Vineri seara am avut o discutie foarte interesanta cu un prieten foarte bun. Despre lideri. Nu e o discutie noua, dar ne-am intrebat, din nou: ce ii defineste?

In 18 ani de jurnalism economic, am intervievat zeci de oameni, am interactionat cu mii, am premiat destui, am lucrat cu lideri, am alcatuit si condus echipe, am fondat proiecte si organizatii. Si am cateva concluzii foarte personale despre leadership si lideri (cei buni).

Primul lucru care ii defineste are legatura cu valorile si principiile, cu lucrurile in care cred si pe care nu le-ar compromite niciodata. Pe termen lung, ei sunt oameni care cred in valori umane. Dincolo de orice, le pasa de ceva dincolo de propriul lor ego.

In al doilea rand, este pasiunea. Este capacitatea de a da 100%, in fiecare zi, proiectului caruia i se dedica, indiferent daca s-au trezit cu fata la perna, daca ninge, ploua sau e soare. Isi pun, ca sa zic asa, fundul la bataie 100%.

Cred sincer ca liderii adevarati au capacitatea de a crea un viitor care sa inspire oamenii. Ii auzi vorbind si ii vezi actionand si esti atras de acel ceva (proiect, cauza, organizatie sau orice altceva) si esti gata sa ii urmezi.

In al patrulea rand, sunt coerenti. Cu ceea ce au creat, cu viziunea lor. Actiunile si cuvintele lor sunt perfect aliniate cu ceea ce vor sa construiasca.

In al cincilea rand, nu cred ca exista lider autentic fara o doza sanatoasa de incredere in sine. Acel gen de incredere care cu care accepta ca vor fi obstacole pe drum, chiar esecuri si, cu toate astea, risca, au incredere si merg mai departe.

Desigur, unii dintre oamenii pe care ii cunosc si care au toate aceste calitati au dat-o grav in bara. Nu inseamna ca sunt mai putin lideri, ci doar ca nu au reusit in unele directii. Daca ar fi sa aleg, as alege oricand sa fiu alaturi de un lider care greseste decat de un egocentric fara valori care reuseste.