si vom vedea”. A spus, intr-un discurs decisiv pentru soarta Marii Britanii, „vom lupta pe mari si oceane, vom lupta pe tarmuri, nu ne vom preda niciodata”.

avatar